ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2846/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 46 din 28 februarie

2013 a Curții de Apel București, secția I penală s-a respins, ca nefondat,

apelul formulat de revizuientul S.E.. împotriva Sentinței penale nr. 26 din 14

ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în

Dosarul nr. 45559/3/2012.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

"Prin Sentința

penală nr. 26 din data de 14 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de petentul condamnat S.E., reținându-se, în esență, că motivele

cererii sale nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire

limitativ prevăzute de legiuitor în disp. art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C.

proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel petentul condamnat, criticând hotărârea sub aspectul

legalității și temeiniciei, revizuientul solicitând admiterea cererii, arătând

că sentința penală a cărei revizuire o solicită, minuta Deciziei penale nr.

2423 din 9 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și mandatul de

executare a pedepsei cu închisoarea din 9 iulie 2008 sunt false, falsurile

fiind efectuate de un membru al completului de judecată împreună cu inculpatul

C.M. și alți complici ai acestuia, în scopul zădărnicirii executării pedepsei

de 13 ani aplicată avocatului C.M..

Analizând actele

dosarului și hotărârea penală apelată, prin prisma motivelor invocate și din

oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art.

371 C. proc. pen., Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 394 C.

proc. pen., se poate face revizuire când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare

penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. În cererea

formulată de petent, motivele invocate nu se regăsesc printre aceste cazuri, care

sunt limitativ prevăzute de legiuitor. Susținerile petentului în sensul că

minuta Deciziei penale nr. 2423 din 9 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție și mandatul de executare a pedepsei închisorii din 9 iulie 2008 sunt

false, falsurile fiind efectuate de un membru al completului de judecată

împreună cu inculpatul C.M. și alți complici ai acestuia, în scopul

zădărnicirii executării pedepsei de 13 ani aplicată avocatului C.M., nu pot fi

considerate ca fiind înscrisuri care au servit ca temei al hotărârii a cărei

revizuire se cere, care au fost declarate false, sau că un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală ar fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei

revizuire se cere, Curtea reținând, pe de o parte, că, din chiar cererea de

revizuire formulată, petentul a menționat faptul că a invocat în fața atât a

instanței de apel cât și a celei de fond împrejurările menționate, așadar

aceste cereri care au fost avute în vedere încă de la momentul pronunțării

soluției de condamnare, fiind așadar avute în vedere de instanțe, petentul

chiar a învederat instanțelor acest aspect și a solicitat aplicarea

dispozițiilor față de aceste împrejurări, cazurile de revizuire prev. de art.

394 alin. (1) lit. d) și c) C. proc. pen. presupunând, pe de altă parte, ca

aceste împrejurări să fie dovedite prin hotărâri definitive, ceea ce nu este

cazul în speță.

Pe de altă parte,

Curtea constată, așa cum a reținut în mod corect și Tribunalul, că o cerere de

revizuire întemeiată pe aceleași motive ca și prezenta, a fost soluționată prin

Sentința penală nr. 328/2011 a Tribunalului București, secția I penală și prin

Sentința penală nr. 950 din 5 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, astfel încât, motivat de faptul că în cauză există

identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări, sunt incidente

prevederile art. 403 alin. (3) C. proc. pen., în cuprinsul acestei sentințe

reținându-se că nici unul din motivele invocate de petent (printre care și cele

enunțate în cerea de revizuire ce face obiectul prezentului dosar) nu se

încadrează în cele prevăzute de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C.

proc. pen.

Față de aceste

considerente, reținând și că, prin Decizia nr. 36 din 14 decembrie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a

statuat că cererile de revizuire formulate în mod repetat în care există

identitate de părți și obiect, întemeiate pe aceleași motive sunt inadmisibile,

Curtea apreciază că soluția dispusă de Tribunalul București este legală și

temeinică, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, conform art.

385 indice 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din recurs

urmând a fi suportate de petent, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen."

Împotriva deciziei

mai sus menționate a declarat recurs revizuientul, invocând, în motivele

scrise, prevederile pct. 12 ale art. 385 ind. 9 din C. proc. pen., față de

lipsa unei expertize contabile în cauză, astfel că lipsesc prejudiciul și

partea vătămată, reiterând și susținerile că Sentința penală nr. 26 din 2013 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, minuta Deciziei penale nr. 2423

din 9 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și mandatul de

executare a pedepsei închisorii sunt false, astfel că ar fi aplicabile

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Examinând recursul

declarat prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a

fi respins ca atare, pentru cele ce succed:

În raport de data

pronunțării deciziei atacate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile

actuale ale C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În speță, recursul a

fost motivat în scris în termenul prevăzut de lege și, cu ocazia dezbaterilor,

s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 12 C. proc. pen.,

care se referă la neîntrunirea elementelor constitutive ale unei infracțiuni,

sau, alternativ, la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru o altă faptă

decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată.

Se observă însă că

motivarea în fapt a recursului se referă la lipsa unei expertize contabile în

cauză, astfel că lipsesc prejudiciul și partea vătămată, reiterându-se și

susținerile că Sentința penală nr. 26 din 2013 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, minuta Deciziei penale nr. 2423 din 9 iulie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție și mandatul de executare a pedepsei închisorii sunt

false, aspecte care, din punct de vedere legal, nu se subsumează cazului de

casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen.

Față de aceste

susțineri, trebuie precizat că judecarea prezentului recurs se realizează din

perspectiva soluției pronunțate prin sentința și decizia recurate - fiind vorba

despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca

inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei.

Pe de altă parte, din

examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză

nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune

revizuirea sentinței penale atacate.

Potrivit textului de

lege sus-menționat, hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă

sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și

împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi

să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care

ar fi fost cunoscute de instanțe, ceea ce nu este cazul în speță, înscrisurile

invocate de revizuent neputând fi considerate împrejurări noi care să impună

revizuirea sentinței atacate, cu atât mai mult cu cât aspectele invocate,

precum și susținerile nedovedite, că înscrisurile reprezentate de hotărâri

judecătorești, minută și mandat de executare sunt false, au fost avute în

vedere de instanțe, pe de o parte, în fazele anterioare ale procesului penal,

cât și ulterior, când au fost reiterate.

În consecință,

recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat S.E. împotriva Deciziei

penale nr. 46 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 septembrie 2013.

Procesat de GGC - CL