ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 426/P/2011 din 6 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, sub aspectul infracțiunilor de amenințare prevăzute de art. 193 C. pen. (întrucât lipsește intenția) și șantaj prevăzut de art. 194 C. pen. (întrucât lipsește scopul) a învinuiților M.N., M.R. și R.P., neînceperea urmăririi penale față de M.R., M.N. și R.P., sub aspectul infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(pentru alte acte materiale decât cele reținute în rezoluțiile de începere a urmăririi penale) întrucât lipsește intenția, neînceperea urmăririi penale față de M.N., sub aspectul infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., întrucât lipsesc intenția făptuitorului și plângerea prealabilă a persoanei vătămate și neînceperea urmăririi penale față de R.P., sub aspectul infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 C. pen. întrucât lipsește plângerea prealabilă. Prin aceeași rezoluție s-a dispus înștiințarea lui M.V., S.F. și M.R. cu privire la interceptarea și înregistrarea autorizată a convorbirilor și comunicărilor și, respectiv, a lui M.V., S.F. și M.N. cu privire la efectuarea autorizată a înregistrărilor în mediul ambiental.

Totodată, s-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de 10.000 RON, care vor fi suportate de către M.V. Ulterior, la data de 21 februarie 2013, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, nr. 371/II/2/2013, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul M.V. împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 426/P/2011. S-a reținut că, la data de 1 februarie 2013, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția resurse umane și documentare, a fost înregistrată plângerea numitului M.V. formulată împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 426/P/2011, al secției de urmărire penală și criminalistică, precum și solicitarea acestuia având ca obiect reeșalonarea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat.

Din verificările efectuate a rezultat că, prin adresa din 13 septembrie 2012, numitului M.V. i-a fost transmis prin poștă un exemplar al rezoluției cu același număr din 6 septembrie 2012 cu precizarea că, potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în termen de 20 de zile de la comunicare, acesta poate formula plângere împotriva soluției. La data de 9 noiembrie 2012, în conformitate cu dispozițiile art. 442- art. 443 C. proc. pen., s-a transmis Administrației Finanțelor Publice a comunelor arondate municipiului Călărași, spre executare, extrasul din dispozitivul rezoluției nr. 426/P/2011 din 6 septembrie 2012, prin care M.V. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 10.000 RON.

Cu adresa din 28 noiembrie 2012, Administrația Finanțelor Publice a orașului L., județul Călărași a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție că, la aceeași dată, a fost întocmit avizul de plată cu același număr. În motivarea soluției adoptate la data de 21 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a reținut că, potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. (6), art. 246 alin. (1) și art. 249 alin. (2). În speță, s-a constatat că plângerea numitului M.V.

formulată împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 426/P/2011, al secției de urmărire penală și criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este tardivă. În ceea ce privește cererea petiționarului având ca obiect reeșalonarea cheltuielilor judiciare, s-a reținut că acesta urmează să se adreseze Administrației Finanțelor Publice a orașului L., județul Călărași întrucât solicitarea excede competențelor parchetului. Nemulțumit de soluția adoptată, petiționarul M.V. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea sa fiind înregistrată pe rolul secției penale a acestei instanțe la data de 5 aprilie 2013. Pe această cale, petiționarul a solicitat ca instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună modificarea rezoluției nr. 426/P/2011, în sensul scutirii, reducerii/eșalonării de la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 10.000 RON stabilite de organul de cercetare penală.

În motivarea cererii, petiționarul a arătat că venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul prevăzut de art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, condiții în care înțelege să solicite acordarea ajutorului judiciar și scutirea/reducerea/reeșalonarea de la plata cheltuielilor judiciare stabilite de parchet în sarcina sa. Înalta Curte constată, însă, că plângerea formulată de petiționar este greșit îndreptată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 29 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță: a) infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și europarlamentari; b) infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului; c) infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale; d) infracțiunile săvârșite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii; e) infracțiunile săvârșite de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; f) infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori; g) alte cauze date prin lege în competența sa. Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate se desprinde concluzia potrivit căreia competența de soluționare a Înaltei Curți este reglementată în mod expres de dispozițiile art. 29 C. proc.

pen., fiind atrasă de calitatea specială a persoanei. Or, în prezenta cauză, se constată, pe de o parte, că plângerea nu a fost formulată împotriva unor persoane care să dețină vreo calitate specială, de natură să atragă competența Înaltei Curți în soluționarea plângerii, iar pe de altă parte, petiționarul nu a formulat critici în legătură cu soluția de scoatere de sub urmărire penală ori de neîncepere a urmăririi penale, adoptată prin rezoluția nr. 426/P/2011 din 6 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, ci numai cu privire la dispoziția de obligare a sa la cheltuieli judiciare în sumă de 10.000 RON, sens în care a solicitat acordarea ajutorului public judiciar și scutirea/reducerea/reeșalonarea de la plata acestora, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/2008. Astfel fiind, cum dispoziția de obligare a petiționarului la plata cheltuielilor judiciare nu poate fi atacată pe calea procedurii speciale reglementate de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., devin aplicabile regulile generale în materia competenței instanțelor. Totodată, se reține că, potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 51/2008, cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanței competente pentru soluționarea cauzei în care se solicită ajutorul. În conformitate cu dispozițiile art. 25 C. proc. pen., competentă să judece cauza în primă instanță, față de natura infracțiunilor sesizate de către petiționar, respectiv cele prevăzute de art. 180, art. 193, art. 194 și art. 213 C. pen., este Judecătoria Giurgiu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este investită legal să judece prezenta cauză, astfel că va trimite plângerea formulată de petiționarul M.V. la Judecătoria Giurgiu, spre competentă soluționare. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite cauza privind pe petiționarul M.V. la Judecătoria Giurgiu, spre competentă soluționare. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2013.