ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 312/2014

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 188/CC din 13 mai

2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4742/30/2013, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul

revizuient M.N.L., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în

sarcina acestuia.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 217/P.I

din 13 mai 2011 a Tribunalului Timiș, pronunțată în Dosarul nr. 1591/30/2011

inculpatul M.N.L. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.

Hotărârea a rămas

definitivă, după respingerea căilor de atac declarate de inculpat, prin Decizia

penală nr. 1533/R din 11 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Prin cererea

introdusă și înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, Serviciul Teritorial Timișoara la data de 20 februarie 2013,

condamnatul M.N.L., a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 217/P.I din 13

mai 2011 a Tribunalului Timiș, cu motivarea că nu a săvârșit faptele pentru

care a fost condamnat, întrucât a vândut alte substanțe, însă nu droguri.

În conformitate, cu

dispozițiile art. 399 C. proc. pen., după efectuarea actelor de cercetare

prealabilă, prin Adresa nr. 43/III/6/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Timișoara din data

de 5 aprilie 2013, cererea de revizuire - împreună cu referatul organelor de

urmărire penală cu propunerea de respingere a cererii de revizuire ca

inadmisibilă, a fost înaintată Tribunalului Timiș spre soluționare, cauza fiind

înregistrată la această instanță sub nr. 4742/30/2013 la data de 8 aprilie

2013.

Instanța de fond a

avut în vedere că potrivit art. 394 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. proc. pen.,

revizuirea poate fi cerută dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu

au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă pe baza acestor

fapte sau împrejurări se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Având în vedere

motivele invocate de către condamnat în sprijinul cererii formulate, motive

care se referă la faptul că nu ar fi vinovat de fapta comisă, prima instanță a

apreciat că cererea de revizuire formulată de către condamnat apare ca

inadmisibilă, întrucât revizuirea poate fi cerută doar dacă s-au descoperit

fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, pe baza cărora să se poată dovedi netemeincia hotărârii de condamnare.

Așadar, prima

instanță a reținut că faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele

de probă a unor fapte sau împrejurări care au fost deja cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei.

În ceea ce privește

celelalte cazuri de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) - d) C. proc.

pen., în condițiile în care condamnatul nu a invocat existența vreunei mărturii

mincinoase, vreunui înscris falsificat, ori existența unei hotărâri definitive

privind săvârșirea vreunei infracțiuni de către organele judiciare în legătură

cu dosarul a cărei revizuire se cere, prima instanță a apreciat că motivele

invocate de către acesta nu pot fi circumscrise nici uneia dintre aceste

situații, astfel încât a considerat că prezenta cerere de revizuire este

inadmisibilă și sub acest aspect.

Împotriva Sentinței

penale nr. 188/CC din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.

4742/30/2013 a declarat recurs, recalificat ca apel, în termen legal,

condamnatul revizuent M.N.L., susținând că este nevinovat.

Prin Decizia penală

nr. 134/A din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a

dispus în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingerea apelului

declarat de revizuientul M.N.L. împotriva Sentinței penale nr. 188/CC din 13

mai 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel, precum și

din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a

constatat că hotărârea atacată este legală și temeinică, apelul declarat de

revizuent fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuire este o cale

de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri

judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul

cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de

drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal.

Având în vedere că

prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a

hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres

cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin

art. 394 C. proc. pen.

Instanța de prim

control judiciar a mai reținut că, în același sens, s-a pronunțat și Înalta

Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia LX din 24 septembrie 2007

pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că cererea de revizuire

întemeiată pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

este inadmisibilă.

În raport cu prevederile

art. 394 C. proc. pen., instanța de apel a reținut că în mod corect prima

instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text

legal.

S-a reținut că

cererea de revizuire este motivată de condamnat prin aceea că este nevinovat,

că nu a vândut droguri, ci diazepam și etnobotanice și a fost sfătuit de

apărătorul său să nu recunoască nimic întrucât nu poate fi condamnat dacă nu

există probe.

Față de dispozițiile

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și susținerile în fapt ale revizuentului,

instanța de apel a reținut că aplicarea acestui caz de revizuire presupune ca

după rămânerea definitivă a hotărârii, să se fi descoperit fapte sau

împrejurări necunoscute de instanță; în consecință, faptele probatorii trebuie

să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unor fapte și împrejurări cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei.

Prin dispozițiile

art. 394 alin. (2) C. proc. pen., incidența cazului de revizuire prevăzut în

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost limitată la situația în care,

pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii

de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, fiind

inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o

prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și

verificate de instanțele ordinare, pe care revizuentul le-a putut invoca în

fond și în căile ordinare de atac, sau la o reapreciere a probatoriului.

De asemenea, instanța

de apel a mai reținut că legea se referă la situații de fapt noi, în sensul că,

din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanței de fond, nefiind permisă

o reinterpretare a dovezilor. În cererea de revizuire condamnatul susține doar

că este nevinovat și nu indică nici un argument faptic sau probator în acest

sens, fiind doar propria declarație, ceea ce face ca dispozițiile art. 394 C.

proc. pen. să nu fie incidente. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

revizuientul M.N.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, sub Dosar nr. 4742/30/2013.

La data de 14

ianuarie 2014 recurentul revizuient a trimis la doar un memoriu în care a

declarat că înțelege să-și retragă recursul (dosarul instanței de recurs).

În ședința publică de

la termenul de judecată din 28 ianuarie 2014 prezent personal, asistat de

apărătorul desemnat din oficiu, recurentul revizuient în fața instanței de

recurs a precizat expres că își menține declarația de retragere a recursului

formulat împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 27 iunie 2013 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală și să se ia act de manifestarea sa de voință în acest

sens.

Declarația prin care

recurentul revizuient a arătat că își retrage recursul, a fost consemnată în

scris, semnată de acesta și atașată la dosarul cauzei (dosarul instanței de

recurs).

Asupra retragerii

recursului de față;

Potrivit art. 385

4

alin. (2) din C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs, potrivit

dispozițiilor art. 368 din același cod, acestea își pot retrage recursul în

condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu

art. 369 alin. (1) C. proc. pen. până la închiderea dezbaterilor - la instanța

de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat.

Retragerea trebuie

făcută personal sau prin mandatar special iar dacă partea se află în stare de

deținere printr-o declarație atașată sau consemnată într-un proces-verbal de

către conducerea locului de deținere.

Înalta Curte, având

în vedere că în cauză, prevederile textului de lege citat care se aplică și în

cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că recurentul revizuient, prezent

în instanță aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu,

și-a manifestat în mod expres și personal voința de a-și retrage calea de atac

ordinară exercitată, urmează a se lua act și a se dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de

200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de revizuentul condamnat M.N.L. împotriva Deciziei penale

nr. 134/A din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 28 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - CL