ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 312/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 664 din 30 iunie 2004, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pe capătul de cerere având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare din 5 noiembrie 1996 încheiat între M.V. și Primăria Municipiului București prin SC H. SA, din 14 noiembrie 1996 încheiat între I.I. și Primăria Municipiului București prin SC H. SA și în contradictoriu cu pârâta I.L. și din 15 noiembrie 1996 încheiat între A.M. și Primăria Municipiului București prin SC H. SA și, în consecință, a respins ca prescris capătul de cerere formulat de reclamanții P.P.A.D. și P.P.M. având ca obiect anularea acestor contracte de vânzare-cumpărare.

A admis excepția autorității de lucru judecat pe capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului nelegal al exproprierii imobilului situat în București, Bd. A., sector 1 și, în consecință, a respins acest capăt de cerere pentru autoritatea de lucru judecat. A respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P.P.A.D. și P.P.M. A respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat pe capătul doi de cerere. Împotriva acestei sentinței au formulat apel atât pârâții A.M., I.I., I.L. și M.V., cât și reclamanții P.P.A.D. și P.P.M., iar prin decizia civilă nr. 1 din 27 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat perimată judecarea apelurilor declarate.

Instanța de apel a reținut că, în fapt, judecarea cauzei în apel a fost suspendată de către instanța de apel prin încheierea de ședință din data de 28 iunie 2005, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Pentru a dispune suspendarea cauzei, instanța de apel a reținut că dezlegarea pricinei atârnă de existența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, respectiv a Dosarului nr. 8714/2004 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ulterior, la data de 26 octombrie 2006, apelanții-reclamanți au formulat cerere de repunere a cauzei pe rol pentru a se lua act de faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 9156 din 14 noiembrie 2005, a dispus admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, solicitând totodată menținerea suspendării judecării apelurilor.

Instanța de apel, prin încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2006 a menținut măsura suspendării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1. C. proc. civ., cu motivarea valabilă pentru suspendarea din data de 28 iunie 2005. Cauza a fost pusă pe rol din oficiu la data de 21 februarie 2013 în cadrul secției a III-a civile și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București, însă instanța a dispus prin încheierea de la acel termen, scoaterea acesteia de pe rol și înaintarea către secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Primul termen de judecată în cadrul secției a VII-a fost stabilit la data de 11 aprilie 2013, când constatându-se că a decedat apelanta-reclamantă P.P.M., s-a dispus introducerea în cauză a moștenitoarei T.I., acordându-se în acest sens termen pentru citarea acesteia la data de 30 mai 2013. La data de 17 mai 2013 apelantul-reclamant P.P.A.D.

a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol. În ceea ce privește soluționarea dosarului care a determinat suspendarea judecării cererilor de apel, curtea a reținut că acesta a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 8018 din 11 decembrie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. În această împrejurare, încetarea cauzei care a provocat suspendarea duce la încetarea suspendării, fiind astfel reglementată de dispozițiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ.: Or, în aceste condiții, atât apelanții-reclamanți cât și apelanții-pârâți aveau obligația să solicite repunerea cauzei pe rol, întrucât motivul pentru care avusese loc suspendarea încetase prin soluționarea irevocabilă a cauzei ce făcea obiectul dreptului de care atârna în totul sau în parte soluționarea cererilor de apel.

Motivul care a determinat suspendarea judecării cererilor de apel a încetat la data de 12 decembrie 2008 când a început să curgă termenul de perimare de un an, interval de timp în care niciuna dintre părțile apelante nu a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, ci, dimpotrivă, au formulat mai multe cereri de contestație în anulare și revizuire împotriva deciziei civile nr. 8018 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, în aceste condiții, devin aplicabile dispoziții art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța de apel a suspendat cauza la data de 21 noiembrie 2006, iar aceasta a fost repusă pe rol din oficiu, deși nu exista o asemenea obligație legală, la data de 21 februarie 2013. Singura cerere de repunere pe rol a cauzei care s-a formulat în intervalul de timp cuprins între data pronunțării deciziei civile nr. 8018 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și data soluționării excepției perimării a avut loc la data de 17 mai 2013, deci după împlinirea termenului de perimare de un, termen ce s-a împlinit la data de 12 decembrie 2009. Prin urmare, condiția cu privire la vina părților pentru lăsarea în nelucrare a cererilor de apel este evidentă în acest context, acestea nesolicitând repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății, deși le revenea această obligație.

În plus, nu există niciun act de procedură care ar fi trebuit îndeplinit din oficiu în intervalul de timp de un an în care a curs termenul de perimare. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții P.P.A.D. și T.I. Prin motivele de recurs, se susține că e nelegală constatarea perimării apelurilor, față de momentul până la care suspendarea a fost dispusă și față de lipsa de culpă a reclamanților în nelucrarea dosarului. Astfel, cauza a fost suspendată „până la soluționarea litigiului” ce face obiectul Dosarului nr. 152262/3/2006. Instanța nu a dispus suspendarea până la soluționarea irevocabilă a dosarului, ci până la soluționarea litigiului, or acesta se perpetuează și în căile extraordinare de atac.

Curtea de apel a dispus verificări ale dosarului și după rămânerea irevocabilă a litigiului, dar în condițiile formulării unor căi extraordinare de atac a decis să nu dispună repunerea cauzei pe rol, ceea ce a întărit convingerea reclamanților că măsura suspendării a fost dispusă până la soluționarea pricinii. De altfel, nu este exclus ca suspendarea unei cauze să fie dispusă până la soluționarea chiar a unor căi extraordinare de atac, neexistând nici un temei pentru a interpreta restrictiv dispoziția de suspendare ca aplicându-se numai până la soluționarea irevocabilă a dosarului. Deși motivele de recurs nu cuprind o încadrare în drept, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va încadra criticile formulate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. raportat la art. 244 alin. (2) C. proc. civ. și la art. 248 C. proc. civ. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Prin încheierea dată la data de 28 iunie 2005, Curtea de Apel București a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1. C. proc. civ., apreciind că dezlegarea pricinei atârnă de existența unei drept care face obiectul Dosarului nr. 8714/2004 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Măsura suspendării a fost menținută de instanța de apel, cu aceeași motivare, prin încheierea de la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2006. Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., instanța poate suspenda judecata: „când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în această ipoteză: „Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă”. Or, pricina care a determinat suspendarea a fost soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 8018 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin urmare, de la data pronunțării acestei decizii a început să curgă termenul de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., pentru perimarea apelurilor formulate în cauză și a căror judecată fusese suspendată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Față de dispoziția expresă cuprinsă în art. 244 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că suspendarea pricinii în cazul prevăzut de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dăinuie până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțată în pricina care a motivat suspendarea, este neîntemeiată susținerea recurenților în sensul că declararea unor căi extraordinare de atac, respectiv a unei contestații în anulare sau revizuiri, ar determina prelungirea intervalului de timp în care operează suspendarea și, pe cale de consecință, ar amâna începerea curgerii termenului de un an pentru perimare. Prin urmare, cum timp de un an de la pronunțarea deciziei irevocabile în pricina ce a determinat suspendarea, niciuna dintre părți nu a solicitat reluarea judecății, instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a art. 248 C. proc.

civ. atunci când a constatat perimarea judecării cererilor de apel formulate în cauză. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții P.P.A.D. și T.I. împotriva deciziei civile nr. 1 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.