ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3419/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3419/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 24

februarie 2011, pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul A.G., a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul Statul roman prin C.A.D.N.R. SA, ca prin hotărârea

ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a hotărârii din 13 octombrie

2010 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, obligarea expropriatorului

la plata unei despăgubiri juste în cuantum de 84 lei/mp, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea cererii

s-a arătat că reclamantul este proprietarul parcelei cu suprafața de 443 mp, expropriată

iar pârâta nu a avut în vedere toate criteriile prevăzute de Legea nr. 33/1994

precizând că terenurile din imediata apropiere au fost vândute pe piața liberă

cu sume mai mari și chiar aceasta a acordat sume mai mari pentru exproprierea

unor alte terenuri aflate în zone mai izolate.

Procedând la

soluționarea cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu

expertiză tehnică de specialitate, având ca obiective:

- stabilirea valorii

terenului ce a făcut obiectul exproprierii;

- stabilirea

cuantumului despăgubirilor ce se cuvin expropriatului în urma actului de

expropriere;

- spor de valoare a

părții din imobil care nu a fost expropriat uman ca urmare a lucrărilor ce se

vor realiza în vecinătate.

Prin sentința civilă nr.

3858 din 23 iulie 2012, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului

reținând următoarele:

Reclamantul A.G.,

fiind nemulțumit de cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenul în

suprafață de 443,00 mp expropriat de către pârât, a formulat contestație

conform prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004.

Potrivit dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994 - despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului expropriat și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite.

Raportul de expertiză

efectuat în cauză a determinat prin raportare la standardele de evaluare

internațională, valoarea de piață a terenului expropriat de 1.750 lei, pierdere

de valoare piață după dezmembrarea parcelei - în sumă de 2.050 lei și valoarea

daunelor în sumă de 300 lei.

Conform Hotărârii din

2010 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 și contestată de către

reclamant, valoarea despăgubirilor acordate a fost în sumă de 3.100 lei, din

care 1.800 lei valoarea terenului, superioară celei stabilite prin raportul de

expertiză și valoarea daunelor în sumă de 300 lei.

Instanța de fond a

considerat că nu se impune acordarea de despăgubiri pentru suprafața rămasă

după dezmembrare, deoarece ea reprezintă 20% din suprafața deținută anterior

dezmembrării și pe aceasta în continuare se poate practica agricultura, terenul

nemodificându-și caracteristicile topografice ca urmare a exproprierii.

De asemenea, s-a mai

constatat că urmare a exproprierii nu s-a ajuns la o fărămițare excesivă care

să facă inutilizabilă parcela rămasă în proprietatea reclamantului.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul A.G. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, apreciind că este dată cu aplicarea greșită

dispozițiilor legale aplicabile speței.

Prin Decizia civilă nr.

132/ C din 26 noiembrie 2012 Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis

apelul declarat de reclamanul A.G. și a schimbat în parte sentința civilă

atacată, în sensul că:

A admis în parte

cererea reclamantului, a anulat în parte Hotărârea de stabilire a

despăgubirilor din 13 octombrie 2010 a Comisiei de verificare a dreptului de

proprietate Murfatlar și a obligat pârâtul Statul Român reprezentat de M.T.I.

prin C.N.A.D.N.R. S.A. să acorde reclamantului pentru terenul expropriat, în

suprafață de 443 mp, despăgubiri în cuantum de 3.850 lei.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate, cât privește daunele evaluate de expropriator

la 300 lei.

A obligat pârâtul la

plata către reclamant a 2.100 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond(

onorarii experți).

Pentru a adopta

această soluție instanța de apel, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a

reținut că reclamantul a invocat în această cale de atac pentru prima dată

faptul că expropriatorul nu a respectat etapele procedurii de expropriere și,

în special, dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, care prevăd

că transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea

privată a persoanelor fizice în proprietatea publică a statului operează de

drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către

expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.

Această cerere fiind

invocată doar în apel, și nu la fond, s-a consideratat a fi o cerere nouă

potrivit dispozițiilor art. 292 alin. (1) C. proc. civ. și nu a fost analizată

de către instanță ca motiv de apel.

Privitor la motivul

de apel ce a vizat faptul că instanța de fond a motivat întreaga sentință în

baza unei legi abrogate în anul 2010 - Legea nr. 198/1994 - acțiunea fiind

introdusă în anul 2011, instanța de apel a reținut că Hotărârea din 13

octombrie 2010 a fost emisă în baza dispozițiilor Legii nr. 198/2004.

Această hotărâre

fiind emisă sub imperiul acestei legi, și contestația formulată împotriva

acestei hotărâri este reglementată de dispozițiile Legii nr. 198/2004, chiar

dacă nu era în vigoare la data introducerii contestației, având în vedere

principiul că legea civilă nu retroactivează ea se aplică numai pentru viitor, astfel

cum prevăd dispozițiile art. 15 alin. (1) din Constituție, potrivit cu care

„legea dispune numai pentru viitor”.

Conform art. 35 din

Legea nr. 255/2010 a fost abrogată Legea nr. 198/2004.

Legea nr. 255/2010

produce efecte la momentul intrării în vigoare, acționează doar pentru viitor,

se aplică numai raporturilor juridice născute sub imperiul ei și nu asupra

raporturilor născute înainte de intrarea sa în vigoare.

Pe fondul cauzei,

instanța de apel a reținut că în baza Hotărârii din 13 octombrie 2010 emisă de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a fost expropriat terenul în

suprafață de 443 mp, situat în parcela proprietatea reclamantului pentru care

s-au acordat despăgubiri în sumă de 2.100 lei, cuantumul acestora fiind

criticat de către reclamant.

Astfel, potrivit art.

4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, modificată și completată (în forma în

vigoare la data stabilirii despăgubirii), expropriatorul întocmește

documentațiile cadastral-juridice pentru fiecare imobil propus spre

expropriere, care vor cuprinde și date privind amplasamentul lucrării; planul

de amplasament va conține delimitarea imobilului-teren și/sau construcții

propuse spre expropriere, cu indicarea numelor deținătorilor, precum și o

ofertă de despăgubire, pe categorii de imobile, stabilite de evaluatorii

autorizați.

Art. 9 alin. (3) din

Legea nr. 198/2004 face trimitere la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care stabilește că:

„Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.

La calcularea

cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța de judecată vor ține

seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și daunele aduse proprietarului său, după caz, altor persoane

îndreptățite luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Așadar, s-a reținut

că potrivit textului de lege enunțat, despăgubirea cuvenită titularului

dreptului de proprietate cuprinde două elemente: valoarea reală a imobilului și

prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.

Sintagma „valoarea

reală a imobilului” se traduce potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

în „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel, în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză.”

A considerat instanța

că este vorba în fapt de valoarea de piață a imobilului definită de standardele

internaționale de evaluare cu suma estimată pentru o proprietate ce va fi

schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât,

într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv.

Aceasta înseamnă că

valoarea de circulație a terenului expropriat trebuie să corespundă valorii

apreciate ca reală la momentul exproprierii și să se stabilească în raport de

criteriile obișnuite de pe piața imobiliară în cazul unui transfer al dreptului

de proprietate, respectiv: amplasamentul și destinația bunului imobil de la

acel moment, utilitățile și sarcinile care îl guvernează, posibilitățile de

acces la calea publică.

În legătură cu prejudiciul

cauzat celui în cauză s-a ținut seama de consecințele generate prin expropriere

asupra beneficiilor certe, prezente, actuale sau viitoare de care titularul

dreptului nu se mai poate bucura.

În speță, pentru

stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, la cererea

acestuia a fost încuviințată și administrată de către instanță proba cu

expertiză tehnică imobiliară.

În urma efectuării

acestui raport de expertiză s-a stabilit că valoarea despăgubirii se ridică la

suma de 4.100 lei, din care 1.750 lei valoarea terenului; 2.050 lei pierdere de

valoare piață dezmembrată și 300 lei pierdere de subvenții.

La stabilirea acestei

valori s-a avut în vedere poziția parcelei de teren, categoria de folosință,

categoria localității, posibilități de transport.

Terenul a fost

evaluat după metoda comparației cu alte imobile expropriate pe același tronson

de autostradă.

Conform raportului de

expertiză, valoarea de piață pe m.p. înainte de dezmembrare era de 3,91 lei/mp

și după dezmembrare 2,06 lei/mp și pierderea de valoare de piață pe ansamblu se

ridică la 2.050 lei.

S-a reținut că

această valoare în mod greșit nu a fost însușită de către instanța de judecată.

S-a constatat că

instanța de fond nu a avut în vedere că pentru suprafețe de teren similare s-au

acordat sume mult mai mari pentru prejudiciul cauzat ca urmare a exproprierii. Pentru

egalitate de tratament instanța de apel și-a însușit acest prejudiciu cauzat

apelantului care constă în scăderea valorii terenului rămas în proprietate,

ținând seama de scopul folosirii acestuia, respectiv desfășurarea de activități

specifice profilului său economic, respectiv agricol, care asigură venituri

considerabile întreținerii familiei.

Privitor la valoarea

de piață a terenului în sumă de 1.750 lei, s-a constatat că în mod întemeiat nu

a fost însușită de către instanța de fond întrucât aceasta este mai mică decât

cea acordată de către expropriator și conform dispozițiilor art. 27 din Legea nr.

33/1994 „despăgubirea acordată de către instanță nu poate fi mai mică decât era

stabilită de expropriator”.

De altfel, a reținut

instanța de apel, valoarea terenului a fost corect stabilită de către

expropriator avându-se în vedere că și pentru terenuri învecinate pentru

aceeași suprafață a fost stabilită aceeași valoare de 1.800 lei.

Față de cele ce mai

sus, instanța de apel a acordat despăgubiri în cuantum de 3.850 lei, sumă ce se

compune din valoarea terenului acordată de expropriator în sumă de 1.800 lei și

2.050 lei prejudiciu suferit urmare a dezmembrării suprafeței de teren prin

exproprierea suprafeței de 443 mp ce a determinat scăderea valorii terenului

rămas în proprietate.

Totodată s-a reținut

că reclamantul a mai suferit un prejudiciu ce constă în pierdere de subvenții

care a fost stabilit de expropriator la suma de 300 lei și menținut de către

raportul de expertiză efectuat în cauză, fapt pentru care instanța a menținut

dispozițiile sentinței apelate, cât privește aceste daune precum și valoarea

terenului în sumă de 1.800 lei.

Împotriva deciziei

mai sus menționate a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.N.A.D.N.R. SA

pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Dezvoltând motivele

de recurs pârâta a criticat decizia instanței de apel, sub aspectul greșitei

acordări a sumei de 2.050 lei calculată prin raportul de expertiză judiciară cu

titlu de pierdere a valorii de piață a parcelei, rămasă neexpropriată.

S-a susținut că

instanța de apel s-a limitat la a constata faptul ca pentru alte suprafețe de

teren similare s-au acordat sume cu titlu de prejudiciu cauzat de expropriere,

fără însă să analizeze considerentele obiective ce au motivat acordarea acestor

sume cu titlu de prejudiciu.

Un alt argument în

susținerea motivului de recurs îl constutuie faptul că la calcularea pierderii

valorii de piața a parcelei, rămasă neexpropriată, comisia de experți a folosit

o comparabilă care nu este din aceeași localitate cu imobilul expropriat.

În consecință, s-a

susținut că fiind folosită o comparabilă dintr-o altă localitate decât cea în

care se află imobilul expropriat, au fost încălcate dispozițiile art. 26 din

Legea nr. 33/1994.

Analizând recursul

prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acesta este fondat pentru considerentele ce succed:

Modificarea unei

hotărâri se poate cere în considerarea dispozițiilor înscrise în art. 304 pct. 9

C. proc. civ., atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În baza acestui motiv

de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâta formulează

critici ce vizează nerespectarea criteriilor înscrise în art. 26 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică în ceea ce privește

stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului-intimat respectiv

sub aspectul greșitei acordări a sumei de 2.050 lei calculată cu titlu de

pierdere a valorii de piață a parcelei, rămasă neexpropriată.Criticile

formulate sub acest aspect sunt întemeiate.

Potrivit articolului

26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane”, iar potrivit alin. (2)

al aceluiași articol „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel și imobilele administrativ-teritoriale, la data

întocmirii raportului de expertiză (…)”.

Rezultă astfel că

textul mai sus menționat consacră metoda comparației directe astfel încât la

calcularea despăgubirilor cuvenite trebuie să se țină seama de prețurile cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate

în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză.

Imobilul expropriat

este situat în extravilanul localității Murfatlar iar comparabila folosită de

comisia de experți este din localitatea Valu lui Traian.

Față de această

situație, Înalta Curte apreciază că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor

dispozițiilor imperative în materia exproprierii, respectiv art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calcul a despăgubirilor

care fac trimitere la „prețurile obișnuite de tranzacționare”, operațiune

pentru îndeplinirea căreia trebuie avute în vedere mai multe prețuri de vânzare

din perioada de referință a datei întocmirii raportului de expertiză.

În consecință,

constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din

Legea 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ..,

Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, va casa decizia recurată și

va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unui nou raport de

expertiză, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și va

administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea acelorași

prevederi legale și prin care să poată fi determinat prețul cu care se vând, în

mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială în

care se află terenul în litigiu, de la data întocmirii raportului de expertiză.

De asemenea, se va ține seama de toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 132/ C din data de 26

noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2013.