ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 129 din 29 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 151/98/2013, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, pentru inculpații B.C. și B.Ș., din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior. În baza art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 - 175, lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 73 lit. a) și 76, alin. (2) C. pen.

anterior, a fost condamnat inculpatul parte vătămată B.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat în dauna părții vătămate B.R. În baza art. 321 alin. (1) C. pen. anterior a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. În baza art. 33 lit. a) rap lat. 34 lit. b) C. pen. anterior s-a dispus ca inculpatul parte vătămată B.C. să execute pedeapsă cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

anterior. În baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. anterior a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 24 septembrie 2012 la zi. S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008. A fost obligat inculpatul către partea civilă S.U.U. București la plata sumei de 3.755,67 RON cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată B.R. În baza art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul B.Ș.

la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. anterior a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe. În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a cuțitului. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-a dispus că inculpatul B.Ș. va executa pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare. În baza art. 81 - 82 C. pen.

anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni. S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. anterior atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror încălcare are ca urmare revocarea suspendării. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior. A fost obligat inculpatul B.Ș. către partea civilă S.J.U. Slobozia la plata sumei de 82,96 RON cheltuieli efectuate cu inculpatul parte vătămată B.C. În baza art. 118 lit. b) C. pen. anterior s-a confiscat de la inculpatul B.Ș.

un cuțit cu prăsele din plastic de culoare maronie, cu lungimea totală de 18 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Ialomița (plicul nr. 3). Au fost admise în parte acțiunile civile formulate de inculpatul parte vătămată B.C. și partea civilă B.R. A fost obligat inculpatul parte vătămată B.C. către partea civilă B.R. la plata sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul B.Ș. către inculpatul parte vătămată B.C. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul parte vătămată B.C. către partea civilă B.R. la plata sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat. În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen. anterior au fost obligați inculpații la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că frații B.R. și B.Ș. și B.C., sunt consăteni iar relațiile dintre ei sunt tensionate și au fost marcate și anterior datei de 22/23 septembrie 2012 de incidente violente soldate cu agresarea, pe rând, a celor doi frați de către inculpatul B.C. Victimele agresiunii au reclamat faptul că agresorul ar fi folosit împotriva lor un cuțit pe care îl avea asupra sa. Deși inculpatul B.C. a negat, instanța a reținut că la originea acestei dușmănii s-ar afla relația pe care o persoană de sex feminin a avut-o inițial cu B.C., iar în prezent cu B.Ș. Această relație puternică de dușmănie s-a materializat în conflictul din seara zilei de 22/23 septembrie 2012 și în care au fost atrase și alte persoane.

Descriind starea de fapt instanța a reținut că în seara zilei respective inculpatul parte vătămată B.C., însoțit de martorul T.F., s-a deplasat la discoteca din comuna S., locație în care a ajuns în jurul orelor 21 30 - 22 00 . În incinta discotecii se afla inculpatul B.Ș., care se distra în grupul său de cunoscuți, aflându-se probabil sub influența băuturilor alcoolice, minorul B.M.G. (nepotul inculpatului), precum și un cumnat al inculpatului, martorul S.M., zis, M.P. La discotecă inculpatul B.C. și martorul T.F. s-au întâlnit cu un obișnuit al anturajului lor, martorul Ș.M.Z., zis M.B. Membrii grupului inculpatului B.C. au intrat în local, ocazie cu care inculpatul B.C. l-a localizat pe inculpatul B.Ș.

și s-a hotărât să se răfuiască cu acesta. În acest scop, în momentul în care a trecut pe lângă rivalul său l-a împins sau lovit în zona pieptului. Indiferent de forma de manifestare a agresiunii, B.Ș. a recepționat mesajul și de frica unei corecții fizice a ieșit din discotecă inițial cu gândul de a scăpa. Inculpatul B.C. a negat în mod constant acest prim incident, dar instanța de fond a înlăturat ca nesinceră această apărare. Inculpatul B.C. a susținut în fața acestei instanțe că, dacă ar fi vrut să-i aplice o corecție lui B.Ș., ar fi procedat la aceasta în local și nu în afară. Instanța de fond a apreciat că inculpatul, susținut cel puțin moral de însoțitorii săi, a acționat în baza unui plan care urmărea îndepărtarea victimei sale de ochii martorilor (erau peste 50 de persoane în discotecă) sau de posibili aliați și, în loc ferit, să-și realizeze acțiunea de agresare a rivalului său.

Se pare că în comunitatea locală adversitatea dintre membrii celor două familii este de notorietate, astfel că incidentul descris mai sus ca și plecarea precipitată din local a lui B.Ș., urmată, la scurtă vreme de plecarea grupului B.C., nu au trecut neobservate. Așa se face că, anticipând un "spectacol" ("se vor bate unii") mare parte din consumatorii din acea seară ai discotecii au ieșit afară pentru a urmări evenimentele care bănuiau că o să se întâmple. Așa cum a recunoscut cu ocazia reaudierii sale de către prima instanță, inițial B.Ș. a intenționat să plece acasă și să se pună la adăpost, realizând starea de inferioritate în care se afla. Din motive care pot fi bănuite (sentimentul de frustrare că demnitatea i-a fost încălcată, agresiunile mai vechi ca și, posibil, influența alcoolului) inculpatul B.Ș.

s-a răzgândit și a luat decizia de a se răzbuna pe inculpatul B.C. și pe însoțitorii acestuia pe care, întemeiat sau nu, îi considera complicii rivalului său. În acest scop și-a sunat de pe telefonul mobil fratele mai mare în persoana părții vătămate B.R. căruia i-a relatat că este agresat de inculpatul B.C. și prietenii acestuia și i-a cerut să-i vină în ajutor. În așteptarea fratelui său (care i-a confirmat ajutorul) inculpatul B.Ș. s-a ascuns în zona din vecinătatea discotecii, fiind protejat și de întuneric. La rândul lor, B.C. și prietenii săi s-au urcat în autoturismul proprietatea lui T.F. și condus de acesta și au plecat pe unul dintre drumurile localității. Prima instanță a apreciat ca martorii audiați au dat depoziții diametral opuse susținând, o parte, că mașina cu cei trei ocupanți a pornit în aceeași direcție în care plecase și B.Ș., iar altă parte, în direcția opusă.

Pe baza întregului material probator administrat, s-a reținut că deplasarea inculpatului B.C., împreună cu prietenii săi la bordul autoturismului condus de T.F., a făcut parte din planul imaginat inițial și a avut drept scop urmărirea și prinderea lui B.Ș. într-un loc ferit pentru a-l agresa. Susținerile inculpatului B.C. și ale însoțitorilor săi au fost privite de instanța de fond ca nesincere fiind contrazise de fapte: B.C. a sosit la discotecă după ora 22 00 (în opinia instanței), iar localul era generos populat. Plecarea în noapte, pentru 5 - 10 minute, pe drumurile unei comune, sub pretextul unei plimbări, apare foarte puțin plauzibil. Martorii audiați în cauză au afirmat că autoturismul condus de T.F.

s-a reîntors în parcarea discotecii după aproximativ 10 minute, martorii confirmând că aproape concomitent, au auzit și zgomotele scoase de motorul unui tractor care se apropia de zona discotecii. Prima instanța a reținut că, la întoarcerea "din plimbare", autoturismul condus de T.F. a fost parcat pe latura de nord a discotecii, iar ocupanții au coborât cu intenția de a intra în incintă. După modul în care au ocupat locul din mașină și modul de coborâre (mai lent sau mai rapid), inculpatul B.C., Ș.M.Z. și T.F. s-au răsfirat, nemaiformând un grup compact. Astfel, primul care s-a îndepărtat de autovehicul a fost Ș.M.Z., urmat la mică distanță de inculpatul B.C., cei doi, pentru a ajunge la ușa de acces, au folosit un drum mai scurt, alegând să meargă printre mașinile din parcare.

La rândul său, T.F., după ce a coborât și a încuiat autoturismul a ales să ajungă la ușa de intrare folosindu-se de aleea construită în acest scop, îndepărtându-se de prietenii săi și deplasându-se câțiva metri înspre D.J. În acest timp, partea vătămată B.R. a ajuns în zona discotecii la volanul unui tractor pe care îl avea în primire și cu care lucra în folosul unei asociații agricole. A parcat tractorul pe D.J. în fața intrării de pe acea latură a clădirii și a coborât înarmat fiind cu o bâtă care avea plasate la capete bucăți de metal (o bâtă ciobănească). I s-a alăturat și fratele său, inculpatul B.Ș., care îi așteptase sosirea ascuns în zonă și care conform propriei declarații, se înarmase și el cu o șipcă ruptă dintr-un gard.

Astfel înarmați cei doi frați au pornit spre locul unde sperau să-i găsească pe inamicii lor din aceea seară. Primul care le-a ieșit în cale a fost martorul T.F., și căruia partea vătămată B.R. i-a aplicat prin surprindere, o lovitură în cap cu bâta pe care o avea asupra sa. La rândul său, inculpatul B.Ș., s-a îndreptat către ceilalți doi membrii ai grupului, primul întâlnit fiind Ș.M.Z. pe care a încercat să îl lovească cu bățul (șipca) cu care era înarmat. Martorul a anticipat lovitura astfel că s-a lungit între mașinile printre care se deplasa scăpând nevătămat pentru că lovitura de băț s-a oprit în cupolele respectivelor autovehicule. Inculpatul B.Ș. și-a continuat deplasarea către ultimul membru al grupului și principalul său dușman (inculpatul B.C.) pe care a reușit să îl lovească cu bățul cu care era înarmat peste brațe și peste cap. Constatând că se afla într-o situație dificilă (era singur), inculpatul B.C.

a reușit să se desprindă de atacul inculpatului B.Ș. și s-a îndreptat în fugă înspre șosea (D.J.) pentru a scăpa de atacul agresorilor săi. Din acea direcție venea însă partea vătămată B.R., ambii neatenți la ce se întâmplă în jur: inculpatul B.C. era preocupat să scape de atacul inculpatului B.Ș., iar partea vătămată B.R. era încă sub impresia atacului reușit dat asupra lui T.F. În aceste circumstanțe cei doi s-au trezit față în față, la o distanță prea mică pentru ca B.R. să se mai poată folosi de bâta cu care era înarmat, iar inculpatul B.C. să-și poată evita adversarul. De aceea, când partea vătămată a ridicat brațul înarmat pentru a lovi, inculpatul B.C. și-a lovit scurt, de trei ori, adversarul cu un cuțit pe care îl avea asupra sa după care a fugit de la locul faptei.

După ce a sesizat că a fost "înțepat", B.R. a renunțat la luptă, simțind treptat că își pierde din puteri. A urmat o încercare timidă de urmărire a inculpatului B.C. de către cei doi frați cărora li s-a alăturat și cumnatul acestora, martorul S.M., eșuată însă. La locul faptei au sosit organele de poliție care au securizat zona și au luat măsura ca B.R. să fie transportat la spital. Pe acest fond de frustrare, pentru că B.C. scăpase, iar B.R. suportase răni destul de grave din partea aceluiași inculpat, B.Ș. și martorul S.M. au încercat să-și îndrepte furia către singurul membru al grupului B.C. care se mai afla în zonă, respectiv martorul T.F. În acest scop, inculpatul B.Ș. a scos un cuțit din buzunar cu care l-a amenințat pe acesta cu moartea, fără însă a folosi acel obiect.

Această situație de fapt este confirmată de T.F. și de martorul M.D., șef de post în comuna S. și care a intervenit pentru calmarea spiritelor. La rândul său, S.M. s-a dedat la amenințări la adresa lui T.F. pe care, se pare, l-ar fi lovit și cu un obiect contondent găsit în zonă (un băț). Este de altfel singura implicare a martorului S.M. în conflict, reținută de instanță. Conform declarațiilor martorilor, conflictul care a debutat cu agresarea lui T.F. și s-a sfârșit cu vătămarea lui B.R. s-a desfășurat în întregime în una dintre parcările discotecii și nu a durat mai mult de 2 - 3 minute.

Urmare a acțiunilor infracționale ale celor trei inculpați trimiși în judecată a rezultat vătămarea corporală a numitului T.F., care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale (situație de fapt reținută în Sentința penală nr. 2/F/2013 din 14 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița); vătămarea corporală a inculpatului parte vătămată B.C., care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale și a părții vătămate B.R., care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieții. În privința acestei părți vătămate Serviciul de Medicină Legală Ialomița a întocmit raportul de primă expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr. 3080/A1/405 din 24 octombrie 2012 care a concluzionat că B.R.

a prezentat la data de 22/23 septembrie 2012 leziuni traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unui corp înțepător-tăietor, posibil cuțit. A necesitat 25 - 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii traumatismului. Leziunile traumatice suferite - plaga penetrantă hemitorace drept -complicate cu hemopneumotorax drept care au necesitat intervenție chirurgicală de urgență - pleurostomă minimă dreapta - au pus viața victimei în primejdie. Situația de fapt a fost reținută de prima instanță în baza întregului material probator administrat în cauză. Instanța de fond a apreciat ca inculpații din cauză, așa cum a fost aceasta disjunsă, au dat declarații, dar au avut un comportament procesual diferit.

Astfel, dacă inculpatul B.Ș. a început prin a nega participarea la incident și, în special, la agresarea și vătămarea inculpatului parte vătămată B.C., a sfârșit prin a avea o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor. Prin această atitudine, acest inculpat a contribuit, în opinia acestei instanțe, la aflarea adevărului în cauză. A relatat inculpatul incidentul din discotecă, teama care i-a fost indusă de B.C. și dorința inițială de a fugi și a scăpa de o corecție pe care o anticipa. A recunoscut că a revenit asupra primei porniri și a hotărât, împreună cu fratele său, să se răzbune pe membrii grupului B.C., pe care îi consideră vinovați în egală măsură de hărțuirea sa. Cât îl privește pe inculpatul parte vătămată B.C.

prima instanță a constatat la acesta o atitudine procesuală incorectă, de negare a evidenței și de victimizare permanentă. Inculpatul parte vătămată B.C. a negat existența conflictului inițial din discotecă și intenția sa de a-i aplica lui B.Ș. o corecție în seara zilei de 22/23 septembrie 2012. Cât privește incidentul care s-a soldat cu vătămarea lui B.R., inculpatul B.C. a susținut că în timp ce era atacat de frații B.R și B.Ș., a reușit să se apropie de pieptul lui B.R. pentru a-l împiedica pe acesta să-l mai lovească cu bâta cu care era înarmat. În aceste momente, B.Ș. a încercat să-l lovească cu un cuțit pe care îl avea asupra sa dar, din cauza eschivelor sale, B.Ș. și-a înjunghiat din greșeală fratele.

Instanța de fond a apreciat drept nesinceră această versiune a incidentului prezentată de inculpat pentru că nu este relatată de niciunul dintre martorii ascultați în cauză. Astfel, toate declarațiile martorilor converg sub un aspect: agresiunea fraților B.R. și B.Ș. asupra membrilor grupului B.C. s-a materializat în lovituri aplicate de la distanța pe care o permitea lungimea obiectelor contondente cu care erau înarmați primii și nimeni nu a relatat că a văzut, în această fază a conflictului, cuțit în mâna lui B.Ș. Cu două excepții, nicio persoană audiată în cauză nu a declarat că a văzut cuțit în mâna lui B.C., sau că a sesizat momentul în care B.R. a fost înjunghiat și de către cine. În aceste circumstanțe instanța de fond, pe baza interpretării logice a tuturor elementelor probatorii a căutat să găsească o explicație logică a unui fapt pozitiv și necontestat: în cursul incidentului B.R.

a fost înjunghiat de trei ori în zona pieptului. În acțiunea de explicare logică a consecințelor incidentului, prima instanță a plecat de la o împrejurare pe care nu o contestă nimeni: incidentul din seara zilei de 22/23 septembrie 2012, petrecut în prezența a peste 50 de persoane, a avut ca protagoniști pe frații B.R. și B.Ș. pe de o parte și pe inculpatul B.C. pe de altă parte. În condițiile descrise și prin înlăturarea, cu motivarea expusă mai sus, a variantei oferite în apărare de B.C. s-a reținut că singura explicație logică este aceea că B.R. a fost înjunghiat de B.C. și aceasta chiar dacă niciun martor nu a declarat că l-a văzut pe inculpat făcând lucrul de care este acuzat. Prima instanță a avut în vedere rapiditatea cu care s-au desfășurat evenimentele, numărul relativ mare de persoane aflate la locul faptei, pe timp de noapte și, deloc de neglijat, faptul că incidentul a cunoscut trei etape: în discotecă, în parcarea discotecii și agresarea lui T.F.

de către S.M. și B.Ș. după ce B.C. părăsise zona, iar B.R. era căzut la pământ. S-a justificat astfel, în viziunea primei instanțe, faptul că martorii nu au sesizat momentul înjunghierii lui B.R. Singurele persoane care au declarat că l-au văzut pe inculpatul B.C. când l-a înjunghiat pe B.R. sunt martorul minor B.G. (nepotul victimei) și partea vătămată însăși. Apărarea inculpatului B.C. a solicitat înlăturarea de la pronunțarea hotărârii a declarației martorului minor ca fiind nesinceră și părtinitoare însă instanța de fond a respins această cerere apreciind că inculpatul B.C. se face vinovat de săvârșirea faptei prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175, lit. i) C. pen. anterior în dauna părții vătămate B.R., apreciind drept neîntemeiată cererea de achitare, pentru această infracțiune, în baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap.

la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior. La fel a fost apreciată și cererea inculpatului B.C. de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior cu aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen. anterior . Potrivit art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare. Este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. De esența legitimei apărări este existența agresiunii, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acesteia, ori un interes obștesc și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică o înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.

Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare acesta trebuie să fie un atac material, direct, imediat și injust. De asemenea, și fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească următoarele condiții, respectiv să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea atacului. Instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite nici condițiile la atac și nici cele referitoare la apărare, situația de fapt arătând că în seara zilei de 22/23 septembrie 2012, cel care a căutat confruntarea (evident, în alți termeni), a fost tocmai inculpatul B.C. care, prin acțiunea lui provocatoare, a determinat, sub toate aspectele, incidentele care au urmat.

Pe baza acelorași probe s-a constatat că apărarea folosită de către inculpat nu a fost neapărat necesară pentru înlăturarea atacului (avea posibilitatea să plece de la locul faptei) și oricum a fost excesivă raportat la termenii în care a fost purtat atacul. În aceste circumstanțe s-a apreciat drept evident că inculpatul B.C. nu s-a aflat în situația reglementată de art. 44 alin. (2) C. pen. anterior. Instanța de fond a apreciat însă drept întemeiată cererea inculpatului B.C. de reținere a circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. a) și b) C. pen. anterior. Astfel, spre deosebire de "excesul de apărare" reglementat de art. 44 alin. (3) C. pen. anterior, "excesul scuzabil" nu este asimilat cu legitima apărare, ci constituie o circumstanță atenuantă legală, potrivit art. 73 lit. a) C. pen.

anterior și constă în depășirea limitelor legitimei apărări, atunci când nu este cauzată de tulburare sau temere. În opinia legii, excesul scuzabil desemnează acea ripostă exagerată care nu este determinată de starea de tulburare sau temere provocată de atac ci, eventual, de sentimentul de indignare sau de mânie provocate de atac. Instanța de fond a apreciat că inculpatul B.C. a acționat în această din urmă ipoteză. Pentru a ajunge la această concluzie s-a avut în vedere conflictul în întregul său și că nu se poate "izola" din succesiunea faptelor numai ultima parte a evenimentelor. Inculpatul B.C. avea posibilitatea să evite atacul și să părăsească locul incidentului, dar nu a făcut acest lucru.

Această conduită a lui a determinat prima instanță să aprecieze că B.C., în momentul în care a ajuns față în față cu B.R. nu s-a aflat într-o stare de tulburare sau temere provocată de atac întrucât, în seara respectivă inculpatul B.C. a căutat confruntarea, iar atacul lui B.R. i-a dat ocazia să se manifeste. Depășirea limitei unei apărări proporționale cu atacul suportat (excesul scuzabil) a fost provocată în cazul lui B.C. de sentimentul de mânie, de dușmănie, care alimentează vechiul conflict dintre părți și a vrut să stabilească, de ce nu, cine este mai tare în această ecuație a violențelor. În ceea ce privește solicitarea de condamnare a celor doi inculpați și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

anterior, prima instanță a reținut că pentru a se putea reține agravanța de la alin. (2) al art. 321 C. pen. anterior este necesar să se fi tulburat grav liniștea și ordinea publică. S-a reținut că evenimentele din 22/23 septembrie 2012, petrecute în exteriorul discotecii SC "D.J." SRL din S., în prezența a peste 50 de persoane, au tulburat liniștea și ordinea publică și au adus atingere bunelor moravuri în sensul dispozițiilor art. 321 C. pen. anterior, însă faptele nu au avut consecințele arătate în alin. (2) al art. 321 C. pen. anterior, întrucât persoanele prezente în discotecă au ieșit din incintă înainte ca incidentele propriu-zise să se declanșeze. S-a mai avut în vedere durata scurtă a incidentului și rapiditatea acțiunilor au făcut ca mare parte din persoanele prezente să nu sesizeze, în timp real, vătămarea gravă suferită de B.R.

Deși acțiunile inculpaților au produs o tulburare a liniștii și ordinii publice și o vătămare a bunelor moravuri (a fost întrerupt programul de discotecă, imaginile cu beligeranții care se loveau au provocat repulsie și poate teamă unora dintre persoanele prezente, imaginea cu B.R. înjunghiat etc.), s-a apreciat ca acestea nu au fost de natură să producă consecințele grave despre care face vorbire textul de lege mai sus arătat. De aceea, pentru vătămările minore aduse relațiilor sociale care privesc liniștea și ordinea publică, instanța de fond a considerat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, făcând aplicarea dispozițiilor art. art. 334 C. proc.

pen. anterior privind schimbarea încadrării juridice. Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului parte vătămată B.C. care în seara zilei de 22/23 septembrie 2012, pe fondul unei dușmănii mai vechi, a aplicat trei lovituri de cuțit în zona pieptului părții vătămate B.R., producându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 - 30 zile de îngrijiri medicale cu punerea vieții în primejdie întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen. anterior.

S-a apreciat că, fapta aceluiași inculpat parte vătămată, care în aceeași dată, în calitate de participant la conflictul desfășurat în zona discotecii SC " D.J." SRL S., a contribuit la tulburarea liniștii și ordinii publice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea și liniștii și ordinii publice prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior. În privința faptei inculpatului B.Ș. care în seara zilei de 22/23 septembrie 2012, a aplicat mai multe lovituri cu un corp contondent inculpatului parte vătămată B.C., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile îngrijiri medicale, prima instanță a considerat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat de către instanța de fond că, fapta aceluiași inculpat care, în calitate de participant la conflictul desfășurat în zona discotecii "D.J." SRL S., a contribuit la tulburarea ordinii și liniștii publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. Fapta aceluiași inculpat care în seara zilei de 22/23 septembrie 2012, în loc public a purtat fără drept un cuțit a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. La individualizarea pedepselor instanța de fond a ținut seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea generală a codului și legea specială, de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, s-a avut în vedere gravitatea ridicată a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați, gravitate dată de circumstanțele în care au fost produse (în loc public, cu implicarea mai multor persoane în actele de violență, cu tulburarea ordinii și liniștii publice) și de consecințele pe care vătămările provocate le-au avut asupra părților vătămate și în special asupra părții vătămate B.R. S-a ținut seama și de motivațiile avute în vedere de părți la declanșarea și desfășurarea ostilităților, fără a scăpa din vedere însă faptul că nimeni nu este îndreptățit să-și facă dreptate singur precum și de persoana inculpaților, ambii persoane tinere, integrate social, B.C. cu antecedente penale, iar B.Ș.

infractor primar și cu atitudini diametral opuse în cursul procesului penal. S-a reținut ca inculpatul B.C. a avut o atitudine constantă de negare a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175, lit. i) C. pen. și a rolului avut în declanșarea incidentului din seara zilei de 22/23 septembrie 2012. Pentru toate cele ce preced, instanța privește acest comportament procesual ca pe unul nesincer, de îngreunare a aflării adevărului și care nu are de-a face cu exercitarea onestă a dreptului la apărare. Atitudinea de nerecunoaștere a inculpatului nu a fost reținută ca o circumstanță agravantă, dar nici ca motiv de reținere a unor circumstanțe atenuante, așa cum s-a solicitat în apărare.

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița a întocmit la solicitarea instanței un referat de evaluare în privința inculpatului parte vătămată B.C. Din concluziile finale ale referatului, instanța de fond a reținut că inculpatul poate reacționa în orice situație violent; că abilitățile rezolutive și sociale deficitar dezvoltate, tiparele de gândire problematice și gestionarea necorespunzătoare a pornirilor agresive îl pot determina pe acesta să mai comită fapte cu violență; lipsa empatiei față de victimă și minimalizarea consecințelor comiterii infracțiunilor și externalizarea culpei se constituie aspecte care-l pot predispune pe inculpat la comiterea de infracțiuni similare.

În privința perspectivelor de integrare în societate, consilierul cu probațiunea a remarcat că inculpatul B.C., pe fondul unei agresivități crescute și a unui autocontrol scăzut, comite fapte cu violență, că au fost perioade de timp din viața sa în care a demarat procesul schimbării comportamentale, dar a intrat din nou în faza de recădere. S-a arătat că resursele sale personale reprezentante de nivelul său educațional și experiența lucrativă acumulată, pot permite reinserția sa în câmpul muncii. Față de toate acestea instanța de fond a apreciat că pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul special, cu executare în regim de detenție, respectă toate criticile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

și sunt apte să conducă la realizarea scopurilor prevăzute de legiuitor în art. 52 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și inculpatul B.C. În motivarea apelului Ministerul Public a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. a) C. pen. anterior reținută de prima instanță în favoarea inculpatului B.C., cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare, proporțională cu gravitatea faptei. S-a arătat că, pentru a se reține art. 73 lit. a) C. pen. anterior este necesar a se constata că inculpatul se afla în legitimă apărare, că a depășit limitele acesteia și că depășirea nu s-a produs sub imperiul tulburării sau temerii ci din alte cauze, iar din datele cauzei rezultă că cel care a căutat confruntare a fost inculpatul care, prin acțiunea lui provocatoare, a determinat incidentele care au urmat.

Atacul lui B.R. a fost, de fapt, o ripostă la atitudinea violentă, șicanatoare a lui B.C. din acea seară și din trecut, între cei implicați existând o stare conflictuală mai veche. S-a învederat de asemenea omisiunea primei instanțe de a deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului B.C. durata reținerii de 24 ore, din 23 septembrie 2012 până la 24 septembrie 2012. Un al treilea motiv de apel invocat de parchet a fost reprezentat de greșita schimbare de către instanța de fond a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

anterior. S-a arătat că scandalul s-a produs în loc public, în discoteca în care se aflau circa 50 persoane, cu implicarea a cel puțin cinci persoane înarmate cu bâte și cuțite, în urma căruia a rezultat un număr de 3 răniți, reținându-se în sarcina inculpaților pe lângă o infracțiune de tentativă la omor calificat, două infracțiuni de loviri și alte violențe și una de port ilegal de cuțit. În motivarea apelului declarat de inculpatul B.C. s-a învederat faptul că se impune achitarea acestuia în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. anterior, având în vedere contradicțiile existente între declarațiile martorilor și caracterul echivoc al probatoriului administrat în cauză cu privire la această infracțiune.

S-a învederat și faptul că pedeapsa aplicată de către instanța de fond este greșit individualizată sub aspectul cuantumului și a modalității de individualizare impunându-se reindividualizarea acesteia de către instanța de control judiciar prin reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului către minimul special, cu reținerea art. 73 lit. a) și b) C. pen. anterior, iar ca modalitate de executare suspendarea executării potrivit art. 81 sau 86 1 C. pen. anterior. Prin Decizia penală nr. 380/A din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public și inculpatul B.C., numai sub aspectul greșitei deduceri a perioadei reținerii și arestării preventive din pedeapsa inculpatului B.C., restul criticilor fiind apreciate ca neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că potrivit raportului de primă expertiză medico-legală nr. 3080/A1/405 din 24 octombrie 2012 al Serviciul de Medicină Legală Ialomița partea vătămată B.R. a prezentat la data de 22/23 septembrie 2012 leziuni traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unui corp înțepător-tăietor, posibil cuțit și care au necesitat 25 - 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, punând în pericol viața victimei. Potrivit acestui raport de expertiză medico-legală leziunile traumatice suferite de partea vătămată B.R. în urma contactului violent cu inculpatul B.C., au fost: plagă penetrantă hemitorace drept complicată cu hemopneumotorax drept care a necesitat intervenție chirurgicală de urgență, pleurostomă minimă dreapta.

Față de aceste leziuni traumatice (trei plăgi, una nepenetrantă în partea stângă și două penetrante în partea dreaptă a pieptului) reținute în concluziile raportului de expertiză medico-legală, Curtea a exclus varianta propusă de inculpatul B.C. care a susținut că în timp ce era atacat de frații B.R. și B.Ș., a reușit să se apropie de pieptul lui B.R. pentru a-l împiedica pe acesta să-l mai lovească cu bâta cu care era înarmat, moment în care B.Ș. a încercat să-l lovească cu un cuțit pe care îl avea asupra sa dar, din cauza eschivelor sale, B.Ș. și-a înjunghiat din greșeală fratele. În situația în care partea vătămată B.R. ar fi fost înjunghiată accidental de fratele acesteia (B.Ș.) ar fi existat o singură plagă pe corpul părții vătămate și nu trei astfel de plăgi care pun în evidență repetarea loviturii de cuțit, exclud culpa (greșeala) și relevă intenția aplicării loviturilor.

În plus, această versiune prezentată de inculpatul B.C. nu este relatată de niciunul dintre martorii ascultați în cauză. Mai mult, versiunea prezentată de partea vătămată B.R. care a susținut că loviturile de cuțit i-au fost aplicate de inculpatul B.C. a fost confirmată de martorul minor B.G., coroborându-se în mod logic cu probele analizate anterior. La evaluarea versiunii prezentate de inculpatul B.C., Curtea a avut în vedere și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat nr. 263184 din 28 noiembrie 2013 întocmit de IGPR, din care rezultă faptul că răspunsurile inculpatului B.C. la întrebările relevante cauzei (tu ești persoana care a înjunghiat pe partea vătămată B.R.?) au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

S-a stabilit în mod corect de către instanța de fond și încadrarea juridică dată faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților, acestea întrunind elementele constitutive ale infr. prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 - 175, lit. i) C. pen. anterior și art. 321 alin. (1) C. pen. anterior în cazul inculpatului B.C. și ale infr. prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. anterior și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în cazul inculpatului B.Ș. Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica formulată de Ministerul Public cu privire la greșita schimbare de către instanța de fond a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

anterior în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior. În acest sens Curtea a constatat că inculpații B.R., B.Ș. și B.C. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 463/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, înregistrat la Tribunalul Ialomița sub nr. 4573/98/2012. În cauza penală nr. 4573/98/2012, Tribunalul Ialomița, prin Sentința penală nr. 2/F din 14 ianuarie 2013, rămasă definitivă prin neapelare la data de 29 ianuarie 2013, cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. anterior, a dispus, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

anterior în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul B.R., disjungând soluționarea cauzei privind pe inculpatul parte vătămată B.C. și inculpatul B.Ș. După disjungere cauza a fost înregistrată la Tribunalul Ialomița sub nr. 151/98/2013 din 14 ianuarie 2013. În condițiile în care prin Sentința penală nr. 2/F din 14 ianuarie 2013, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul B.R. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, fapta constând în implicarea, alături de inculpații B.Ș. și B.C., în conflictul violent desfășurat în apropierea discotecii din comuna S., ar fi inechitabil ca în prezenta cauză același conflict sa fie încadrat de instanță în disp.

art. 321 alin. (2) C. pen. anterior deci în alte dispoziții legale decât cele reținute prin hotărârea definitivă anterior menționată [art. 321 alin. (1) C. pen. anterior]. În plus acțiunile inculpaților au avut efecte minore asupra relațiilor sociale care privesc liniștea și ordinea publică și nu au fost de natură să producă consecințele grave despre care face vorbire, apte a fi încadrate din punct de vedere juridic în disp. art. 321 alin. (2) C. pen.

anterior În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, aspect solicitat a fi analizat pe calea apelului, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor aplicate celor doi inculpați ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate prin lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, de gradul de pericol social al faptelor, rezonanța negativă pe care astfel de fapte o au în comunitatea în care trăiesc părțile, dar și de datele personale ale inculpaților astfel cum au fost acestea prezentate pe larg în sentința primei instanțe.

Curtea nu poate reține critica Ministerului Public în sensul greșitei rețineri de către instanța de fond a dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen. anterior privind depășirea limitelor legitimei apărări în favoarea inculpatului B.C. Spre deosebire de "excesul de apărare" sau "excesul justificat", prevăzut în art. 44 alin. (3) C. pen., care este asimilat cu legitima apărare, și are ca principală caracteristică depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul, din cauza tulburării sau temerii sub imperiul căreia s-a aflat cel ce a săvârșit fapta pentru a înlătura atacul, depășirea limitelor legitimei apărări "excesul scuzabil" nu este asimilat cu legitima apărare, ci constituie o circumstanță atenuantă legală potrivit art. 73 lit. a) C. pen.

și constă în depășirea limitelor legitimei apărări, atunci când nu este cauzată de tulburare sau temere. Legea a socotit excesul de apărare, atunci când nu este datorat tulburării sau temerii, și nu este deci asimilat cu legitima apărare, ca o circumstanță atenuantă legală, cunoscută ca "exces scuzabil", prevăzută în art. 73 lit. a) C. pen. Excesul scuzabil desemnează acea ripostă exagerată care nu este determinată de starea de tulburare sau temere provocată de atac, ci eventual de sentimentul de indignare, de mânie, de revoltă în fața violenței nejustificate. Pornind de la analizarea acestor dispoziții legale, pe baza probelor administrate, Curtea apreciază ca în prezenta cauză acțiunea inculpatului B.C.

s-a desfășurat în condițiile existenței circumstanței atenuante prevăzute în art. 73 lit. a) C. pen. În acest sens Curtea a reținut că, în momentul în care partea vătămată B.R. a sosit cu tractorul în apropierea discotecii, înarmat fiind cu o bâtă de lemn, inculpatul B.C. avea posibilitatea să evite atacul și să părăsească locul incidentului însă nu a făcut acest lucru. Prin urmare, în momentul în care a ajuns față în față cu B.R. inculpatul B.C. nu s-a aflat într-o stare de tulburare sau temere provocată de atac întrucât, în seara respectivă, tocmai el fiind acela care a căutat confruntarea. În acord cu prima instanță, Curtea a constatat că riposta exagerată a inculpatului nu a fost determinată de o pretinsă stare de tulburare sau temere provocată de atac, ci de sentimentul de mânie, de dușmănie, care alimentează vechiul conflict dintre părți.

În raport cu cele reținute Curtea a constatat că, în mod întemeiat, a apreciat prima instanță că fapta inculpatului B.C. de a aplica trei lovituri de cuțit părții vătămate B.R. a fost săvârșită în condițiile depășirii limitelor legitimei apărări, circumstanță atenuantă prev. de art. 73 lit. a) C. pen. anterior. Având în vedere aceste considerente, în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpatul B.C. (tentativa la infracțiunea de omor calificat - infracțiune îndreptată împotriva vieții persoanei) și cu împrejurările comiterii acesteia (în public), Curtea a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei, poate fi atins numai cu executarea pedepsei în regim privativ de liberate, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen.

anterior sau de art. 86 1 C. pen. anterior. Drept urmare, Curtea a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului B.C. este proporțională cu gravitatea ridicată a faptei și cu împrejurările concrete de comitere a acesteia, astfel cum au fost evidențiate, corespunzând scopului său legal, punitiv și educativ-preventiv definit în art. 52 C. pen. anterior. Curtea a apreciat însă drept întemeiată critica formulată de Ministerul Public și inculpatul B.C. cu privire la omisiunea primei instanțe de a deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului B.C. durata reținerii de 24 ore, din 23 septembrie 2012 până la 24 septembrie 2012. Astfel, potrivit ordonanței emise la 23 septembrie 2012, față de inculpatul B.C.

s-a dispus măsura preventivă a reținerii pe o durata de 24 ore, din 23 septembrie 2012 până la 24 septembrie 2012, perioadă de timp care, în baza art. 88 C. pen. anterior trebuie dedusă din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului. Cu privire la latura civilă, Curtea a constatat faptul că în mod legal au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile S.J.U. Slobozia și S.U.U. București, acordându-li-se acestora despăgubiri civile reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părților vătămate B.R. și B.C. În legătură cu acțiunile civile formulate de inculpatul parte vătămată B.C. și partea vătămată B.R. s-a reținut în mod întemeiat faptul că, urmare a vătămărilor suferite în urma conflictului violent în care au fost implicate, cele două părți vătămate au suferit prejudicii morale, fiind admise în parte, proporțional cu contribuția fiecăreia la desfășurarea incidentelor.

Curtea a apreciat de asemenea că suma de 10.000 RON acoperă prejudiciul moral suferit de B.R. iar cea de 2.000 RON prejudiciul moral suferit de B.C. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.C. La termenul de judecată din 4 februarie 2014, fiind prezent personal în fața Înaltei Curți, recurentul inculpatul B.C. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C.M.L., a învederat instanței că își retrage recursul formulat și a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voință. Având în vedere împrejurarea că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul cod de procedură penală, potrivit căruia calea ordinară de atac a recursului este suprimată, incidente în cauză, cu privire doar la instituția retragerii recursului, vor fi dispozițiile vechiului cod de procedură penală.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen. anterior, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage calea de atac declarată în condițiile arătate în textul de lege menționat, constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința valabil exprimată a recurentului privind retragerea recursului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 380/A din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 septembrie 2012 la 04 februarie 2014. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 04 februarie 2014. Procesat de GGC - GV