ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3419/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 februarie 2011, pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul A.G., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul roman prin C.A.D.N.R. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a hotărârii din 13 octombrie 2010 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri juste în cuantum de 84 lei/mp, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul este proprietarul parcelei cu suprafața de 443 mp, expropriată iar pârâta nu a avut în vedere toate criteriile prevăzute de Legea nr. 33/1994 precizând că terenurile din imediata apropiere au fost vândute pe piața liberă cu sume mai mari și chiar aceasta a acordat sume mai mari pentru exproprierea unor alte terenuri aflate în zone mai izolate.

Procedând la soluționarea cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică de specialitate, având ca obiective: - stabilirea valorii terenului ce a făcut obiectul exproprierii; - stabilirea cuantumului despăgubirilor ce se cuvin expropriatului în urma actului de expropriere; - spor de valoare a părții din imobil care nu a fost expropriat uman ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza în vecinătate. Prin sentința civilă nr. 3858 din 23 iulie 2012, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului reținând următoarele: Reclamantul A.G., fiind nemulțumit de cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenul în suprafață de 443,00 mp expropriat de către pârât, a formulat contestație conform prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 - despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului expropriat și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Raportul de expertiză efectuat în cauză a determinat prin raportare la standardele de evaluare internațională, valoarea de piață a terenului expropriat de 1.750 lei, pierdere de valoare piață după dezmembrarea parcelei - în sumă de 2.050 lei și valoarea daunelor în sumă de 300 lei. Conform Hotărârii din 2010 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 și contestată de către reclamant, valoarea despăgubirilor acordate a fost în sumă de 3.100 lei, din care 1.800 lei valoarea terenului, superioară celei stabilite prin raportul de expertiză și valoarea daunelor în sumă de 300 lei.

Instanța de fond a considerat că nu se impune acordarea de despăgubiri pentru suprafața rămasă după dezmembrare, deoarece ea reprezintă 20% din suprafața deținută anterior dezmembrării și pe aceasta în continuare se poate practica agricultura, terenul nemodificându-și caracteristicile topografice ca urmare a exproprierii. De asemenea, s-a mai constatat că urmare a exproprierii nu s-a ajuns la o fărămițare excesivă care să facă inutilizabilă parcela rămasă în proprietatea reclamantului. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul A.G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că este dată cu aplicarea greșită dispozițiilor legale aplicabile speței.

Prin Decizia civilă nr. 132/ C din 26 noiembrie 2012 Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanul A.G. și a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul că: A admis în parte cererea reclamantului, a anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 13 octombrie 2010 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate Murfatlar și a obligat pârâtul Statul Român reprezentat de M.T.I. prin C.N.A.D.N.R. S.A. să acorde reclamantului pentru terenul expropriat, în suprafață de 443 mp, despăgubiri în cuantum de 3.850 lei. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate, cât privește daunele evaluate de expropriator la 300 lei. A obligat pârâtul la plata către reclamant a 2.100 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond( onorarii experți).

Pentru a adopta această soluție instanța de apel, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a reținut că reclamantul a invocat în această cale de atac pentru prima dată faptul că expropriatorul nu a respectat etapele procedurii de expropriere și, în special, dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, care prevăd că transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice în proprietatea publică a statului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii. Această cerere fiind invocată doar în apel, și nu la fond, s-a consideratat a fi o cerere nouă potrivit dispozițiilor art. 292 alin. (1) C. proc.

civ. și nu a fost analizată de către instanță ca motiv de apel. Privitor la motivul de apel ce a vizat faptul că instanța de fond a motivat întreaga sentință în baza unei legi abrogate în anul 2010 - Legea nr. 198/1994 - acțiunea fiind introdusă în anul 2011, instanța de apel a reținut că Hotărârea din 13 octombrie 2010 a fost emisă în baza dispozițiilor Legii nr. 198/2004. Această hotărâre fiind emisă sub imperiul acestei legi, și contestația formulată împotriva acestei hotărâri este reglementată de dispozițiile Legii nr. 198/2004, chiar dacă nu era în vigoare la data introducerii contestației, având în vedere principiul că legea civilă nu retroactivează ea se aplică numai pentru viitor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 15 alin. (1) din Constituție, potrivit cu care „legea dispune numai pentru viitor”.

Conform art. 35 din Legea nr. 255/2010 a fost abrogată Legea nr. 198/2004. Legea nr. 255/2010 produce efecte la momentul intrării în vigoare, acționează doar pentru viitor, se aplică numai raporturilor juridice născute sub imperiul ei și nu asupra raporturilor născute înainte de intrarea sa în vigoare. Pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut că în baza Hotărârii din 13 octombrie 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a fost expropriat terenul în suprafață de 443 mp, situat în parcela proprietatea reclamantului pentru care s-au acordat despăgubiri în sumă de 2.100 lei, cuantumul acestora fiind criticat de către reclamant.

Astfel, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, modificată și completată (în forma în vigoare la data stabilirii despăgubirii), expropriatorul întocmește documentațiile cadastral-juridice pentru fiecare imobil propus spre expropriere, care vor cuprinde și date privind amplasamentul lucrării; planul de amplasament va conține delimitarea imobilului-teren și/sau construcții propuse spre expropriere, cu indicarea numelor deținătorilor, precum și o ofertă de despăgubire, pe categorii de imobile, stabilite de evaluatorii autorizați. Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 face trimitere la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care stabilește că: „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.

La calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța de judecată vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului său, după caz, altor persoane îndreptățite luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Așadar, s-a reținut că potrivit textului de lege enunțat, despăgubirea cuvenită titularului dreptului de proprietate cuprinde două elemente: valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.

Sintagma „valoarea reală a imobilului” se traduce potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.” A considerat instanța că este vorba în fapt de valoarea de piață a imobilului definită de standardele internaționale de evaluare cu suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv.

Aceasta înseamnă că valoarea de circulație a terenului expropriat trebuie să corespundă valorii apreciate ca reală la momentul exproprierii și să se stabilească în raport de criteriile obișnuite de pe piața imobiliară în cazul unui transfer al dreptului de proprietate, respectiv: amplasamentul și destinația bunului imobil de la acel moment, utilitățile și sarcinile care îl guvernează, posibilitățile de acces la calea publică. În legătură cu prejudiciul cauzat celui în cauză s-a ținut seama de consecințele generate prin expropriere asupra beneficiilor certe, prezente, actuale sau viitoare de care titularul dreptului nu se mai poate bucura. În speță, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, la cererea acestuia a fost încuviințată și administrată de către instanță proba cu expertiză tehnică imobiliară.

În urma efectuării acestui raport de expertiză s-a stabilit că valoarea despăgubirii se ridică la suma de 4.100 lei, din care 1.750 lei valoarea terenului; 2.050 lei pierdere de valoare piață dezmembrată și 300 lei pierdere de subvenții. La stabilirea acestei valori s-a avut în vedere poziția parcelei de teren, categoria de folosință, categoria localității, posibilități de transport. Terenul a fost evaluat după metoda comparației cu alte imobile expropriate pe același tronson de autostradă. Conform raportului de expertiză, valoarea de piață pe m.p. înainte de dezmembrare era de 3,91 lei/mp și după dezmembrare 2,06 lei/mp și pierderea de valoare de piață pe ansamblu se ridică la 2.050 lei. S-a reținut că această valoare în mod greșit nu a fost însușită de către instanța de judecată.

S-a constatat că instanța de fond nu a avut în vedere că pentru suprafețe de teren similare s-au acordat sume mult mai mari pentru prejudiciul cauzat ca urmare a exproprierii. Pentru egalitate de tratament instanța de apel și-a însușit acest prejudiciu cauzat apelantului care constă în scăderea valorii terenului rămas în proprietate, ținând seama de scopul folosirii acestuia, respectiv desfășurarea de activități specifice profilului său economic, respectiv agricol, care asigură venituri considerabile întreținerii familiei. Privitor la valoarea de piață a terenului în sumă de 1.750 lei, s-a constatat că în mod întemeiat nu a fost însușită de către instanța de fond întrucât aceasta este mai mică decât cea acordată de către expropriator și conform dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea acordată de către instanță nu poate fi mai mică decât era stabilită de expropriator”.

De altfel, a reținut instanța de apel, valoarea terenului a fost corect stabilită de către expropriator avându-se în vedere că și pentru terenuri învecinate pentru aceeași suprafață a fost stabilită aceeași valoare de 1.800 lei. Față de cele ce mai sus, instanța de apel a acordat despăgubiri în cuantum de 3.850 lei, sumă ce se compune din valoarea terenului acordată de expropriator în sumă de 1.800 lei și 2.050 lei prejudiciu suferit urmare a dezmembrării suprafeței de teren prin exproprierea suprafeței de 443 mp ce a determinat scăderea valorii terenului rămas în proprietate. Totodată s-a reținut că reclamantul a mai suferit un prejudiciu ce constă în pierdere de subvenții care a fost stabilit de expropriator la suma de 300 lei și menținut de către raportul de expertiză efectuat în cauză, fapt pentru care instanța a menținut dispozițiile sentinței apelate, cât privește aceste daune precum și valoarea terenului în sumă de 1.800 lei.

Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.N.A.D.N.R. SA pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs pârâta a criticat decizia instanței de apel, sub aspectul greșitei acordări a sumei de 2.050 lei calculată prin raportul de expertiză judiciară cu titlu de pierdere a valorii de piață a parcelei, rămasă neexpropriată. S-a susținut că instanța de apel s-a limitat la a constata faptul ca pentru alte suprafețe de teren similare s-au acordat sume cu titlu de prejudiciu cauzat de expropriere, fără însă să analizeze considerentele obiective ce au motivat acordarea acestor sume cu titlu de prejudiciu.

Un alt argument în susținerea motivului de recurs îl constutuie faptul că la calcularea pierderii valorii de piața a parcelei, rămasă neexpropriată, comisia de experți a folosit o comparabilă care nu este din aceeași localitate cu imobilul expropriat. În consecință, s-a susținut că fiind folosită o comparabilă dintr-o altă localitate decât cea în care se află imobilul expropriat, au fost încălcate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce succed: Modificarea unei hotărâri se poate cere în considerarea dispozițiilor înscrise în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În baza acestui motiv de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâta formulează critici ce vizează nerespectarea criteriilor înscrise în art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului-intimat respectiv sub aspectul greșitei acordări a sumei de 2.050 lei calculată cu titlu de pierdere a valorii de piață a parcelei, rămasă neexpropriată.Criticile formulate sub acest aspect sunt întemeiate.

Potrivit articolului 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și imobilele administrativ-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză (…)”. Rezultă astfel că textul mai sus menționat consacră metoda comparației directe astfel încât la calcularea despăgubirilor cuvenite trebuie să se țină seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Imobilul expropriat este situat în extravilanul localității Murfatlar iar comparabila folosită de comisia de experți este din localitatea Valu lui Traian. Față de această situație, Înalta Curte apreciază că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor dispozițiilor imperative în materia exproprierii, respectiv art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calcul a despăgubirilor care fac trimitere la „prețurile obișnuite de tranzacționare”, operațiune pentru îndeplinirea căreia trebuie avute în vedere mai multe prețuri de vânzare din perioada de referință a datei întocmirii raportului de expertiză. În consecință, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc.

civ.., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea acelorași prevederi legale și prin care să poată fi determinat prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află terenul în litigiu, de la data întocmirii raportului de expertiză. De asemenea, se va ține seama de toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 132/ C din data de 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2013.