ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3574/2013

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 179 din 17 aprilie

2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.C. împotriva

sentinței penale nr. 132 din 21 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 10547/2/2006, în condițiile art.

394 lit. d) C. proc. pen.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a apreciat următoarele:

La data de 15

februarie 2013 s-au înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a

II-a penală, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 394 lit. d) C. proc.

pen. de condamnatul P.C. împotriva sentinței penale nr. 132 din 21 mai 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 1335

din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și referatul

întocmit conform art. 399 C. proc. pen. de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., structura centrală.

S-au depus la dosarul

cauzei hotărârile judecătorești menționate, precum și rezoluțiile din 21 martie

2011, 24 mai 2011 și 22 iulie 2011 ale Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, date în Dosarul nr. 1527/II-2/2011.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea a reținut că revizuentul a invocat dispozițiile art. 394 lit.

d) C. proc. pen., susținând că procurorul care a instrumentat urmărirea penală a

săvârșit infracțiunea de fals în contextul întocmirii procesului-verbal de schimbare

a încadrării juridice, aspect reținut prin rezoluțiile din 20 ianuarie 2011 și respectiv

21 martie 2011, ambele ale secției de urmărire penală și criminalistică, din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea a constatat însă

că revizuentul a omis să menționeze o împrejurare esențială, ce rezultă în mod incontestabil

din înscrisurile existente în dosarul cauzei, și anume că, urmare a completării

cercetărilor, prin rezoluția nr. 1279 din 24 mai 2011 a aceleiași secții din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus în baza

art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi

penale față de procurorul M.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 246, art. 272, art. 289, art. 291 C. pen. și art. 20 din Legea nr. 51/1991,

întrucât faptele reclamate de numitul P.C. nu există.

Această soluție a fost

menținută prin rezoluția nr. 5165/1681/II/2/2011 din 22 iulie 2011, prin care procurorul

ierarhic superior a respins plângerea formulată de către P.C. împotriva soluției

de neîncepere a urmăririi penale.

Revizuentul P.C. a atacat

această din urmă rezoluție prin plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința penală

nr. 1686 din 12 decembrie 2011 plângerea a fost respinsă ca nefondată, menținându-se

rezoluția atacată.

În aceste condiții, Curtea

a constatat inexistența temeiului de revizuire invocat și, pe cale de consecință,

a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, conform prevederilor art. 403

alin. (3) teza finală C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale

nr. 179/F din 17 aprilie 2013 a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prevăzut

de art. 385

3

C. proc. pen., revizuentul P.C.

La data fixată pentru

soluționarea recursului, respectiv 15 noiembrie 2013, în ședință publică, revizuentul

a declarat că retrage recursul.

Înalta Curte, având în

vedere manifestarea de voință a recurentului revizuent, cât și dispozițiile

art. 385

4

raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de cererea de

retragere a recursului declarat de revizuentul P.C. împotriva sentinței penale

nr. 179 din 17 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de revizuentul P.C. împotriva sentinței penale nr. 179/F din 17 aprilie

2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul revizuent

la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 15 noiembrie 2013.