ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3574/2013

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 179 din 17 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.C. împotriva sentinței penale nr. 132 din 21 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 10547/2/2006, în condițiile art. 394 lit. d) C. proc. pen. Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat următoarele: La data de 15 februarie 2013 s-au înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 394 lit. d) C. proc. pen. de condamnatul P.C.

împotriva sentinței penale nr. 132 din 21 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 1335 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și referatul întocmit conform art. 399 C. proc. pen. de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., structura centrală. S-au depus la dosarul cauzei hotărârile judecătorești menționate, precum și rezoluțiile din 21 martie 2011, 24 mai 2011 și 22 iulie 2011 ale Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, date în Dosarul nr. 1527/II-2/2011. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că revizuentul a invocat dispozițiile art. 394 lit. d) C. proc.

pen., susținând că procurorul care a instrumentat urmărirea penală a săvârșit infracțiunea de fals în contextul întocmirii procesului-verbal de schimbare a încadrării juridice, aspect reținut prin rezoluțiile din 20 ianuarie 2011 și respectiv 21 martie 2011, ambele ale secției de urmărire penală și criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Curtea a constatat însă că revizuentul a omis să menționeze o împrejurare esențială, ce rezultă în mod incontestabil din înscrisurile existente în dosarul cauzei, și anume că, urmare a completării cercetărilor, prin rezoluția nr. 1279 din 24 mai 2011 a aceleiași secții din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. neînceperea urmăririi penale față de procurorul M.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 272, art. 289, art. 291 C. pen. și art. 20 din Legea nr. 51/1991, întrucât faptele reclamate de numitul P.C. nu există. Această soluție a fost menținută prin rezoluția nr. 5165/1681/II/2/2011 din 22 iulie 2011, prin care procurorul ierarhic superior a respins plângerea formulată de către P.C. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale. Revizuentul P.C. a atacat această din urmă rezoluție prin plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin sentința penală nr. 1686 din 12 decembrie 2011 plângerea a fost respinsă ca nefondată, menținându-se rezoluția atacată.

În aceste condiții, Curtea a constatat inexistența temeiului de revizuire invocat și, pe cale de consecință, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, conform prevederilor art. 403 alin. (3) teza finală C. proc. pen. Împotriva sentinței penale nr. 179/F din 17 aprilie 2013 a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen., revizuentul P.C. La data fixată pentru soluționarea recursului, respectiv 15 noiembrie 2013, în ședință publică, revizuentul a declarat că retrage recursul. Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință a recurentului revizuent, cât și dispozițiile art. 385 4 raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de cererea de retragere a recursului declarat de revizuentul P.C.

împotriva sentinței penale nr. 179 din 17 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul P.C. împotriva sentinței penale nr. 179/F din 17 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 noiembrie 2013.