ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 60/2014

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

prin Sentința civilă nr. 1828 din 03 decembrie 2010, a respins ca neîntemeiate

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC T.I. SRL și a lipsei

de interes a reclamantului C.R. în promovarea acțiunii, a admis în parte

cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de

reclamantul C.R. în contradictoriu cu pârâta SC T.I. SRL, fiind obligată pârâta

să plătească reclamantului suma de 3.900 RON, cu titlul de contravaloare lipsa

de folosința a terenului în suprafața de 6.000 mp din comuna Mogoșoaia, sola A

330, șos. București - Târgoviște, județ Ilfov, pentru perioada august 2006 -

august 2009, precum și să refacă terenul agricol degradat, conform raportului

de expertiza evaluatorie efectuat de expert S.M.V. și omologat de instanță,

lucrări evaluate la suma de 212.034 RON și a respins, ca neîntemeiată, cererea

reclamantului de obligare a pârâtei la refacerea gardului.

În motivare, s-a

reținut că izvorul obligațiilor este reprezentat de faptul juridic ilicit,

cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 C. proc. civ.; or, în

materia răspunderii civile delictuale, stabilirea calității procesuale pasive

echivalează cu dovedirea existenței condițiilor angajării răspunderii civile, iar

reclamantul a solicitat repararea prejudiciului suferit ca urmare a faptei

ilicite a pârâtei, astfel încât folosul material urmărit este evident. Pe

fondul cauzei, tribunalul a concluzionat că sunt întrunite condițiile necesare

angajării răspunderii civile delictuale a societății pârâte, fapta ilicită

constând în folosirea terenului proprietatea reclamantului în mod abuziv în

scopul depozitării diferitelor materiale și deșeuri, respectiv parcării

autoturismelor, prejudiciul produs prin încălcarea prevederilor art. 480 C.

civ. este cert ca întindere și posibilități de evaluare, iar legătura de

cauzalitate rezultă din activitățile desfășurate de societatea pârâtă.

Prin Decizia nr. 211A

de la 10 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie a respins apelul promovat de reclamantul C.R. ca

nefondat, reținând că petitul relativ la lipsirea de folosință a terenului este

lipsit de suport, constatarea fiind subsecventă criticii promovate în apelul

declarat pe acest aspect de partea adversă, astfel că nu se poate afirma

încălcarea principiului neagravării situației părții în propria cale de atac și

a admis apelul promovat de pârâta SC T.I. SRL, a schimbat sentința primei

instanțe în sensul că a respins acțiunea introductivă, cu motivarea că, din

probatoriul administrat, nu se mai pune în discuție fapta ilicită generatoare

de prejudicii care a fundamentat măsura refacerii terenului degradat.

Împotriva acestei

decizii, reclamantul C.R. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia,

schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în tot a acțiunii

introductive, indicând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, s-a învederat că situația de fapt și probatoriul

administrat au fost greșit interpretate de instanțe de apel, impunându-se

reanalizarea acesteia.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar

asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în

parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului

pentru nemotivare, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente:

În cuprinsul

motivelor de recurs, reclamantul a formulat exclusiv critici de netemeinicie a

soluției privind stabilirea situației de fapt, administrarea și interpretarea

probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă

motivelor de nelegalitate prevăzute expres de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

Dispozițiile art. 303

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăși cererea de

recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate,

dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează

că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."

Potrivit art. 306

alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar, conform

dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu

nulitatea recursului nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de

recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiași text legal, fiind reținut expres

că recursul va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse

printr-un memoriu separat".

Astfel, Înalta Curte

constată că, în speță, reclamantul, în memoriul de recurs, a făcut o expunere a

derulării litigiului, un istoric al cauzei, fără să structureze și să dezvolte

aceste critici subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără a

preciza relevanța față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1)

C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Constatând că

recurentul-reclamant nu s-a conformat dispozițiilor legale anterior menționate,

Înalta Curte urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat

la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate

nulitatea cererii de recurs formulate de reclamantul C.R. împotriva Deciziei

nr. 211 A din 10 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulate de reclamantul C.R. împotriva Deciziei nr. 211 A

din 10 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - NN