ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1922/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1922/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2401 din 03

octombrie 2012, Tribunalul Iași, secția I civilă, a respins excepțiile lipsei

calității procesuale active, lipsei de obiect și lipsei de interes invocate de

pârâtă și a respins cererea formulată de reclamanții P.I. și P.L. în

contradictoriu cu pârâta SC V. SRL. S-a anulat ca netimbrată cererea de

intervenție în interes propriu formulată de M.C.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a stabilit situația de fapt și ca norme de

drept incidente în cauză art. 480, art. 481, art. 998, art. 999 C. civ. de la

1864, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 198/2004 și H.G. nr. 434/2009 în vigoare la

data nașterii raportului juridic litigios.

S-a reținut că

reclamanții au investit instanța, prin cererea de chemare în judecată,

precizată succesiv, în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL cu acțiune în

revendicare a suprafeței de 29.544 mp amplasată pe teritoriul comunei

Miroslava, județul Iași, și acțiune în daune constând în lipsa de folosință,

evaluate inițial la suma de 1.116.763,2 RON actualizată (majorată până la

închiderea dezbaterilor) pentru perioada mai 2008 - decembrie 2010, cu dobânda

medie bancară practicată de BNR. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția

lipsei calității procesuale active a reclamanților și lipsa calității sale

procesuale pasive în proces, lipsa de obiect a cererii și lipsa de interes.

Pârâta a solicitat chemarea în judecată a altor persoane, conform art. 57 C.

proc. civ. - CNADNR - D.R.D.P. Iași, motivată de faptul că proprietara

terenului revendicat de reclamanți este Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România și poate pretinde aceleași drepturi ca și

reclamanții; Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice D.R.D.P. Iași.

Pârâta SC V. SRL a

precizat că în baza contractului de execuție de lucrări nr. 29 din 27 februarie

2008 a efectuat pentru C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Iași, ca beneficiară, lucrarea "Varianta ocolitoare a Municipiului

Iași". Se arată că intrarea pe teren nu a fost abuzivă, reclamanții fiind

expropriați conform H.G. nr. 1115 din 10 noiembrie 2010 și despăgubiți de

Statul Român, prin CNADNR SA, plata fiind efectuată conform Hotărârii nr. 8 din

14 decembrie 2010.

Statul Român,

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a invocat prin întâmpinare

excepția lipsei calității procesuale pasive.

C.N.A.D.N.R., prin

întâmpinare, a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanți, a

cererilor de chemare în judecată a altor persoane și arătarea titularului

dreptului. Se invocă excepțiile: lipsei de interes a reclamanților, lipsa

calității sale procesuale, excepția inadmisibilității cererii de chemare în

judecată a altor persoane, excepția inadmisibilității cererii de arătare a

titularului dreptului.

În cauză s-a formulat

cerere de intervenție în interes propriu de M.C. la 21 martie 2012, acesta

declarând că renunță la judecată și nu înțelege să achite diferența de taxă

judiciară de timbru în cuantum de 33968 RON.

Prin încheierea de

ședință din 13 iunie 2012 și încheierea nr. 652 din 3 octombrie 2012 de

îndreptare a erorii materiale, Tribunalul a luat act de renunțarea pârâtei SC

V. SRL la judecarea cererilor de chemare în garanție, arătarea titularului

dreptului și chemarea în judecată a altor persoane.

Constată prima

instanță, legal investită, că la termenul de judecată din 17 octombrie 2011

părțile, prin reprezentanți legali, au precizat expres că nu au alte probe de

administrat în cauză.

Tribunalul, urmare

precizării cererilor de chemare în judecată și a renunțării la judecată, a

stabilit cadrul procesual, părți, obiect, soluționând prioritar excepțiile

conform art. 137 C. proc. civ.:

- lipsa calității

procesual active a reclamanților și lipsa de interes a acestora sunt vădit

neîntemeiate reclamanții fiind proprietarii terenului revendicat situat în

extravilanul comunei Miroslava, jud. Iași în baza contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 176 din 08 februarie 2000, drept de

proprietate înscris în cartea funciară (Dosar nr. 35358/245/2010).

- lipsa de obiect al

cererii este vădit neîntemeiată. Obiectul acțiunii civile dedusă judecății îl reprezintă

protecția unui drept subiectiv, a dreptului de proprietate al reclamanților,

pretenția concretă a acestora (res in judicium deducta). Tribunalul reține că

procedurile de expropriere demarate prin cele două hotărâri vizează doar o

parte a terenului ce face obiectul revendicării respectiv suprafețele de 373 mp

(C.F. 60443), 3256 mp (C.F. 60445) și 1409 mp (C.F. 60473) situate în comuna

Miroslava, jud. Iași. Transferul dreptului de proprietate asupra acestor

suprafețe anterior menționate, în proprietate publică, a operat de drept la

data consemnării despăgubirilor respectiv la 17 decembrie 2010. Reclamanții au

pretins a fi despăgubiți pentru lipsa de folosință a terenului pentru o

perioadă anterioară, respectiv mai 2008 - decembrie 2010, iar cererea de

revendicare și-au restrâns-o doar la suprafața ce nu a făcut obiectul

exproprierii.

Referitor la excepția

lipsei calității procesual pasive, tribunalul reține că această excepție este

neîntemeiată. Nu pot fi primite susținerile pârâtei SC V. SRL care a invocat că

nu poate fi antrenată răspunderea sa, deoarece ar fi avut doar calitatea de

executant al lucrărilor pe terenul reclamanților în baza contractului de

execuție de lucrări. Se constată că prin art. 12.2. din contractul de execuție

de lucrări 29 din 27 februarie 2008 (dosar judecătorie) încheiat între Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (beneficiar) prin

D.R.P.P. Iași și pârâta SC V. SRL (antreprenor) s-a prevăzut, în mod expres, că

beneficiarul nu va fi responsabil pentru nici un fel de daune - interese,

compensații plătibile prin lege sau daune rezultate din culpa antreprenorului,

în urma unor procese civile, în privința sau ca urmare a unui accident sau

prejudiciu adus unui muncitor, altei persoane angajate de antreprenor sau unei

terțe persoane fizice sau juridice vătămate, cu excepția unui accident sau

prejudiciu rezultând din vina unul salariat aparținând beneficiarului.

Pe fondul cauzei,

tribunalul constată că reclamanții nu mai susțin cererea prin care s-a cerut sistarea

lucrărilor soluționată în altă cauză (Dosar nr. 35359/245/2010 al Judecătoriei

Iași).

Pe baza probatoriului

administrat cu înscrisuri, s-a constatat că reclamanții sunt proprietarii

suprafeței de teren revendicate conform contractului de vânzare - cumpărare

autentificat sub nr. 200/8 februarie 2000. Pentru realizarea obiectivului

investiții de interes public "Varianta de ocolire a Municipiului Iași -

Etapa I - Varianta de Sud" se arată în considerentele sentinței, în

temeiul Legii nr. 198/2004, H.G. nr. 434/2004 și H.G. nr. 444/2007, s-a

declanșat și finalizat procedura de expropriere a terenurilor și s-a încheiat

contractul de execuție lucrări nr. 29 din 27 februarie 2008 între CNADNR SA și

SC V. SRL. Compania Națională prin D.R.P.P. Iași a emis Ordinul de începere a

lucrărilor din 31 martie 2008 cu termen de finalizare la 31 martie 2011, la

data de 21 mai 2008 fiind încheiat procesul-verbal de predare-primire a

amplasamentului. Din proprietatea reclamanților s-au expropriat terenurile

identificate cu numerele cadastrale 61166,61246 și nr. 61164 situate în

extravilanul comunei Miroslava, județul Iași. Despăgubirile s-au stabilit în

sumă de 521.769 RON prin Hotărârea nr. 8 din 14 decembrie 2010, iar contestarea

cuantumului a format obiectul unei alte judecăți (Dosar nr. 35358/2010).

Transferul dreptului de proprietate a avut loc la data plății despăgubirilor

sau consemnării conform art. 15 din Legea nr. 198/2004, în speță fiind

consemnate pe numele reclamanților la 17 decembrie 2010.

Reține tribunalul că

reclamanții nu au produs probe pentru a dovedi acțiunea în revendicare și

capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor. Astfel, nu s-a probat

suprafața ocupată, întinderea exactă și amplasamentul și nici care sunt

construcțiile.

La termenele de judecată

din 12 septembrie 2012 și 17 octombrie 2013, deși au avut apărare calificată,

reclamanții nu au solicitat probe în dovedirea pretențiilor.

În capătul de cerere

ce are ca obiect plata despăgubirilor, constată tribunalul că nu sunt dovedite

condițiile răspunderii civile delictuale impuse de art. 998 C. civ.:

prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și

prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul constând în

intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat. Suma pretinsă de

reclamanți de 1.214.815 RON cu titlu de beneficiu nerealizat are un caracter

speculativ, nefiind dovedită suprafața exactă a cărei folosință a împiedicat

pârâta prin fapta sa.

În considerentele

hotărârii, tribunalul a analizat punctual condițiile cerute de lege în

stabilirea răspunderii și a înlăturat apărările reclamanților în cuantificarea

prejudiciului: nu s-au probat demersurile pentru realizarea fabricii de

combustibil ecologic, posibilitatea închirierii terenului la prețul de 3

euro/mp/zi, pe categorie de teren, zonă și alte elemente caracteristice.

În ce privește fapta

ilicită, s-a constatat că lucrările s-au efectuat în baza legii, a contractului

de execuție încheiat cu CNADNR ca reprezentant al statului, amplasamentul fiind

definit prin art. 5 din contract ca fiind terenul dobândit sau ce urmează a fi

dobândit de beneficiarul lucrării. Îngrădirea dreptului de proprietate al

reclamanților în perioada 5 octombrie 2009 când s-au demarat lucrările

premergătoare și până la realizarea transferului de proprietate în proprietate

publică (17 decembrie 2010) a fost justificată de o cauză de utilitate publică.

Obținerea autorizației, în curs la data predării amplasamentului, este în

sarcina beneficiarului lucrării și nu a executantului, actul s-a emis la 27

ianuarie 2011, ulterior procedurii exproprierii prin Hotărârea nr. 8 din 14

decembrie 2010. Pârâta a efectuat potrivit graficului de execuție cu începere

de la 05 octombrie 2009 lucrările prealabile pe suprafețele de teren cuprinse în

coridorul de expropriere și cele de construcție de utilitate publică conform

Legii nr. 198/2004 și H.G. nr. 434/2004.

Reține tribunalul că

planșele foto nu oferă date certe, științifice. Planul de situație întocmit de

inginer I.M., contestat de pârâtă, ce nu se coroborează cu ansamblul probelor

administrate nu are valoare probatorie. Lucrarea este extrajudiciară și

efectuată la cererea intervenientului M.C..

În calea de atac a

apelului exercitată de P.I. și P.L. la data de 8 martie 2013 s-au formulat

următoarele critici:

- la dosarul cauzei

sunt depuse înscrisuri din care rezultă că pârâta a ocupat fără titlu o

suprafață mult mai mare, de 24506 mp din terenul proprietatea lor.

- în dezvoltarea

motivului de apel se invocă încălcarea art. 129 C. proc. civ., a rolului activ,

instanța având obligația de a pune în vedere părții să solicite completarea

probelor prin expertiză topo și evaluatorie și în nici un caz să respingă

cererea . La dosar sunt suficiente probe din care rezultă că suprafața ocupată

de SC V. SRL este mai mare decât aceea expropriată de CNADNR/D.R.D.P. Iași ;

- toate cele patru

condiții ale răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite cumulativ. Fapta

ilicită constă în aceea că pârâta a executat lucrările fără autorizație, fiind

săvârșită cu vinovăție pentru că lucrările trebuiau executate conform

contractului încheiat și obiectivului, pe suprafața expropriată.

În calea de atac

exercitată de CNADNR - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași au fost

formulate critici împotriva încheierii din data de 13 iunie 2012 (Dosar nr.

11356/99/2011), în care s-a consemnat renunțarea la judecată a SC V. SRL

conform art. 246 C. proc. civ. Se solicită a se modifica dispozitivul în sensul

de a se lua act de " renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată

a altor persoane". Sub acest aspect partea a formulat și cerere de

completare a dispozitivului (art. 281

1

C. proc. civ.).

Pârâta SC V. SRL în

apelul declarat a formulat critici cu privire la soluționarea excepțiilor

lipsei calității procesuale pasive, a lipsei de obiect și a lipsei de interes

invocate în primă instanță, fiind reiterate apărările.

În dezvoltarea

motivului de apel se susține că părțile adverse au în curs un litigiu cu Statul

Român privind exproprierea, limitele exproprierii și limitele despăgubirilor

acordate. Există cel puțin incertitudine cu privire la limitele de proprietate

actuale și trecute ale reclamanților, ce au fost deja despăgubiți în cadrul

procedurii de expropriere.

Apelanta arată că s-a

formulat cerere de reclamanți împotriva unui executant al unei lucrări de

utilitate publică, executant care nu revendică pentru sine sau pentru altul

vreo proprietate și nici o posesie a unui bun imobil.

Prin cererea

înregistrată sub nr. 11356/99/2011 din 03 aprilie 2013 depusă la dosar

C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, intimata -

apelantă renunță la calea de atac formulată împotriva încheierii din 13 iunie

2012 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 11356/99/2011. Se arată că

aceeași instanță a dispus completarea încheierii în sensul solicitat.

Intimata-apelantă SC

V. SRL a formulat întâmpinare în apelul declarat de reclamanți, solicitând a fi

respins. Se invocă faptul că la judecata în primă instanță reclamanții nu au

solicitat probe, astfel că nu se poate imputa instanței lipsa rolului activ.

Autoritatea contractantă a emis ordinul de începere a lucrărilor și a predat

amplasamentul pe care nu l-a stăpânit în nume propriu și s-a obligat să-l

restituie cu investiția realizată. Precizează că nu s-a aflat în raporturi

juridice cu reclamanții, lucrarea și orice demers fiind în interesul

beneficiarului. Se arată că nu s-a dovedit ocuparea terenului, fiind doar o

declarație a reclamanților și lipsa de folosință și nici ce construcții s-au

ridicat.

Prin Decizia civilă nr.

139 din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins apelul

formulat de reclamanții P.I. și P.L., a luat act de declarația Companiei

Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția

Regională de Drumuri și Poduri Iași, de renunțare la judecata apelului

împotriva încheierii de ședință, din 13 iunie 2012 dată de Tribunalul Iași,

secția I civilă, în Dosarul nr. 11356/99/2011.

S-a admis apelul

pârâtei SC V. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2401 din 3 octombrie 2011

pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă și s-a schimbat în parte această

hotărâre în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei SC V. SRL și, pe cale de consecință, s-a respins cererea reclamanților

în contradictoriu cu această pârâtă.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale Sentinței civile nr. 2401 din 3 octombrie 2012.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că acțiunea reclamanților este

patrimonială, având două capete de cerere, revendicare și daune pentru lipsa de

folosință și, prin urmare, este supusă timbrajului conform art. 2, după

distincțiile de la literele a) - j), calea de atac taxându-se cu 50% din taxa

datorată la suma contestată.

S-a considerat că

faptul că reclamanții nu au mai susținut motivele privind revendicarea, nu îi

exonerează de plată, fiind incident art. 35 alin. (6) din Ordinul MJ nr.

760/1999, cererea fiind soluționată în limitele în care taxa judiciară de

timbru a fost plătită.

Astfel, apelul

reclamanților a fost analizat numai prin prisma criticilor formulate cu privire

la cel de al doilea capăt de cerere al despăgubirilor.

Curtea de Apel Iași a

examinat cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., criticile apelantei

pârâte SC V. SRL sub aspectul soluționării excepțiilor.

Cu referire la

calitatea procesuală pasivă, instanța de apel a reținut că la originea

litigiului se află exproprierea dispusă de Statul Român și acordarea de

despăgubiri pentru imobilul expropriat, identificat în Hotărârea nr. 81/2010

emisă de CNADNR - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

S-a reținut că

reclamanții au contestat cuantumul despăgubirilor stabilite de stat, solicitând

a fi majorate și despăgubirile pentru terenul ocupat suplimentar. Prin Sentința

civilă nr. 1643 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Galați, modificată prin

Decizia civilă nr. 21 A din 9 mai 2013 a Curții de Apel Galați, pârâtul Statul

Român prin CNADNR, prin DRDP Iași, a fost obligat la plata către reclamanți a

sumei de 425.620 euro, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de

despăgubiri pentru suprafața de 5038 + 1510 mp, identificată conform

suplimentului la raportul de expertiză. Curtea de Apel Galați, secția I civilă

a menținut dispozițiile din sentința primei instanțe privind respingerea

excepțiilor invocate de pârâtul Statul Român prin CNADNR - DRDP Iași, printre

care și excepția lipsei calității procesuale pasive a statului în ce privește

obligarea la plata despăgubirilor pentru terenul ocupat suplimentar.

Constatând că în

cauză s-au solicitat despăgubiri pentru terenul pretins ocupat suplimentar de

SC V. SRL antreprenor, executant al lucrării, și nu de la expropriator, conform

H.G. nr. 1115 din 10 noiembrie 2010, în calitate de beneficiar, instanța de

apel a apreciat că, de vreme ce s-a solicitat stabilirea răspunderii civile

delictuale, trebuia să se dovedească mai întâi săvârșirea faptei ilicite de

antreprenor, pentru ca, alăturat celorlalte condiții, să poată fi obligat în

raportul juridic dedus judecății, deci să dobândească calitate procesuală

pasivă.

Pe de altă parte,

curtea de apel a reținut că noțiunea de "prejudiciu" desemnează

paguba produsă și prin ocuparea în speță a altor suprafețe de teren din

proprietatea reclamanților decât cele expropriate, iar obligația de despăgubire

revine expropriatorului Statul Român, prin CNADNR, prin efectul legii, și nu

executantului lucrării, pârâta SC V. SRL.

Instanța de apel a

constatat că din probele administrate a rezultat că posesorul în sarcina căruia

se naște obligația de despăgubire pentru lipsa de folosință a terenului nu

poate fi decât autoritatea abilitată în procedura exproprierii, ce a predat

amplasamentul pârâtei. S-a reținut că SC V. SRL este un detentor precar, ce nu

se află într-un raport juridic direct cu reclamanții și nu poate răspunde

pentru eventualele prejudicii produse prin afectarea altor suprafețe de teren

din proprietatea acestora. Răspunderea poate reveni numai celui ce a stabilit

amplasamentul și l-a transmis prin efectul legii, a hotărârii, ordinului și

procesului-verbal de predare-primire, atât pentru suprafața de teren

expropriată, cât și pentru ce s-a ocupat în plus.

În consecință,

critica formulată de pârâtul apelant în ce privește lipsa calității procesuale

pasive a fost apreciată ca întemeiată, considerându-se că soluția sub acest

aspect a fost consacrată și în Dosarul nr. 1864/99/2011, în capătul de cerere

având ca obiect despăgubirile pentru lipsa de folosință a suprafețelor de teren

ocupate în plus, operând prezumția lucrului judecat.

În ceea ce privește

apelul declarat de reclamanți, curtea de apel a reținut că admiterea apelului

declarat de pârât și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale

pasive fac de prisos analiza criticilor formulate pe fondul cererii. S-a

considerat că asupra îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale,

sentința atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept, cât și cele

pentru care s-au înlăturat apărările părților. În principal, s-a reținut că

fapta ilicită nu a fost săvârșită, prejudiciul nu s-a probat și, conform

aprecierii curții, obligația de despăgubire nu revine pârâtului antreprenor, ci

altei persoane, în condițiile legii speciale.

Împotriva deciziei

menționate au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții P.I. și P.L.,

criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

pen. și solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea

administrării probatoriilor.

Dezvoltând motivele

de recurs, reclamanții au susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile

art. 129 alin. (5) teza a II - a C. proc. civ., respectiv obligația de a

dispune completarea probatoriului, în situația în care aprecia că dovezile

produse nu sunt îndestulătoare. Astfel, s-a învederat că pentru a-și forma

convingerea, instanța avea obligația de a dispune efectuarea unei expertize

topo și evaluatorii, din care să rezulte care este suprafața de teren ocupată

de pârâtă ca urmare a executării lucrării pentru obiectivul "Varianta de

ocolire a Municipiului Iași - Etapa I - Varianta de sud" și care este

contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a ocupării acestui teren fără

niciun temei legal.

Recurenții au arătat

că argumentele pentru care instanța de apel și-a însușit motivarea primei

instanțe, în sensul că nu s-ar fi solicitat probe în prima fază procesuală, la

două termene de judecată, nu justifica respingerea cererii de chemare în

judecată, cu atât mai mult cu cât apelul este o cale de atac devolutivă.

Recurenții au

susținut că au solicitat administrarea probelor menționate de către prima

instanță, prin cererea de apel și, de asemenea, la 13 noiembrie 2013 au depus o

cerere de repunere pe rol a cauzei, care însă a fost soluționată ulterior, în

data de 2 decembrie 2013, după ce instanța s-a pronunțat prin decizia

menționată.

Recurenții au

precizat că înțeleg să atace și hotărârea prin care instanța le-a respins

cererea de repunere pe rol, întrucât aceasta a fost formulată în data de 13

noiembrie 2013 și nu după pronunțarea hotărârii recurate.

Cea de-a doua critică

formulată de recurenți a vizat nelegalitatea soluției pronunțate asupra

excepției lipsei calității procesuale pasive a SC V. SRL, în raport de

probatoriile administrate, inclusiv pentru soluționarea acestei excepții,

instanța de apel fiind obligată să administreze dovezile menționate cu privire

la suprafața ocupată în prezent, întinderea exactă și amplasamentul acesteia și

care sunt construcțiile ce se solicită a fi ridicate de pe teren.

S-a susținut de către

recurenți că, prin administrarea probatoriilor menționate, s-ar fi constatat că

pârâta ocupă o suprafață de teren care nu face obiectul lucrărilor de

expropriere efectuate de CNADNR, întrucât terenul ocupat excede hotărârilor și

planurilor de situație depuse la dosarul cauzei.

S-a învederat că

pârâta SC V. SRL nu este un detentor precar și că, în vederea soluționării

cauzei, se impunea ca instanța de apel să unească excepția lipsei calității

procesuale pasive cu fondul și, după administrarea probatoriilor, să se

pronunțe în consecință, inclusiv cu privire la excepție.

Intimata pârâtă SC V.

SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Recurenților le-a

fost încuviințată în această fază procesuală proba cu înscrisuri, sens în care

s-au depus și comunicat părților rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria

Iași nr. 3001 II/2 din 1 octombrie 2012, planul de situație la scara 1/1000

pentru parcela nr. 540/7-540/15 privind suprafața inițială de 56.700 mp și

planul de situație privind suprafața de 23.523 mp rezultată în urma

exproprierii, planul de situație realizat la scara 1: 2000, Tarlaua T10, parcelele

P 542 și P 540 Comuna Miroslava, județul Iași, Hotărârea nr. 6 din 31 martie

2000 a Consiliului Local al Comunei Miroslava, precum și o serie de avize ale

Oficiului de Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului Agricol Iași.

Examinând criticile

invocate de reclamanții recurenți, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat

pentru considerentele ce succed:

Așa cum corect a

reținut instanța de apel, la originea litigiului se află exproprierea terenului

reclamanților, astfel cum a fost identificat prin Hotărârea nr. 8/2010 emisă de

CNADNR - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

Reclamanții au

contestat cuantumul despăgubirilor stabilite de stat, cererea lor constituind obiectul

dosarului nr. 1864/99/2011, soluționat irevocabil prin Sentința civilă nr. 164

din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Galați, modificată prin Decizia civilă

nr. 21 A din 9 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați. În acest proces,

pârâtul Statul Român prin CNADNR prin DRDP Iași a fost obligat la plata către

reclamanți a sumei de 425.620 euro cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de

5038 + 1510 mp, identificată prin suplimentul la raportul de expertiză.

În prezenta cauză,

reclamanții au formulat inițial o acțiune în revendicare întemeiată pe art. 480

C. civ., în apel renunțând să susțină motivele vizând acest capăt de cerere, și

o acțiune în despăgubiri pentru terenul pretins ocupat suplimentar față de

terenul expropriat de SC V. SRL, antreprenor executant al lucrării, îndreptată

împotriva acestei pârâte și nu împotriva expropriatorului (beneficiar al

lucrării).

Încă din faza

judecății în primă instanță, pârâta SC V. SRL a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, în ceea ce privește solicitarea obligării sale la

despăgubiri, argumentat de faptul că nu stăpânește terenul în litigiu, deoarece

lucrarea a fost finalizată la începutul anului 2011, iar contractul de execuție

de lucrări nr. 29 din 27 februarie 2008, conform art. 15 pct. 1, a intrat în

vigoare la data semnării.

Pârâta a arătat că nu

are calitatea de posesor al bunului în litigiu, posesie ce presupune în mod

obligatoriu invocarea unui drept real și nu a unui raport obligațional, astfel

că nu are calitate procesuală pasivă, neputând fi obligată la plata de daune

pentru lipsa de folosință a terenului revendicat de reclamanți.

Transferul dreptului

de proprietate de la reclamanți la expropriator a avut loc la 17 decembrie

2010, moment la care au fost consemnate despăgubirile, împrejurare necontestată

(de recurenți), aceștia reclamând faptul că pentru realizarea obiectivului

"Varianta de ocolire Iași", pârâta a ocupat o suprafață mult mai mare

decât cea expropriată, la începutul anului 2009 (conform răspunsului la

întâmpinare formulat de reclamanți la prima instanță).

Având în vedere

contractul de execuție de lucrări nr. 29 din 27 ianuarie 2008, Ordinul de

începere a lucrărilor a prevăzut că execuția obiectivului va începe la data de

1 aprilie 2008 și se va finaliza la 31 martie 2011. Procesul-verbal de

predare-primire a amplasamentului s-a încheiat la 21 mai 2008, astfel că în

perioada pentru care s-au solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosință,

terenul era deținut de antreprenor, respectiv de pârâta SC V. SRL.

Prin art. 5 pct. 1 din

contractul de execuție a lucrărilor s-a precizat că noțiunea de

"amplasament" desemnează terenul dobândit sau ce urmează a fi

dobândit de beneficiar, în baza acestei prevederi contractuale, fiind emise

ordinul de începere a lucrărilor și procesul-verbal de predare primire

menționate.

Reclamanții au

invocat în susținerea pretențiilor lor dispozițiile art. 12 pct. 2 din

contractul încheiat de pârâtă cu CNADNR, pe care l-au interpretat însă eronat,

textul având în vedere situația în care Compania nu răspunde pentru acele daune

rezultate din culpa antreprenorului în urma unor procese civile generate de

prejudicii pentru accidente sau prejudicii produse unui muncitor, altei

persoane angajate de antreprenor sau unei terțe persoane fizice sau juridice

vătămate, prin urmare fără legătură cu exproprierea și predarea

amplasamentului. Pârâta SC V. SRL a intrat în stăpânirea amplasamentului în

calitate de executant al lucrării, ceea ce îi confirmă din punct de vedere

juridic calitatea de detentor precar, întrucât nu a stăpânit terenul în numai

propriu, ci pentru autoritatea publică, obligația sa fiind aceea de a restitui

amplasamentul împreună cu investiția realizată, la momentul finalizării.

Recurenții au invocat

pe parcursul procesului culpa intimatei pârâte constând în începerea executării

lucrărilor fără autorizație de construcție. Așa cum s-a reținut, lucrările au

demarat în baza ordinului de începere a lucrărilor și a contractului de

execuție, fără ca pârâta să intre în raporturi juridice cu persoanele expropriate.

Prin urmare, lipsa

responsabilității pentru prejudiciul produs proprietarilor expropriați revine

în exclusivitate statului, reprezentat de CNADNR, existența sau inexistența

autorizației de construire atestând parcurgerea etapelor pentru autorizarea

lucrărilor și nu ocuparea efectivă a terenului.

Într-adevăr, așa cum

susțin recurenții, nu se poate face confuzie între calitatea procesuală pasivă

și temeinicia acțiunii.

Pornind de la cadrul

procesual fixat de reclamanți prin acțiune, în aplicarea principiului

disponibilității, instanța de apel trebuia să examineze dacă ocuparea terenului

(neexpropriat) de către intimata pârâtă a fost sau nu abuzivă, respectiv dacă

sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Criticile formulate

prin motivele de recurs sub acest aspect nu pot fi însă primite.

În acest context, nu

se poate reține că instanța de apel și-ar fi încălcat rolul activ prevăzut de

art. 129 alin. (5) C. proc. civ., prin neordonarea probelor cu expertiză

topografică și evaluatorie, având ca obiectiv stabilirea suprafeței de teren

ocupate de pârâtă ca urmare a executării lucrării pentru care s-a dispus

exproprierea și a contravalorii prejudiciului produs prin ocuparea acestui

teren fără temei legal.

Într-adevăr, prin

cererea de apel, apelanții reclamanți au solicitat proba cu înscrisuri,

expertiză și orice alte probe a căror necesitate va reieși din dezbateri.

Ulterior precizării

obiectului apelului, la 12 iunie 2013, în sensul că se solicită obligarea

intimatei pârâte la plata lipsei de folosință din momentul ocupării terenului

și până la eliberare, reclamanții apelanți nu au insistat în propunerea și

administrarea altor probe.

Așa cum rezultă din

încheierea de dezbateri de la termenul din 6 septembrie 2013, reclamanții

apelanți au fost absenți, și nici nu au formulat vreo cerere de amânare a

cauzei justificată de necesitatea administrării unor probe noi.

Într-adevăr, prin

cererea de repunere pe rol a cauzei, reclamanții au solicitat efectuarea unei

expertize topo în construcții. Cererea de repunere pe rol a fost înregistrată

la 13 noiembrie 2013, însă după pronunțarea soluției, astfel că în mod corect

instanța a respins-o prin încheierea de la 2 decembrie 2013, raportat la

dispozițiile art. 151 C. proc. civ., având în vedere că prin soluția pronunțată

la 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Iași s-a dezînvestit și nu mai putea

dispune alte măsuri procesuale.

Prin urmare, se va

reține că este corectă statuarea instanței de apel în sensul că rolul activ al

judecătorului trebuie exercitat în echilibru cu principiile care guvernează

procesul civil, disponibilitatea și contradictorialitatea.

La două termene de

judecată, așa cum rezultă din încheierile de ședință, s-au consemnat

declarațiile părților în sensul că nu solicită probe, astfel că nu se poate susține

că instanța ar fi trebuit să se substituie în poziția procesuală a

reclamanților și să ordone probele menționate.

Obligația de a-și

proba pretențiile revenea reclamanților în condițiile art. 1169 C. civ., astfel

că nerespectarea acesteia în sensul propunerii probelor nu poate rămâne fără

consecințe procedurale.

Mai mult, Curtea va

constata că reclamanții au avut apărare calificată, omisiunea instanței de a

ordona din oficiu probe pe care părțile nu le-au propus și administrat în

condițiile legii neputând constitui, și din acest considerent, motiv de recurs,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 129 alin. (5

1

) introdus prin

art. I pct. 14 din Legea nr. 202/2010.

Pentru aceste

considerente, Curtea va constata că nu este întrunit motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în consecință, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții P.L. și P.I. împotriva Deciziei nr.

139 din 13 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV