ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 312/2014

Deliberând asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 664 din 30 iunie 2004,

Tribunalul București, secția a IV a civilă, a admis excepția prescripției dreptului

la acțiune pe capătul de cerere având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare

din 5 noiembrie 1996 încheiat între M.V. și Primăria Municipiului București

prin SC H. SA, din 14 noiembrie 1996 încheiat între I.I. și Primăria Municipiului

București prin SC H. SA și în contradictoriu cu pârâta I.L. și din 15

noiembrie 1996 încheiat între A.M. și Primăria Municipiului București prin

SC H. SA și, în consecință, a respins ca prescris capătul de cerere formulat de

reclamanții P.P.A.D. și P.P.M. având ca obiect anularea acestor contracte de vânzare-cumpărare.

A admis excepția autorității

de lucru judecat pe capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului nelegal

al exproprierii imobilului situat în București, Bd. A., sector 1 și, în consecință,

a respins acest capăt de cerere pentru autoritatea de lucru judecat.

A respins ca neîntemeiată

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P.P.A.D. și P.P.M.

A respins ca neîntemeiată

excepția autorității de lucru judecat pe capătul doi de cerere.

Împotriva acestei sentinței

au formulat apel atât pârâții A.M., I.I., I.L. și M.V., cât și reclamanții P.P.A.D.

și P.P.M., iar prin decizia civilă nr. 1 din 27 iunie 2013, Curtea de Apel București,

secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

a constatat perimată judecarea apelurilor declarate.

Instanța de apel

a reținut că, în fapt, judecarea cauzei în apel a fost suspendată de către

instanța de apel prin încheierea de ședință din data de 28 iunie 2005, în temeiul

art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru a dispune suspendarea

cauzei, instanța de apel a reținut că dezlegarea pricinei atârnă de existența unui

drept care face obiectul unei alte judecăți, respectiv a Dosarului nr. 8714/2004

aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ulterior, la data de 26

octombrie 2006, apelanții-reclamanți au formulat cerere de repunere a cauzei pe

rol pentru a se lua act de faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia

nr. 9156 din 14 noiembrie 2005, a dispus admiterea recursurilor, casarea hotărârilor

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, solicitând

totodată menținerea suspendării judecării apelurilor.

Instanța de apel, prin

încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2006 a menținut măsura suspendării

cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1. C. proc. civ., cu motivarea valabilă

pentru suspendarea din data de 28 iunie 2005.

Cauza a fost pusă pe rol

din oficiu la data de 21 februarie 2013 în cadrul secției a III-a civile și pentru

cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București, însă instanța a dispus

prin încheierea de la acel termen, scoaterea acesteia de pe rol și înaintarea către

secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Primul termen de judecată

în cadrul secției a VII-a fost stabilit la data de 11 aprilie 2013, când constatându-se

că a decedat apelanta-reclamantă P.P.M., s-a dispus introducerea în cauză a moștenitoarei

T.I., acordându-se în acest sens termen pentru citarea acesteia la data de 30

mai 2013.

La data de 17 mai 2013

apelantul-reclamant P.P.A.D. a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.

În ceea ce privește soluționarea

dosarului care a determinat suspendarea judecării cererilor de apel, curtea a reținut

că acesta a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 8018 din 11

decembrie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În această împrejurare,

încetarea cauzei care a provocat suspendarea duce la încetarea suspendării, fiind

astfel reglementată de dispozițiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ.:

Or, în aceste condiții,

atât apelanții-reclamanți cât și apelanții-pârâți aveau obligația să solicite repunerea

cauzei pe rol, întrucât motivul pentru care avusese loc suspendarea încetase prin

soluționarea irevocabilă a cauzei ce făcea obiectul dreptului de care atârna în

totul sau în parte soluționarea cererilor de apel.

Motivul care a determinat

suspendarea judecării cererilor de apel a încetat la data de 12 decembrie 2008 când

a început să curgă termenul de perimare de un an, interval de timp în care niciuna

dintre părțile apelante nu a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, ci, dimpotrivă,

au formulat mai multe cereri de contestație în anulare și revizuire împotriva deciziei

civile nr. 8018 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, în aceste condiții,

devin aplicabile dispoziții art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța de apel a suspendat

cauza la data de 21 noiembrie 2006, iar aceasta a fost repusă pe rol din oficiu,

deși nu exista o asemenea obligație legală, la data de 21 februarie 2013.

Singura cerere de repunere

pe rol a cauzei care s-a formulat în intervalul de timp cuprins între data pronunțării

deciziei civile nr. 8018 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

și data soluționării excepției perimării a avut loc la data de 17 mai 2013, deci

după împlinirea termenului de perimare de un, termen ce s-a împlinit la data de

12 decembrie 2009.

Prin urmare, condiția

cu privire la vina părților pentru lăsarea în nelucrare a cererilor de apel este

evidentă în acest context, acestea nesolicitând repunerea cauzei pe rol și continuarea

judecății, deși le revenea această obligație.

În plus, nu există niciun

act de procedură care ar fi trebuit îndeplinit din oficiu în intervalul de timp

de un an în care a curs termenul de perimare.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții P.P.A.D. și T.I.

Prin motivele de recurs,

se susține că e nelegală constatarea perimării apelurilor, față de momentul

până la care suspendarea a fost dispusă și față de lipsa de culpă a reclamanților

în nelucrarea dosarului.

Astfel, cauza a fost suspendată

„până la soluționarea litigiului” ce face obiectul Dosarului nr. 152262/3/2006.

Instanța nu a dispus suspendarea

până la soluționarea irevocabilă a dosarului, ci până la soluționarea litigiului,

or acesta se perpetuează și în căile extraordinare de atac.

Curtea de apel a dispus

verificări ale dosarului și după rămânerea irevocabilă a litigiului, dar în condițiile

formulării unor căi extraordinare de atac a decis să nu dispună repunerea cauzei

pe rol, ceea ce a întărit convingerea reclamanților că măsura suspendării a

fost dispusă până la soluționarea pricinii.

De altfel, nu este exclus

ca suspendarea unei cauze să fie dispusă până la soluționarea chiar a unor căi extraordinare

de atac, neexistând nici un temei pentru a interpreta restrictiv dispoziția de suspendare

ca aplicându-se numai până la soluționarea irevocabilă a dosarului.

Deși motivele de

recurs nu cuprind o încadrare în drept, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va încadra criticile formulate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. raportat la art. 244 alin. (2) C. proc. civ. și la art. 248 C. proc. civ.

Analizând decizia recurată

în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea dată la

data de 28 iunie 2005, Curtea de Apel București a suspendat judecarea cauzei,

în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1. C. proc. civ., apreciind că dezlegarea pricinei

atârnă de existența unei drept care face obiectul Dosarului nr. 8714/2004 aflat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Măsura suspendării a fost menținută

de instanța de apel, cu aceeași motivare, prin încheierea de la termenul

de judecată din data de 21 noiembrie 2006.

Potrivit art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata: „când dezlegarea

pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui

drept care face obiectul unei alte judecăți”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, în această ipoteză: „Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată

în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă”.

Or, pricina care a determinat

suspendarea a fost soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr.

8018 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, de la data

pronunțării acestei decizii a început să curgă termenul de un an, prevăzut

de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., pentru perimarea apelurilor formulate în cauză

și a căror judecată fusese suspendată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ.

Față de dispoziția

expresă cuprinsă în art. 244 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că suspendarea pricinii

în cazul prevăzut de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dăinuie până la rămânerea

irevocabilă a hotărârii pronunțată în pricina care a motivat suspendarea, este neîntemeiată

susținerea recurenților în sensul că declararea unor căi extraordinare

de atac, respectiv a unei contestații în anulare sau revizuiri, ar determina

prelungirea intervalului de timp în care operează suspendarea și, pe cale de

consecință, ar amâna începerea curgerii termenului de un an pentru perimare.

Prin urmare, cum timp

de un an de la pronunțarea deciziei irevocabile în pricina ce a determinat

suspendarea, niciuna dintre părți nu a solicitat reluarea judecății, instanța

de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a art. 248 C. proc. civ.

atunci când a constatat perimarea judecării cererilor de apel formulate în cauză.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanții P.P.A.D. și T.I. împotriva deciziei civile nr.

1 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2014.