ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 259/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 259/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2664 din 8 august 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul U.G.G. împotriva deciziei nr. 2439 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești. În considerente s-a reținut că hotărârea ce constituie obiectul contestației în anulare a fost pronunțată tot într-o contestație în anulare formulată împotriva unei decizii dată de Curtea de Apel Ploiești în soluționarea unui recurs, fiind vorba de o hotărâre irevocabilă. Prin urmare, a reținut instanța, cererea este inadmisibilă, fiind formulată o contestație în anulare împotriva unei decizii pronunțate tot într-o contestație în anulare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul U.G.G., iar prin decizia nr. 1558 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, calea de atac a fost respinsă, ca inadmisibilă. Instanța de recurs a reținut în considerentele deciziei că, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de vedere procedural, în raport de judecata propriu-zisă, în fond sau în recurs. În speță, contestația în anulare a fost introdusă împotriva unei decizii a curții de apel pronunțată tot într-o contestație în anulare. În aceste condiții, decizia curții de apel nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Împotriva deciziei nr. 1558 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat contestație în anulare contestatorul U.G.G., invocând dispozițiile art. 318 C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare se arată că decizia pronunțată în recurs este rezultatul unei erori întrucât instanța „nu a reținut încălcarea C. proc. civ. cu articolele invocate în cererea de recurs”, fiind o „decizie arbitrară în lipsa judecării pe fond a pricinii”. De asemenea, contestatorul invocă drept critici nemulțumirile sale legate de modul de soluționare a cauzei atât în recurs, cu referire la respingerea cererii de preschimbare a termenului de judecată, cât și în contestația în anulare soluționată de Curtea de Apel Ploiești.
Totodată, contestatorul solicită „poziția instanței față de prevederile din vechiul C. proc. civ.-art. 84 și noul C. proc. civ. în privința inadmisibilității, completată cu încălcarea art. 24-art. 27 de competență a instanței ilegal constituite”. Analizând contestația în anulare, prin raportare la criticile invocate de contestator și la temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Mai întâi, având în vedere că s-a solicitat de către contestator poziția instanței față de incidența în cauză a dispozițiilor noului C. proc. civ. în privința inadmisibilității, se constată că acestea nu sunt incidente în cauză. Potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C. proc.
civ. (art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, 26 mai 2011, rezultă că dispozițiile noului C. proc. civ. nu sunt aplicabile cererii de față. În ceea ce privește contestația în anulare, se rețin următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se solicită instanței care a pronunțat hotărârea atacată să își desființeze propria hotărâre în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc.
civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în partea omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Critica contestatorului, în sensul că în cauză este incident motivul de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., referitor la faptul că, în opinia acestuia dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale, este nefondată. În realitate, contestatorul este nemulțumit de modul în care a fost soluționată cererea sa de recurs, respectiv de faptul că acesta a fost respins ca inadmisibil.
Se reține că, pe calea contestației în anulare, nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare. Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestație în anulare legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății. Greșeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanța ar fi înțeles să interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.
Or, tocmai acest aspect este invocat de contestator, în sensul că greșeala materială a instanței constă în faptul că a respins cererea sa recurs ca inadmisibilă, fără a intra în cercetarea fondului, pronunțând astfel o decizie arbitrară, în opinia contestatorului. Având în vedere considerentele expuse, contestația în anulare formulată de contestatorul U.G.G. împotriva deciziei nr. 1558 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul U.G.G. împotriva deciziei nr. 1558 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2014.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.