ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2846/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 46 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuientul S.E.. împotriva Sentinței penale nr. 26 din 14 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 45559/3/2012. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: "Prin Sentința penală nr. 26 din data de 14 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat S.E., reținându-se, în esență, că motivele cererii sale nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire limitativ prevăzute de legiuitor în disp.

art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul condamnat, criticând hotărârea sub aspectul legalității și temeiniciei, revizuientul solicitând admiterea cererii, arătând că sentința penală a cărei revizuire o solicită, minuta Deciziei penale nr. 2423 din 9 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și mandatul de executare a pedepsei cu închisoarea din 9 iulie 2008 sunt false, falsurile fiind efectuate de un membru al completului de judecată împreună cu inculpatul C.M. și alți complici ai acestuia, în scopul zădărnicirii executării pedepsei de 13 ani aplicată avocatului C.M.. Analizând actele dosarului și hotărârea penală apelată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp.

art. 371 C. proc. pen., Curtea reține următoarele: Potrivit art. 394 C. proc. pen., se poate face revizuire când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. În cererea formulată de petent, motivele invocate nu se regăsesc printre aceste cazuri, care sunt limitativ prevăzute de legiuitor.

Susținerile petentului în sensul că minuta Deciziei penale nr. 2423 din 9 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și mandatul de executare a pedepsei închisorii din 9 iulie 2008 sunt false, falsurile fiind efectuate de un membru al completului de judecată împreună cu inculpatul C.M.

și alți complici ai acestuia, în scopul zădărnicirii executării pedepsei de 13 ani aplicată avocatului C.M., nu pot fi considerate ca fiind înscrisuri care au servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, care au fost declarate false, sau că un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală ar fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, Curtea reținând, pe de o parte, că, din chiar cererea de revizuire formulată, petentul a menționat faptul că a invocat în fața atât a instanței de apel cât și a celei de fond împrejurările menționate, așadar aceste cereri care au fost avute în vedere încă de la momentul pronunțării soluției de condamnare, fiind așadar avute în vedere de instanțe, petentul chiar a învederat instanțelor acest aspect și a solicitat aplicarea dispozițiilor față de aceste împrejurări, cazurile de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. d) și c) C. proc.

pen. presupunând, pe de altă parte, ca aceste împrejurări să fie dovedite prin hotărâri definitive, ceea ce nu este cazul în speță. Pe de altă parte, Curtea constată, așa cum a reținut în mod corect și Tribunalul, că o cerere de revizuire întemeiată pe aceleași motive ca și prezenta, a fost soluționată prin Sentința penală nr. 328/2011 a Tribunalului București, secția I penală și prin Sentința penală nr. 950 din 5 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel încât, motivat de faptul că în cauză există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări, sunt incidente prevederile art. 403 alin. (3) C. proc. pen., în cuprinsul acestei sentințe reținându-se că nici unul din motivele invocate de petent (printre care și cele enunțate în cerea de revizuire ce face obiectul prezentului dosar) nu se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc.

pen. Față de aceste considerente, reținând și că, prin Decizia nr. 36 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a statuat că cererile de revizuire formulate în mod repetat în care există identitate de părți și obiect, întemeiate pe aceleași motive sunt inadmisibile, Curtea apreciază că soluția dispusă de Tribunalul București este legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 385 indice 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din recurs urmând a fi suportate de petent, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen." Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs revizuientul, invocând, în motivele scrise, prevederile pct. 12 ale art. 385 ind.

9 din C. proc. pen., față de lipsa unei expertize contabile în cauză, astfel că lipsesc prejudiciul și partea vătămată, reiterând și susținerile că Sentința penală nr. 26 din 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, minuta Deciziei penale nr. 2423 din 9 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și mandatul de executare a pedepsei închisorii sunt false, astfel că ar fi aplicabile dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed: În raport de data pronunțării deciziei atacate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile actuale ale C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. În speță, recursul a fost motivat în scris în termenul prevăzut de lege și, cu ocazia dezbaterilor, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 12 C. proc. pen., care se referă la neîntrunirea elementelor constitutive ale unei infracțiuni, sau, alternativ, la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată.

Se observă însă că motivarea în fapt a recursului se referă la lipsa unei expertize contabile în cauză, astfel că lipsesc prejudiciul și partea vătămată, reiterându-se și susținerile că Sentința penală nr. 26 din 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, minuta Deciziei penale nr. 2423 din 9 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și mandatul de executare a pedepsei închisorii sunt false, aspecte care, din punct de vedere legal, nu se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen. Față de aceste susțineri, trebuie precizat că judecarea prezentului recurs se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința și decizia recurate - fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei.

Pe de altă parte, din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate.

Potrivit textului de lege sus-menționat, hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe, ceea ce nu este cazul în speță, înscrisurile invocate de revizuent neputând fi considerate împrejurări noi care să impună revizuirea sentinței atacate, cu atât mai mult cu cât aspectele invocate, precum și susținerile nedovedite, că înscrisurile reprezentate de hotărâri judecătorești, minută și mandat de executare sunt false, au fost avute în vedere de instanțe, pe de o parte, în fazele anterioare ale procesului penal, cât și ulterior, când au fost reiterate.

În consecință, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat S.E. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2013. Procesat de GGC - CL