ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 129 din 29 mai 2013

pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 151/98/2013, în baza art. 334

C. proc. pen. anterior s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, pentru

inculpații B.C. și B.Ș., din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

anterior în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 20 C.

pen. anterior rap. la art. 174 - 175, lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea

art. 73 lit. a) și 76, alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul

parte vătămată B.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat în dauna părții vătămate

B.R.

În baza art. 321

alin. (1) C. pen. anterior a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1

an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 33 lit.

a) rap lat. 34 lit. b) C. pen. anterior s-a dispus ca inculpatul parte vătămată

B.C. să execute pedeapsă cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

anterior.

În baza art. 71 C.

pen. anterior s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei,

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. anterior a fost menținută măsura arestării preventive a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsă

reținerea și arestul preventiv începând cu 24 septembrie 2012 la zi.

S-a făcut aplicarea

art. 7 din Legea nr. 76/2008.

A fost obligat

inculpatul către partea civilă S.U.U. București la plata sumei de 3.755,67 RON

cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată B.R.

În baza art. 321

alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. anterior a fost

condamnat inculpatul B.Ș. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și

liniștii publice.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. anterior a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri sau alte violențe.

În baza art. 2 alin.

(1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a

cuțitului.

În baza art. 33 lit.

a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-a dispus că inculpatul B.Ș. va

executa pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În baza art. 81 - 82

C. pen. anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.

S-a făcut aplicarea

art. 359 C. proc. pen. anterior atrăgând atenția inculpatului asupra

dispozițiilor a căror încălcare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

A fost obligat inculpatul

B.Ș. către partea civilă S.J.U. Slobozia la plata sumei de 82,96 RON cheltuieli

efectuate cu inculpatul parte vătămată B.C.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. anterior s-a confiscat de la inculpatul B.Ș. un cuțit cu prăsele din

plastic de culoare maronie, cu lungimea totală de 18 cm, aflat la camera de

corpuri delicte a Tribunalului Ialomița (plicul nr. 3).

Au fost admise în

parte acțiunile civile formulate de inculpatul parte vătămată B.C. și partea

civilă B.R.

A fost obligat

inculpatul parte vătămată B.C. către partea civilă B.R. la plata sumei de 5000

RON cu titlu de daune morale.

A fost obligat

inculpatul B.Ș. către inculpatul parte vătămată B.C. la plata sumei de 1000 RON

cu titlu de daune morale.

A fost obligat

inculpatul parte vătămată B.C. către partea civilă B.R. la plata sumei de 900

RON cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen. anterior au fost obligați inculpații la câte 500 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că frații B.R. și B.Ș. și B.C., sunt

consăteni iar relațiile dintre ei sunt tensionate și au fost marcate și

anterior datei de 22/23 septembrie 2012 de incidente violente soldate cu

agresarea, pe rând, a celor doi frați de către inculpatul B.C. Victimele

agresiunii au reclamat faptul că agresorul ar fi folosit împotriva lor un cuțit

pe care îl avea asupra sa. Deși inculpatul B.C. a negat, instanța a reținut că

la originea acestei dușmănii s-ar afla relația pe care o persoană de sex

feminin a avut-o inițial cu B.C., iar în prezent cu B.Ș. Această relație

puternică de dușmănie s-a materializat în conflictul din seara zilei de 22/23

septembrie 2012 și în care au fost atrase și alte persoane.

Descriind starea de

fapt instanța a reținut că în seara zilei respective inculpatul parte vătămată

B.C., însoțit de martorul T.F., s-a deplasat la discoteca din comuna S.,

locație în care a ajuns în jurul orelor 21

30

- 22

00

. În

incinta discotecii se afla inculpatul B.Ș., care se distra în grupul său de

cunoscuți, aflându-se probabil sub influența băuturilor alcoolice, minorul

B.M.G. (nepotul inculpatului), precum și un cumnat al inculpatului, martorul

S.M., zis, M.P.

La discotecă

inculpatul B.C. și martorul T.F. s-au întâlnit cu un obișnuit al anturajului

lor, martorul Ș.M.Z., zis M.B. Membrii grupului inculpatului B.C. au intrat în

local, ocazie cu care inculpatul B.C. l-a localizat pe inculpatul B.Ș. și s-a

hotărât să se răfuiască cu acesta. În acest scop, în momentul în care a trecut pe

lângă rivalul său l-a împins sau lovit în zona pieptului. Indiferent de forma

de manifestare a agresiunii, B.Ș. a recepționat mesajul și de frica unei

corecții fizice a ieșit din discotecă inițial cu gândul de a scăpa. Inculpatul

B.C. a negat în mod constant acest prim incident, dar instanța de fond a

înlăturat ca nesinceră această apărare.

Inculpatul B.C. a

susținut în fața acestei instanțe că, dacă ar fi vrut să-i aplice o corecție

lui B.Ș., ar fi procedat la aceasta în local și nu în afară.

Instanța de fond a

apreciat că inculpatul, susținut cel puțin moral de însoțitorii săi, a acționat

în baza unui plan care urmărea îndepărtarea victimei sale de ochii martorilor

(erau peste 50 de persoane în discotecă) sau de posibili aliați și, în loc

ferit, să-și realizeze acțiunea de agresare a rivalului său.

Se pare că în

comunitatea locală adversitatea dintre membrii celor două familii este de

notorietate, astfel că incidentul descris mai sus ca și plecarea precipitată

din local a lui B.Ș., urmată, la scurtă vreme de plecarea grupului B.C., nu au

trecut neobservate.

Așa se face că,

anticipând un "spectacol" ("se vor bate unii") mare parte

din consumatorii din acea seară ai discotecii au ieșit afară pentru a urmări

evenimentele care bănuiau că o să se întâmple.

Așa cum a recunoscut

cu ocazia reaudierii sale de către prima instanță, inițial B.Ș. a intenționat

să plece acasă și să se pună la adăpost, realizând starea de inferioritate în

care se afla. Din motive care pot fi bănuite (sentimentul de frustrare că

demnitatea i-a fost încălcată, agresiunile mai vechi ca și, posibil, influența

alcoolului) inculpatul B.Ș. s-a răzgândit și a luat decizia de a se răzbuna pe

inculpatul B.C. și pe însoțitorii acestuia pe care, întemeiat sau nu, îi

considera complicii rivalului său.

În acest scop și-a

sunat de pe telefonul mobil fratele mai mare în persoana părții vătămate B.R.

căruia i-a relatat că este agresat de inculpatul B.C. și prietenii acestuia și

i-a cerut să-i vină în ajutor. În așteptarea fratelui său (care i-a confirmat ajutorul)

inculpatul B.Ș. s-a ascuns în zona din vecinătatea discotecii, fiind protejat

și de întuneric.

La rândul lor, B.C.

și prietenii săi s-au urcat în autoturismul proprietatea lui T.F. și condus de

acesta și au plecat pe unul dintre drumurile localității.

Prima instanță a

apreciat ca martorii audiați au dat depoziții diametral opuse susținând, o

parte, că mașina cu cei trei ocupanți a pornit în aceeași direcție în care

plecase și B.Ș., iar altă parte, în direcția opusă.

Pe baza întregului

material probator administrat, s-a reținut că deplasarea inculpatului B.C.,

împreună cu prietenii săi la bordul autoturismului condus de T.F., a făcut

parte din planul imaginat inițial și a avut drept scop urmărirea și prinderea

lui B.Ș. într-un loc ferit pentru a-l agresa.

Susținerile

inculpatului B.C. și ale însoțitorilor săi au fost privite de instanța de fond

ca nesincere fiind contrazise de fapte: B.C. a sosit la discotecă după ora 22

00

(în opinia instanței), iar localul era generos populat. Plecarea în noapte,

pentru 5 - 10 minute, pe drumurile unei comune, sub pretextul unei plimbări,

apare foarte puțin plauzibil.

Martorii audiați în

cauză au afirmat că autoturismul condus de T.F. s-a reîntors în parcarea

discotecii după aproximativ 10 minute, martorii confirmând că aproape

concomitent, au auzit și zgomotele scoase de motorul unui tractor care se

apropia de zona discotecii.

Prima instanța a

reținut că, la întoarcerea "din plimbare", autoturismul condus de

T.F. a fost parcat pe latura de nord a discotecii, iar ocupanții au coborât cu

intenția de a intra în incintă.

După modul în care au

ocupat locul din mașină și modul de coborâre (mai lent sau mai rapid),

inculpatul B.C., Ș.M.Z. și T.F. s-au răsfirat, nemaiformând un grup compact.

Astfel, primul care s-a îndepărtat de autovehicul a fost Ș.M.Z., urmat la mică

distanță de inculpatul B.C., cei doi, pentru a ajunge la ușa de acces, au

folosit un drum mai scurt, alegând să meargă printre mașinile din parcare.

La rândul său, T.F.,

după ce a coborât și a încuiat autoturismul a ales să ajungă la ușa de intrare

folosindu-se de aleea construită în acest scop, îndepărtându-se de prietenii

săi și deplasându-se câțiva metri înspre D.J.

În acest timp, partea

vătămată B.R. a ajuns în zona discotecii la volanul unui tractor pe care îl

avea în primire și cu care lucra în folosul unei asociații agricole. A parcat

tractorul pe D.J. în fața intrării de pe acea latură a clădirii și a coborât

înarmat fiind cu o bâtă care avea plasate la capete bucăți de metal (o bâtă

ciobănească). I s-a alăturat și fratele său, inculpatul B.Ș., care îi așteptase

sosirea ascuns în zonă și care conform propriei declarații, se înarmase și el

cu o șipcă ruptă dintr-un gard.

Astfel înarmați cei

doi frați au pornit spre locul unde sperau să-i găsească pe inamicii lor din

aceea seară.

Primul care le-a

ieșit în cale a fost martorul T.F., și căruia partea vătămată B.R. i-a aplicat

prin surprindere, o lovitură în cap cu bâta pe care o avea asupra sa.

La rândul său,

inculpatul B.Ș., s-a îndreptat către ceilalți doi membrii ai grupului, primul

întâlnit fiind Ș.M.Z. pe care a încercat să îl lovească cu bățul (șipca) cu

care era înarmat. Martorul a anticipat lovitura astfel că s-a lungit între

mașinile printre care se deplasa scăpând nevătămat pentru că lovitura de băț

s-a oprit în cupolele respectivelor autovehicule.

Inculpatul B.Ș. și-a

continuat deplasarea către ultimul membru al grupului și principalul său dușman

(inculpatul B.C.) pe care a reușit să îl lovească cu bățul cu care era înarmat

peste brațe și peste cap.

Constatând că se afla

într-o situație dificilă (era singur), inculpatul B.C. a reușit să se desprindă

de atacul inculpatului B.Ș. și s-a îndreptat în fugă înspre șosea (D.J.) pentru

a scăpa de atacul agresorilor săi.

Din acea direcție

venea însă partea vătămată B.R., ambii neatenți la ce se întâmplă în jur:

inculpatul B.C. era preocupat să scape de atacul inculpatului B.Ș., iar partea

vătămată B.R. era încă sub impresia atacului reușit dat asupra lui T.F.

În aceste

circumstanțe cei doi s-au trezit față în față, la o distanță prea mică pentru

ca B.R. să se mai poată folosi de bâta cu care era înarmat, iar inculpatul B.C.

să-și poată evita adversarul. De aceea, când partea vătămată a ridicat brațul

înarmat pentru a lovi, inculpatul B.C. și-a lovit scurt, de trei ori,

adversarul cu un cuțit pe care îl avea asupra sa după care a fugit de la locul

faptei.

După ce a sesizat că

a fost "înțepat", B.R. a renunțat la luptă, simțind treptat că își

pierde din puteri.

A urmat o încercare

timidă de urmărire a inculpatului B.C. de către cei doi frați cărora li s-a

alăturat și cumnatul acestora, martorul S.M., eșuată însă.

La locul faptei au

sosit organele de poliție care au securizat zona și au luat măsura ca B.R. să

fie transportat la spital.

Pe acest fond de

frustrare, pentru că B.C. scăpase, iar B.R. suportase răni destul de grave din

partea aceluiași inculpat, B.Ș. și martorul S.M. au încercat să-și îndrepte

furia către singurul membru al grupului B.C. care se mai afla în zonă,

respectiv martorul T.F. În acest scop, inculpatul B.Ș. a scos un cuțit din

buzunar cu care l-a amenințat pe acesta cu moartea, fără însă a folosi acel

obiect. Această situație de fapt este confirmată de T.F. și de martorul M.D.,

șef de post în comuna S. și care a intervenit pentru calmarea spiritelor.

La rândul său, S.M.

s-a dedat la amenințări la adresa lui T.F. pe care, se pare, l-ar fi lovit și

cu un obiect contondent găsit în zonă (un băț). Este de altfel singura

implicare a martorului S.M. în conflict, reținută de instanță.

Conform declarațiilor

martorilor, conflictul care a debutat cu agresarea lui T.F. și s-a sfârșit cu

vătămarea lui B.R. s-a desfășurat în întregime în una dintre parcările

discotecii și nu a durat mai mult de 2 - 3 minute.

Urmare a acțiunilor

infracționale ale celor trei inculpați trimiși în judecată a rezultat vătămarea

corporală a numitului T.F., care a suferit leziuni care au necesitat pentru

vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale (situație de fapt

reținută în Sentința penală nr. 2/F/2013 din 14 ianuarie 2013 pronunțată de

Tribunalul Ialomița); vătămarea corporală a inculpatului parte vătămată B.C.,

care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9

zile de îngrijiri medicale și a părții vătămate B.R., care a suferit leziuni

care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 - 30 de zile de îngrijiri

medicale, cu punerea în primejdie a vieții.

În privința acestei

părți vătămate Serviciul de Medicină Legală Ialomița a întocmit raportul de

primă expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr. 3080/A1/405 din 24

octombrie 2012 care a concluzionat că B.R. a prezentat la data de 22/23

septembrie 2012 leziuni traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unui

corp înțepător-tăietor, posibil cuțit.

A necesitat 25 - 30

zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii

traumatismului.

Leziunile traumatice

suferite - plaga penetrantă hemitorace drept -complicate cu hemopneumotorax

drept care au necesitat intervenție chirurgicală de urgență - pleurostomă

minimă dreapta - au pus viața victimei în primejdie.

Situația de fapt a

fost reținută de prima instanță în baza întregului material probator

administrat în cauză.

Instanța de fond a

apreciat ca inculpații din cauză, așa cum a fost aceasta disjunsă, au dat

declarații, dar au avut un comportament procesual diferit.

Astfel, dacă

inculpatul B.Ș. a început prin a nega participarea la incident și, în special,

la agresarea și vătămarea inculpatului parte vătămată B.C., a sfârșit prin a

avea o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor. Prin această

atitudine, acest inculpat a contribuit, în opinia acestei instanțe, la aflarea

adevărului în cauză.

A relatat inculpatul

incidentul din discotecă, teama care i-a fost indusă de B.C. și dorința

inițială de a fugi și a scăpa de o corecție pe care o anticipa.

A recunoscut că a

revenit asupra primei porniri și a hotărât, împreună cu fratele său, să se

răzbune pe membrii grupului B.C., pe care îi consideră vinovați în egală măsură

de hărțuirea sa.

Cât îl privește pe

inculpatul parte vătămată B.C. prima instanță a constatat la acesta o atitudine

procesuală incorectă, de negare a evidenței și de victimizare permanentă.

Inculpatul parte

vătămată B.C. a negat existența conflictului inițial din discotecă și intenția

sa de a-i aplica lui B.Ș. o corecție în seara zilei de 22/23 septembrie 2012.

Cât privește

incidentul care s-a soldat cu vătămarea lui B.R., inculpatul B.C. a susținut că

în timp ce era atacat de frații B.R și B.Ș., a reușit să se apropie de pieptul

lui B.R. pentru a-l împiedica pe acesta să-l mai lovească cu bâta cu care era

înarmat. În aceste momente, B.Ș. a încercat să-l lovească cu un cuțit pe care

îl avea asupra sa dar, din cauza eschivelor sale, B.Ș. și-a înjunghiat din

greșeală fratele.

Instanța de fond a

apreciat drept nesinceră această versiune a incidentului prezentată de inculpat

pentru că nu este relatată de niciunul dintre martorii ascultați în cauză.

Astfel, toate

declarațiile martorilor converg sub un aspect: agresiunea fraților B.R. și B.Ș.

asupra membrilor grupului B.C. s-a materializat în lovituri aplicate de la

distanța pe care o permitea lungimea obiectelor contondente cu care erau

înarmați primii și nimeni nu a relatat că a văzut, în această fază a

conflictului, cuțit în mâna lui B.Ș.

Cu două excepții,

nicio persoană audiată în cauză nu a declarat că a văzut cuțit în mâna lui

B.C., sau că a sesizat momentul în care B.R. a fost înjunghiat și de către

cine.

În aceste

circumstanțe instanța de fond, pe baza interpretării logice a tuturor

elementelor probatorii a căutat să găsească o explicație logică a unui fapt

pozitiv și necontestat: în cursul incidentului B.R. a fost înjunghiat de trei

ori în zona pieptului.

În acțiunea de

explicare logică a consecințelor incidentului, prima instanță a plecat de la o

împrejurare pe care nu o contestă nimeni: incidentul din seara zilei de 22/23

septembrie 2012, petrecut în prezența a peste 50 de persoane, a avut ca

protagoniști pe frații B.R. și B.Ș. pe de o parte și pe inculpatul B.C. pe de

altă parte.

În condițiile

descrise și prin înlăturarea, cu motivarea expusă mai sus, a variantei oferite

în apărare de B.C. s-a reținut că singura explicație logică este aceea că B.R.

a fost înjunghiat de B.C. și aceasta chiar dacă niciun martor nu a declarat că

l-a văzut pe inculpat făcând lucrul de care este acuzat.

Prima instanță a avut

în vedere rapiditatea cu care s-au desfășurat evenimentele, numărul relativ

mare de persoane aflate la locul faptei, pe timp de noapte și, deloc de

neglijat, faptul că incidentul a cunoscut trei etape: în discotecă, în parcarea

discotecii și agresarea lui T.F. de către S.M. și B.Ș. după ce B.C. părăsise

zona, iar B.R. era căzut la pământ. S-a justificat astfel, în viziunea primei

instanțe, faptul că martorii nu au sesizat momentul înjunghierii lui B.R.

Singurele persoane

care au declarat că l-au văzut pe inculpatul B.C. când l-a înjunghiat pe B.R.

sunt martorul minor B.G. (nepotul victimei) și partea vătămată însăși.

Apărarea inculpatului

B.C. a solicitat înlăturarea de la pronunțarea hotărârii a declarației

martorului minor ca fiind nesinceră și părtinitoare însă instanța de fond a

respins această cerere apreciind că inculpatul B.C. se face vinovat de

săvârșirea faptei prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175, lit. i) C. pen.

anterior în dauna părții vătămate B.R., apreciind drept neîntemeiată cererea de

achitare, pentru această infracțiune, în baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior.

La fel a fost

apreciată și cererea inculpatului B.C. de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior cu aplicarea

dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen. anterior .

Potrivit art. 44

alin. (1) și (2) C. pen. anterior, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de

legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.

Este în legitimă

apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct,

imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes

obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori

interesul obștesc.

De esența legitimei

apărări este existența agresiunii, a unui atac care pune în pericol grav

persoana sau drepturile acesteia, ori un interes obștesc și care creează

necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică o înlăturare a atacului

înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.

Potrivit legii,

pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare acesta trebuie să fie un

atac material, direct, imediat și injust.

De asemenea, și fapta

săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească următoarele

condiții, respectiv să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie

proporțională cu gravitatea atacului.

Instanța de fond a

apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite nici condițiile la atac și nici cele

referitoare la apărare, situația de fapt arătând că în seara zilei de 22/23

septembrie 2012, cel care a căutat confruntarea (evident, în alți termeni), a

fost tocmai inculpatul B.C. care, prin acțiunea lui provocatoare, a determinat,

sub toate aspectele, incidentele care au urmat. Pe baza acelorași probe s-a

constatat că apărarea folosită de către inculpat nu a fost neapărat necesară

pentru înlăturarea atacului (avea posibilitatea să plece de la locul faptei) și

oricum a fost excesivă raportat la termenii în care a fost purtat atacul. În

aceste circumstanțe s-a apreciat drept evident că inculpatul B.C. nu s-a aflat

în situația reglementată de art. 44 alin. (2) C. pen. anterior.

Instanța de fond a

apreciat însă drept întemeiată cererea inculpatului B.C. de reținere a

circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. a) și b) C. pen. anterior.

Astfel, spre

deosebire de "excesul de apărare" reglementat de art. 44 alin. (3) C.

pen. anterior, "excesul scuzabil" nu este asimilat cu legitima

apărare, ci constituie o circumstanță atenuantă legală, potrivit art. 73 lit.

a) C. pen. anterior și constă în depășirea limitelor legitimei apărări, atunci

când nu este cauzată de tulburare sau temere.

În opinia legii,

excesul scuzabil desemnează acea ripostă exagerată care nu este determinată de

starea de tulburare sau temere provocată de atac ci, eventual, de sentimentul

de indignare sau de mânie provocate de atac.

Instanța de fond a

apreciat că inculpatul B.C. a acționat în această din urmă ipoteză.

Pentru a ajunge la

această concluzie s-a avut în vedere conflictul în întregul său și că nu se

poate "izola" din succesiunea faptelor numai ultima parte a

evenimentelor.

Inculpatul B.C. avea

posibilitatea să evite atacul și să părăsească locul incidentului, dar nu a

făcut acest lucru.

Această conduită a

lui a determinat prima instanță să aprecieze că B.C., în momentul în care a

ajuns față în față cu B.R. nu s-a aflat într-o stare de tulburare sau temere

provocată de atac întrucât, în seara respectivă inculpatul B.C. a căutat

confruntarea, iar atacul lui B.R. i-a dat ocazia să se manifeste.

Depășirea limitei

unei apărări proporționale cu atacul suportat (excesul scuzabil) a fost

provocată în cazul lui B.C. de sentimentul de mânie, de dușmănie, care

alimentează vechiul conflict dintre părți și a vrut să stabilească, de ce nu,

cine este mai tare în această ecuație a violențelor.

În ceea ce privește

solicitarea de condamnare a celor doi inculpați și pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, prima instanță a reținut

că pentru a se putea reține agravanța de la alin. (2) al art. 321 C. pen.

anterior este necesar să se fi tulburat grav liniștea și ordinea publică.

S-a reținut că

evenimentele din 22/23 septembrie 2012, petrecute în exteriorul discotecii SC

"D.J." SRL din S., în prezența a peste 50 de persoane, au tulburat

liniștea și ordinea publică și au adus atingere bunelor moravuri în sensul

dispozițiilor art. 321 C. pen. anterior, însă faptele nu au avut consecințele

arătate în alin. (2) al art. 321 C. pen. anterior, întrucât persoanele prezente

în discotecă au ieșit din incintă înainte ca incidentele propriu-zise să se

declanșeze.

S-a mai avut în

vedere durata scurtă a incidentului și rapiditatea acțiunilor au făcut ca mare

parte din persoanele prezente să nu sesizeze, în timp real, vătămarea gravă

suferită de B.R.

Deși acțiunile

inculpaților au produs o tulburare a liniștii și ordinii publice și o vătămare

a bunelor moravuri (a fost întrerupt programul de discotecă, imaginile cu

beligeranții care se loveau au provocat repulsie și poate teamă unora dintre

persoanele prezente, imaginea cu B.R. înjunghiat etc.), s-a apreciat ca acestea

nu au fost de natură să producă consecințele grave despre care face vorbire

textul de lege mai sus arătat.

De aceea, pentru

vătămările minore aduse relațiilor sociale care privesc liniștea și ordinea

publică, instanța de fond a considerat că faptele inculpaților întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

anterior, făcând aplicarea dispozițiilor art. art. 334 C. proc. pen. anterior

privind schimbarea încadrării juridice.

Prima instanță a

reținut că, în drept, fapta inculpatului parte vătămată B.C. care în seara

zilei de 22/23 septembrie 2012, pe fondul unei dușmănii mai vechi, a aplicat

trei lovituri de cuțit în zona pieptului părții vătămate B.R., producându-i

leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 - 30 zile

de îngrijiri medicale cu punerea vieții în primejdie întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20

rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 73 lit. a) C.

pen. anterior.

S-a apreciat că,

fapta aceluiași inculpat parte vătămată, care în aceeași dată, în calitate de

participant la conflictul desfășurat în zona discotecii SC " D.J."

SRL S., a contribuit la tulburarea liniștii și ordinii publice întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea și liniștii și ordinii publice prevăzute de art. 321 alin. (1) C.

pen. anterior.

În privința faptei

inculpatului B.Ș. care în seara zilei de 22/23 septembrie 2012, a aplicat mai

multe lovituri cu un corp contondent inculpatului parte vătămată B.C.,

cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile

îngrijiri medicale, prima instanță a considerat că aceasta întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzute

de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat de către

instanța de fond că, fapta aceluiași inculpat care, în calitate de participant

la conflictul desfășurat în zona discotecii "D.J." SRL S., a

contribuit la tulburarea ordinii și liniștii publice, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași

inculpat care în seara zilei de 22/23 septembrie 2012, în loc public a purtat

fără drept un cuțit a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

La individualizarea

pedepselor instanța de fond a ținut seama de dispozițiile părții generale ale

Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea generală a codului

și legea specială, de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite,

de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală. Astfel, s-a avut în vedere gravitatea ridicată a

faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați, gravitate dată de

circumstanțele în care au fost produse (în loc public, cu implicarea mai multor

persoane în actele de violență, cu tulburarea ordinii și liniștii publice) și

de consecințele pe care vătămările provocate le-au avut asupra părților vătămate

și în special asupra părții vătămate B.R.

S-a ținut seama și de

motivațiile avute în vedere de părți la declanșarea și desfășurarea

ostilităților, fără a scăpa din vedere însă faptul că nimeni nu este

îndreptățit să-și facă dreptate singur precum și de persoana inculpaților,

ambii persoane tinere, integrate social, B.C. cu antecedente penale, iar B.Ș.

infractor primar și cu atitudini diametral opuse în cursul procesului penal.

S-a reținut ca

inculpatul B.C. a avut o atitudine constantă de negare a săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175, lit. i) C. pen.

și a rolului avut în declanșarea incidentului din seara zilei de 22/23

septembrie 2012. Pentru toate cele ce preced, instanța privește acest

comportament procesual ca pe unul nesincer, de îngreunare a aflării adevărului

și care nu are de-a face cu exercitarea onestă a dreptului la apărare.

Atitudinea de

nerecunoaștere a inculpatului nu a fost reținută ca o circumstanță agravantă,

dar nici ca motiv de reținere a unor circumstanțe atenuante, așa cum s-a

solicitat în apărare.

Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița a întocmit la solicitarea instanței

un referat de evaluare în privința inculpatului parte vătămată B.C. Din

concluziile finale ale referatului, instanța de fond a reținut că inculpatul

poate reacționa în orice situație violent; că abilitățile rezolutive și sociale

deficitar dezvoltate, tiparele de gândire problematice și gestionarea

necorespunzătoare a pornirilor agresive îl pot determina pe acesta să mai comită

fapte cu violență; lipsa empatiei față de victimă și minimalizarea

consecințelor comiterii infracțiunilor și externalizarea culpei se constituie

aspecte care-l pot predispune pe inculpat la comiterea de infracțiuni similare.

În privința

perspectivelor de integrare în societate, consilierul cu probațiunea a remarcat

că inculpatul B.C., pe fondul unei agresivități crescute și a unui autocontrol

scăzut, comite fapte cu violență, că au fost perioade de timp din viața sa în

care a demarat procesul schimbării comportamentale, dar a intrat din nou în

faza de recădere. S-a arătat că resursele sale personale reprezentante de

nivelul său educațional și experiența lucrativă acumulată, pot permite

reinserția sa în câmpul muncii.

Față de toate acestea

instanța de fond a apreciat că pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul

special, cu executare în regim de detenție, respectă toate criticile generale

prevăzute de art. 72 C. pen. și sunt apte să conducă la realizarea scopurilor

prevăzute de legiuitor în art. 52 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și

inculpatul B.C.

În motivarea apelului

Ministerul Public a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante prevăzute de

art. 73 lit. a) C. pen. anterior reținută de prima instanță în favoarea

inculpatului B.C., cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare, proporțională cu

gravitatea faptei. S-a arătat că, pentru a se reține art. 73 lit. a) C. pen.

anterior este necesar a se constata că inculpatul se afla în legitimă apărare,

că a depășit limitele acesteia și că depășirea nu s-a produs sub imperiul

tulburării sau temerii ci din alte cauze, iar din datele cauzei rezultă că cel

care a căutat confruntare a fost inculpatul care, prin acțiunea lui

provocatoare, a determinat incidentele care au urmat.

Atacul lui B.R. a

fost, de fapt, o ripostă la atitudinea violentă, șicanatoare a lui B.C. din

acea seară și din trecut, între cei implicați existând o stare conflictuală mai

veche.

S-a învederat de

asemenea omisiunea primei instanțe de a deduce din durata pedepsei aplicate

inculpatului B.C. durata reținerii de 24 ore, din 23 septembrie 2012 până la 24

septembrie 2012.

Un al treilea motiv

de apel invocat de parchet a fost reprezentat de greșita schimbare de către

instanța de fond a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor doi

inculpați din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior în

infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și

liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior.

S-a arătat că

scandalul s-a produs în loc public, în discoteca în care se aflau circa 50

persoane, cu implicarea a cel puțin cinci persoane înarmate cu bâte și cuțite,

în urma căruia a rezultat un număr de 3 răniți, reținându-se în sarcina

inculpaților pe lângă o infracțiune de tentativă la omor calificat, două

infracțiuni de loviri și alte violențe și una de port ilegal de cuțit.

În motivarea apelului

declarat de inculpatul B.C. s-a învederat faptul că se impune achitarea

acestuia în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen. anterior, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 20 C.

pen. anterior rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. anterior, având în vedere

contradicțiile existente între declarațiile martorilor și caracterul echivoc al

probatoriului administrat în cauză cu privire la această infracțiune.

S-a învederat și

faptul că pedeapsa aplicată de către instanța de fond este greșit

individualizată sub aspectul cuantumului și a modalității de individualizare

impunându-se reindividualizarea acesteia de către instanța de control judiciar

prin reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului către minimul

special, cu reținerea art. 73 lit. a) și b) C. pen. anterior, iar ca modalitate

de executare suspendarea executării potrivit art. 81 sau 86

1

C. pen.

anterior.

Prin Decizia penală

nr. 380/A din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public și inculpatul

B.C., numai sub aspectul greșitei deduceri a perioadei reținerii și arestării

preventive din pedeapsa inculpatului B.C., restul criticilor fiind apreciate ca

neîntemeiate.

Pentru a decide astfel,

instanța de prim control judiciar a reținut că potrivit raportului de primă

expertiză medico-legală nr. 3080/A1/405 din 24 octombrie 2012 al Serviciul de

Medicină Legală Ialomița partea vătămată B.R. a prezentat la data de 22/23

septembrie 2012 leziuni traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unui

corp înțepător-tăietor, posibil cuțit și care au necesitat 25 - 30 zile de

îngrijiri medicale pentru vindecare, punând în pericol viața victimei.

Potrivit acestui

raport de expertiză medico-legală leziunile traumatice suferite de partea

vătămată B.R. în urma contactului violent cu inculpatul B.C., au fost: plagă

penetrantă hemitorace drept complicată cu hemopneumotorax drept care a

necesitat intervenție chirurgicală de urgență, pleurostomă minimă dreapta.

Față de aceste

leziuni traumatice (trei plăgi, una nepenetrantă în partea stângă și două

penetrante în partea dreaptă a pieptului) reținute în concluziile raportului de

expertiză medico-legală, Curtea a exclus varianta propusă de inculpatul B.C.

care a susținut că în timp ce era atacat de frații B.R. și B.Ș., a reușit să se

apropie de pieptul lui B.R. pentru a-l împiedica pe acesta să-l mai lovească cu

bâta cu care era înarmat, moment în care B.Ș. a încercat să-l lovească cu un

cuțit pe care îl avea asupra sa dar, din cauza eschivelor sale, B.Ș. și-a

înjunghiat din greșeală fratele.

În situația în care

partea vătămată B.R. ar fi fost înjunghiată accidental de fratele acesteia

(B.Ș.) ar fi existat o singură plagă pe corpul părții vătămate și nu trei astfel

de plăgi care pun în evidență repetarea loviturii de cuțit, exclud culpa

(greșeala) și relevă intenția aplicării loviturilor.

În plus, această

versiune prezentată de inculpatul B.C. nu este relatată de niciunul dintre

martorii ascultați în cauză.

Mai mult, versiunea

prezentată de partea vătămată B.R. care a susținut că loviturile de cuțit i-au

fost aplicate de inculpatul B.C. a fost confirmată de martorul minor B.G.,

coroborându-se în mod logic cu probele analizate anterior.

La evaluarea

versiunii prezentate de inculpatul B.C., Curtea a avut în vedere și concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului

simulat nr. 263184 din 28 noiembrie 2013 întocmit de IGPR, din care rezultă

faptul că răspunsurile inculpatului B.C. la întrebările relevante cauzei (tu

ești persoana care a înjunghiat pe partea vătămată B.R.?) au provocat

modificări specifice comportamentului simulat.

S-a stabilit în mod

corect de către instanța de fond și încadrarea juridică dată faptelor pentru care

s-a dispus condamnarea inculpaților, acestea întrunind elementele constitutive

ale infr. prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 - 175, lit. i) C.

pen. anterior și art. 321 alin. (1) C. pen. anterior în cazul inculpatului B.C.

și ale infr. prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen.

anterior și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în cazul inculpatului

B.Ș.

Curtea a apreciat ca

neîntemeiată critica formulată de Ministerul Public cu privire la greșita

schimbare de către instanța de fond a încadrării juridice a faptelor reținute

în sarcina celor doi inculpați din infracțiunea de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2)

C. pen. anterior în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

anterior.

În acest sens Curtea

a constatat că inculpații B.R., B.Ș. și B.C. au fost trimiși în judecată prin

rechizitoriul nr. 463/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița,

înregistrat la Tribunalul Ialomița sub nr. 4573/98/2012.

În cauza penală nr.

4573/98/2012, Tribunalul Ialomița, prin Sentința penală nr. 2/F din 14 ianuarie

2013, rămasă definitivă prin neapelare la data de 29 ianuarie 2013, cu

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior, a dispus,

în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior

în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, text în baza

căruia l-a condamnat pe inculpatul B.R., disjungând soluționarea cauzei privind

pe inculpatul parte vătămată B.C. și inculpatul B.Ș.

După disjungere cauza

a fost înregistrată la Tribunalul Ialomița sub nr. 151/98/2013 din 14 ianuarie

2013.

În condițiile în care

prin Sentința penală nr. 2/F din 14 ianuarie 2013, rămasă definitivă prin

neapelare, inculpatul B.R. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, fapta constând în implicarea,

alături de inculpații B.Ș. și B.C., în conflictul violent desfășurat în

apropierea discotecii din comuna S., ar fi inechitabil ca în prezenta cauză

același conflict sa fie încadrat de instanță în disp. art. 321 alin. (2) C. pen.

anterior deci în alte dispoziții legale decât cele reținute prin hotărârea

definitivă anterior menționată [art. 321 alin. (1) C. pen. anterior].

În plus acțiunile

inculpaților au avut efecte minore asupra relațiilor sociale care privesc

liniștea și ordinea publică și nu au fost de natură să producă consecințele

grave despre care face vorbire, apte a fi încadrate din punct de vedere juridic

în disp. art. 321 alin. (2) C. pen. anterior

În ceea ce privește

individualizarea pedepsei aplicate, aspect solicitat a fi analizat pe calea

apelului, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor aplicate celor doi

inculpați ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile

părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate prin lege

pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, de gradul de pericol

social al faptelor, rezonanța negativă pe care astfel de fapte o au în

comunitatea în care trăiesc părțile, dar și de datele personale ale

inculpaților astfel cum au fost acestea prezentate pe larg în sentința primei

instanțe.

Curtea nu poate

reține critica Ministerului Public în sensul greșitei rețineri de către

instanța de fond a dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen. anterior privind

depășirea limitelor legitimei apărări în favoarea inculpatului B.C.

Spre deosebire de

"excesul de apărare" sau "excesul justificat", prevăzut în

art. 44 alin. (3) C. pen., care este asimilat cu legitima apărare, și are ca

principală caracteristică depășirea limitelor unei apărări proporționale cu

gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul, din cauza

tulburării sau temerii sub imperiul căreia s-a aflat cel ce a săvârșit fapta

pentru a înlătura atacul, depășirea limitelor legitimei apărări "excesul

scuzabil" nu este asimilat cu legitima apărare, ci constituie o

circumstanță atenuantă legală potrivit art. 73 lit. a) C. pen. și constă în

depășirea limitelor legitimei apărări, atunci când nu este cauzată de tulburare

sau temere.

Legea a socotit

excesul de apărare, atunci când nu este datorat tulburării sau temerii, și nu

este deci asimilat cu legitima apărare, ca o circumstanță atenuantă legală,

cunoscută ca "exces scuzabil", prevăzută în art. 73 lit. a) C. pen.

Excesul scuzabil

desemnează acea ripostă exagerată care nu este determinată de starea de

tulburare sau temere provocată de atac, ci eventual de sentimentul de

indignare, de mânie, de revoltă în fața violenței nejustificate.

Pornind de la analizarea

acestor dispoziții legale, pe baza probelor administrate, Curtea apreciază ca

în prezenta cauză acțiunea inculpatului B.C. s-a desfășurat în condițiile

existenței circumstanței atenuante prevăzute în art. 73 lit. a) C. pen.

În acest sens Curtea

a reținut că, în momentul în care partea vătămată B.R. a sosit cu tractorul în

apropierea discotecii, înarmat fiind cu o bâtă de lemn, inculpatul B.C. avea

posibilitatea să evite atacul și să părăsească locul incidentului însă nu a

făcut acest lucru.

Prin urmare, în

momentul în care a ajuns față în față cu B.R. inculpatul B.C. nu s-a aflat

într-o stare de tulburare sau temere provocată de atac întrucât, în seara

respectivă, tocmai el fiind acela care a căutat confruntarea.

În acord cu prima

instanță, Curtea a constatat că riposta exagerată a inculpatului nu a fost

determinată de o pretinsă stare de tulburare sau temere provocată de atac, ci

de sentimentul de mânie, de dușmănie, care alimentează vechiul conflict dintre

părți.

În raport cu cele

reținute Curtea a constatat că, în mod întemeiat, a apreciat prima instanță că

fapta inculpatului B.C. de a aplica trei lovituri de cuțit părții vătămate B.R.

a fost săvârșită în condițiile depășirii limitelor legitimei apărări,

circumstanță atenuantă prev. de art. 73 lit. a) C. pen. anterior.

Având în vedere

aceste considerente, în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii

săvârșite de inculpatul B.C. (tentativa la infracțiunea de omor calificat -

infracțiune îndreptată împotriva vieții persoanei) și cu împrejurările

comiterii acesteia (în public), Curtea a apreciat că scopul educativ și

preventiv al pedepsei, poate fi atins numai cu executarea pedepsei în regim

privativ de liberate, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen.

anterior sau de art. 86

1

C. pen. anterior.

Drept urmare, Curtea

a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului B.C. este proporțională cu

gravitatea ridicată a faptei și cu împrejurările concrete de comitere a

acesteia, astfel cum au fost evidențiate, corespunzând scopului său legal, punitiv

și educativ-preventiv definit în art. 52 C. pen. anterior.

Curtea a apreciat

însă drept întemeiată critica formulată de Ministerul Public și inculpatul B.C.

cu privire la omisiunea primei instanțe de a deduce din durata pedepsei

aplicate inculpatului B.C. durata reținerii de 24 ore, din 23 septembrie 2012

până la 24 septembrie 2012.

Astfel, potrivit

ordonanței emise la 23 septembrie 2012, față de inculpatul B.C. s-a dispus

măsura preventivă a reținerii pe o durata de 24 ore, din 23 septembrie 2012 până

la 24 septembrie 2012, perioadă de timp care, în baza art. 88 C. pen. anterior

trebuie dedusă din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului.

Cu privire la latura

civilă, Curtea a constatat faptul că în mod legal au fost admise acțiunile

civile formulate de părțile civile S.J.U. Slobozia și S.U.U. București,

acordându-li-se acestora despăgubiri civile reprezentând contravaloarea

îngrijirilor medicale acordate părților vătămate B.R. și B.C.

În legătură cu

acțiunile civile formulate de inculpatul parte vătămată B.C. și partea vătămată

B.R. s-a reținut în mod întemeiat faptul că, urmare a vătămărilor suferite în

urma conflictului violent în care au fost implicate, cele două părți vătămate

au suferit prejudicii morale, fiind admise în parte, proporțional cu contribuția

fiecăreia la desfășurarea incidentelor.

Curtea a apreciat de

asemenea că suma de 10.000 RON acoperă prejudiciul moral suferit de B.R. iar

cea de 2.000 RON prejudiciul moral suferit de B.C.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpatul B.C.

La termenul de

judecată din 4 februarie 2014, fiind prezent personal în fața Înaltei Curți,

recurentul inculpatul B.C. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat

C.M.L., a învederat instanței că își retrage recursul formulat și a solicitat

să se ia act de manifestarea sa de voință.

Având în vedere

împrejurarea că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul cod de

procedură penală, potrivit căruia calea ordinară de atac a recursului este

suprimată, incidente în cauză, cu privire doar la instituția retragerii

recursului, vor fi dispozițiile vechiului cod de procedură penală.

Așa fiind, având în

vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2) cu referire la art. 369 C.

proc. pen. anterior, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la

instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage calea de atac

declarată în condițiile arătate în textul de lege menționat, constatând

îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința

valabil exprimată a recurentului privind retragerea recursului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 380/A din

17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 24

septembrie 2012 la 04 februarie 2014.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 04 februarie 2014.

Procesat de GGC - GV