ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1922/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2401 din 03 octombrie 2012, Tribunalul Iași, secția I civilă, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei de obiect și lipsei de interes invocate de pârâtă și a respins cererea formulată de reclamanții P.I. și P.L. în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL. S-a anulat ca netimbrată cererea de intervenție în interes propriu formulată de M.C. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a stabilit situația de fapt și ca norme de drept incidente în cauză art. 480, art. 481, art. 998, art. 999 C. civ. de la 1864, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 198/2004 și H.G. nr. 434/2009 în vigoare la data nașterii raportului juridic litigios.

S-a reținut că reclamanții au investit instanța, prin cererea de chemare în judecată, precizată succesiv, în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL cu acțiune în revendicare a suprafeței de 29.544 mp amplasată pe teritoriul comunei Miroslava, județul Iași, și acțiune în daune constând în lipsa de folosință, evaluate inițial la suma de 1.116.763,2 RON actualizată (majorată până la închiderea dezbaterilor) pentru perioada mai 2008 - decembrie 2010, cu dobânda medie bancară practicată de BNR. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și lipsa calității sale procesuale pasive în proces, lipsa de obiect a cererii și lipsa de interes. Pârâta a solicitat chemarea în judecată a altor persoane, conform art. 57 C. proc.

civ. - CNADNR - D.R.D.P. Iași, motivată de faptul că proprietara terenului revendicat de reclamanți este Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamanții; Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice D.R.D.P. Iași. Pârâta SC V. SRL a precizat că în baza contractului de execuție de lucrări nr. 29 din 27 februarie 2008 a efectuat pentru C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, ca beneficiară, lucrarea "Varianta ocolitoare a Municipiului Iași". Se arată că intrarea pe teren nu a fost abuzivă, reclamanții fiind expropriați conform H.G. nr. 1115 din 10 noiembrie 2010 și despăgubiți de Statul Român, prin CNADNR SA, plata fiind efectuată conform Hotărârii nr. 8 din 14 decembrie 2010. Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive.

C.N.A.D.N.R., prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanți, a cererilor de chemare în judecată a altor persoane și arătarea titularului dreptului. Se invocă excepțiile: lipsei de interes a reclamanților, lipsa calității sale procesuale, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a altor persoane, excepția inadmisibilității cererii de arătare a titularului dreptului. În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de M.C. la 21 martie 2012, acesta declarând că renunță la judecată și nu înțelege să achite diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 33968 RON. Prin încheierea de ședință din 13 iunie 2012 și încheierea nr. 652 din 3 octombrie 2012 de îndreptare a erorii materiale, Tribunalul a luat act de renunțarea pârâtei SC V. SRL la judecarea cererilor de chemare în garanție, arătarea titularului dreptului și chemarea în judecată a altor persoane.

Constată prima instanță, legal investită, că la termenul de judecată din 17 octombrie 2011 părțile, prin reprezentanți legali, au precizat expres că nu au alte probe de administrat în cauză. Tribunalul, urmare precizării cererilor de chemare în judecată și a renunțării la judecată, a stabilit cadrul procesual, părți, obiect, soluționând prioritar excepțiile conform art. 137 C. proc. civ.: - lipsa calității procesual active a reclamanților și lipsa de interes a acestora sunt vădit neîntemeiate reclamanții fiind proprietarii terenului revendicat situat în extravilanul comunei Miroslava, jud. Iași în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 176 din 08 februarie 2000, drept de proprietate înscris în cartea funciară (Dosar nr. 35358/245/2010).

- lipsa de obiect al cererii este vădit neîntemeiată. Obiectul acțiunii civile dedusă judecății îl reprezintă protecția unui drept subiectiv, a dreptului de proprietate al reclamanților, pretenția concretă a acestora (res in judicium deducta). Tribunalul reține că procedurile de expropriere demarate prin cele două hotărâri vizează doar o parte a terenului ce face obiectul revendicării respectiv suprafețele de 373 mp (C.F. 60443), 3256 mp (C.F. 60445) și 1409 mp (C.F. 60473) situate în comuna Miroslava, jud. Iași. Transferul dreptului de proprietate asupra acestor suprafețe anterior menționate, în proprietate publică, a operat de drept la data consemnării despăgubirilor respectiv la 17 decembrie 2010. Reclamanții au pretins a fi despăgubiți pentru lipsa de folosință a terenului pentru o perioadă anterioară, respectiv mai 2008 - decembrie 2010, iar cererea de revendicare și-au restrâns-o doar la suprafața ce nu a făcut obiectul exproprierii.

Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive, tribunalul reține că această excepție este neîntemeiată. Nu pot fi primite susținerile pârâtei SC V. SRL care a invocat că nu poate fi antrenată răspunderea sa, deoarece ar fi avut doar calitatea de executant al lucrărilor pe terenul reclamanților în baza contractului de execuție de lucrări. Se constată că prin art. 12.2. din contractul de execuție de lucrări 29 din 27 februarie 2008 (dosar judecătorie) încheiat între Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (beneficiar) prin D.R.P.P.

Iași și pârâta SC V. SRL (antreprenor) s-a prevăzut, în mod expres, că beneficiarul nu va fi responsabil pentru nici un fel de daune - interese, compensații plătibile prin lege sau daune rezultate din culpa antreprenorului, în urma unor procese civile, în privința sau ca urmare a unui accident sau prejudiciu adus unui muncitor, altei persoane angajate de antreprenor sau unei terțe persoane fizice sau juridice vătămate, cu excepția unui accident sau prejudiciu rezultând din vina unul salariat aparținând beneficiarului. Pe fondul cauzei, tribunalul constată că reclamanții nu mai susțin cererea prin care s-a cerut sistarea lucrărilor soluționată în altă cauză (Dosar nr. 35359/245/2010 al Judecătoriei Iași).

Pe baza probatoriului administrat cu înscrisuri, s-a constatat că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de teren revendicate conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 200/8 februarie 2000. Pentru realizarea obiectivului investiții de interes public "Varianta de ocolire a Municipiului Iași - Etapa I - Varianta de Sud" se arată în considerentele sentinței, în temeiul Legii nr. 198/2004, H.G. nr. 434/2004 și H.G. nr. 444/2007, s-a declanșat și finalizat procedura de expropriere a terenurilor și s-a încheiat contractul de execuție lucrări nr. 29 din 27 februarie 2008 între CNADNR SA și SC V. SRL. Compania Națională prin D.R.P.P. Iași a emis Ordinul de începere a lucrărilor din 31 martie 2008 cu termen de finalizare la 31 martie 2011, la data de 21 mai 2008 fiind încheiat procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului.

Din proprietatea reclamanților s-au expropriat terenurile identificate cu numerele cadastrale 61166,61246 și nr. 61164 situate în extravilanul comunei Miroslava, județul Iași. Despăgubirile s-au stabilit în sumă de 521.769 RON prin Hotărârea nr. 8 din 14 decembrie 2010, iar contestarea cuantumului a format obiectul unei alte judecăți (Dosar nr. 35358/2010). Transferul dreptului de proprietate a avut loc la data plății despăgubirilor sau consemnării conform art. 15 din Legea nr. 198/2004, în speță fiind consemnate pe numele reclamanților la 17 decembrie 2010. Reține tribunalul că reclamanții nu au produs probe pentru a dovedi acțiunea în revendicare și capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor.

Astfel, nu s-a probat suprafața ocupată, întinderea exactă și amplasamentul și nici care sunt construcțiile. La termenele de judecată din 12 septembrie 2012 și 17 octombrie 2013, deși au avut apărare calificată, reclamanții nu au solicitat probe în dovedirea pretențiilor. În capătul de cerere ce are ca obiect plata despăgubirilor, constată tribunalul că nu sunt dovedite condițiile răspunderii civile delictuale impuse de art. 998 C. civ.: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat. Suma pretinsă de reclamanți de 1.214.815 RON cu titlu de beneficiu nerealizat are un caracter speculativ, nefiind dovedită suprafața exactă a cărei folosință a împiedicat pârâta prin fapta sa.

În considerentele hotărârii, tribunalul a analizat punctual condițiile cerute de lege în stabilirea răspunderii și a înlăturat apărările reclamanților în cuantificarea prejudiciului: nu s-au probat demersurile pentru realizarea fabricii de combustibil ecologic, posibilitatea închirierii terenului la prețul de 3 euro/mp/zi, pe categorie de teren, zonă și alte elemente caracteristice. În ce privește fapta ilicită, s-a constatat că lucrările s-au efectuat în baza legii, a contractului de execuție încheiat cu CNADNR ca reprezentant al statului, amplasamentul fiind definit prin art. 5 din contract ca fiind terenul dobândit sau ce urmează a fi dobândit de beneficiarul lucrării. Îngrădirea dreptului de proprietate al reclamanților în perioada 5 octombrie 2009 când s-au demarat lucrările premergătoare și până la realizarea transferului de proprietate în proprietate publică (17 decembrie 2010) a fost justificată de o cauză de utilitate publică.

Obținerea autorizației, în curs la data predării amplasamentului, este în sarcina beneficiarului lucrării și nu a executantului, actul s-a emis la 27 ianuarie 2011, ulterior procedurii exproprierii prin Hotărârea nr. 8 din 14 decembrie 2010. Pârâta a efectuat potrivit graficului de execuție cu începere de la 05 octombrie 2009 lucrările prealabile pe suprafețele de teren cuprinse în coridorul de expropriere și cele de construcție de utilitate publică conform Legii nr. 198/2004 și H.G. nr. 434/2004. Reține tribunalul că planșele foto nu oferă date certe, științifice. Planul de situație întocmit de inginer I.M., contestat de pârâtă, ce nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate nu are valoare probatorie.

Lucrarea este extrajudiciară și efectuată la cererea intervenientului M.C.. În calea de atac a apelului exercitată de P.I. și P.L. la data de 8 martie 2013 s-au formulat următoarele critici: - la dosarul cauzei sunt depuse înscrisuri din care rezultă că pârâta a ocupat fără titlu o suprafață mult mai mare, de 24506 mp din terenul proprietatea lor. - în dezvoltarea motivului de apel se invocă încălcarea art. 129 C. proc. civ., a rolului activ, instanța având obligația de a pune în vedere părții să solicite completarea probelor prin expertiză topo și evaluatorie și în nici un caz să respingă cererea . La dosar sunt suficiente probe din care rezultă că suprafața ocupată de SC V. SRL este mai mare decât aceea expropriată de CNADNR/D.R.D.P.

Iași ; - toate cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite cumulativ. Fapta ilicită constă în aceea că pârâta a executat lucrările fără autorizație, fiind săvârșită cu vinovăție pentru că lucrările trebuiau executate conform contractului încheiat și obiectivului, pe suprafața expropriată. În calea de atac exercitată de CNADNR - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași au fost formulate critici împotriva încheierii din data de 13 iunie 2012 (Dosar nr. 11356/99/2011), în care s-a consemnat renunțarea la judecată a SC V. SRL conform art. 246 C. proc. civ. Se solicită a se modifica dispozitivul în sensul de a se lua act de " renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată a altor persoane". Sub acest aspect partea a formulat și cerere de completare a dispozitivului (art. 281 1 C. proc.

civ.). Pârâta SC V. SRL în apelul declarat a formulat critici cu privire la soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, a lipsei de obiect și a lipsei de interes invocate în primă instanță, fiind reiterate apărările. În dezvoltarea motivului de apel se susține că părțile adverse au în curs un litigiu cu Statul Român privind exproprierea, limitele exproprierii și limitele despăgubirilor acordate. Există cel puțin incertitudine cu privire la limitele de proprietate actuale și trecute ale reclamanților, ce au fost deja despăgubiți în cadrul procedurii de expropriere. Apelanta arată că s-a formulat cerere de reclamanți împotriva unui executant al unei lucrări de utilitate publică, executant care nu revendică pentru sine sau pentru altul vreo proprietate și nici o posesie a unui bun imobil.

Prin cererea înregistrată sub nr. 11356/99/2011 din 03 aprilie 2013 depusă la dosar C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, intimata - apelantă renunță la calea de atac formulată împotriva încheierii din 13 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 11356/99/2011. Se arată că aceeași instanță a dispus completarea încheierii în sensul solicitat. Intimata-apelantă SC V. SRL a formulat întâmpinare în apelul declarat de reclamanți, solicitând a fi respins. Se invocă faptul că la judecata în primă instanță reclamanții nu au solicitat probe, astfel că nu se poate imputa instanței lipsa rolului activ. Autoritatea contractantă a emis ordinul de începere a lucrărilor și a predat amplasamentul pe care nu l-a stăpânit în nume propriu și s-a obligat să-l restituie cu investiția realizată.

Precizează că nu s-a aflat în raporturi juridice cu reclamanții, lucrarea și orice demers fiind în interesul beneficiarului. Se arată că nu s-a dovedit ocuparea terenului, fiind doar o declarație a reclamanților și lipsa de folosință și nici ce construcții s-au ridicat. Prin Decizia civilă nr. 139 din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins apelul formulat de reclamanții P.I. și P.L., a luat act de declarația Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, de renunțare la judecata apelului împotriva încheierii de ședință, din 13 iunie 2012 dată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în Dosarul nr. 11356/99/2011.

S-a admis apelul pârâtei SC V. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2401 din 3 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă și s-a schimbat în parte această hotărâre în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC V. SRL și, pe cale de consecință, s-a respins cererea reclamanților în contradictoriu cu această pârâtă. S-au menținut celelalte dispoziții ale Sentinței civile nr. 2401 din 3 octombrie 2012. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că acțiunea reclamanților este patrimonială, având două capete de cerere, revendicare și daune pentru lipsa de folosință și, prin urmare, este supusă timbrajului conform art. 2, după distincțiile de la literele a) - j), calea de atac taxându-se cu 50% din taxa datorată la suma contestată.

S-a considerat că faptul că reclamanții nu au mai susținut motivele privind revendicarea, nu îi exonerează de plată, fiind incident art. 35 alin. (6) din Ordinul MJ nr. 760/1999, cererea fiind soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru a fost plătită. Astfel, apelul reclamanților a fost analizat numai prin prisma criticilor formulate cu privire la cel de al doilea capăt de cerere al despăgubirilor. Curtea de Apel Iași a examinat cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., criticile apelantei pârâte SC V. SRL sub aspectul soluționării excepțiilor. Cu referire la calitatea procesuală pasivă, instanța de apel a reținut că la originea litigiului se află exproprierea dispusă de Statul Român și acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, identificat în Hotărârea nr. 81/2010 emisă de CNADNR - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

S-a reținut că reclamanții au contestat cuantumul despăgubirilor stabilite de stat, solicitând a fi majorate și despăgubirile pentru terenul ocupat suplimentar. Prin Sentința civilă nr. 1643 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Galați, modificată prin Decizia civilă nr. 21 A din 9 mai 2013 a Curții de Apel Galați, pârâtul Statul Român prin CNADNR, prin DRDP Iași, a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 425.620 euro, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 5038 + 1510 mp, identificată conform suplimentului la raportul de expertiză. Curtea de Apel Galați, secția I civilă a menținut dispozițiile din sentința primei instanțe privind respingerea excepțiilor invocate de pârâtul Statul Român prin CNADNR - DRDP Iași, printre care și excepția lipsei calității procesuale pasive a statului în ce privește obligarea la plata despăgubirilor pentru terenul ocupat suplimentar.

Constatând că în cauză s-au solicitat despăgubiri pentru terenul pretins ocupat suplimentar de SC V. SRL antreprenor, executant al lucrării, și nu de la expropriator, conform H.G. nr. 1115 din 10 noiembrie 2010, în calitate de beneficiar, instanța de apel a apreciat că, de vreme ce s-a solicitat stabilirea răspunderii civile delictuale, trebuia să se dovedească mai întâi săvârșirea faptei ilicite de antreprenor, pentru ca, alăturat celorlalte condiții, să poată fi obligat în raportul juridic dedus judecății, deci să dobândească calitate procesuală pasivă. Pe de altă parte, curtea de apel a reținut că noțiunea de "prejudiciu" desemnează paguba produsă și prin ocuparea în speță a altor suprafețe de teren din proprietatea reclamanților decât cele expropriate, iar obligația de despăgubire revine expropriatorului Statul Român, prin CNADNR, prin efectul legii, și nu executantului lucrării, pârâta SC V. SRL.

Instanța de apel a constatat că din probele administrate a rezultat că posesorul în sarcina căruia se naște obligația de despăgubire pentru lipsa de folosință a terenului nu poate fi decât autoritatea abilitată în procedura exproprierii, ce a predat amplasamentul pârâtei. S-a reținut că SC V. SRL este un detentor precar, ce nu se află într-un raport juridic direct cu reclamanții și nu poate răspunde pentru eventualele prejudicii produse prin afectarea altor suprafețe de teren din proprietatea acestora. Răspunderea poate reveni numai celui ce a stabilit amplasamentul și l-a transmis prin efectul legii, a hotărârii, ordinului și procesului-verbal de predare-primire, atât pentru suprafața de teren expropriată, cât și pentru ce s-a ocupat în plus.

În consecință, critica formulată de pârâtul apelant în ce privește lipsa calității procesuale pasive a fost apreciată ca întemeiată, considerându-se că soluția sub acest aspect a fost consacrată și în Dosarul nr. 1864/99/2011, în capătul de cerere având ca obiect despăgubirile pentru lipsa de folosință a suprafețelor de teren ocupate în plus, operând prezumția lucrului judecat. În ceea ce privește apelul declarat de reclamanți, curtea de apel a reținut că admiterea apelului declarat de pârât și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive fac de prisos analiza criticilor formulate pe fondul cererii. S-a considerat că asupra îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, sentința atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept, cât și cele pentru care s-au înlăturat apărările părților.

În principal, s-a reținut că fapta ilicită nu a fost săvârșită, prejudiciul nu s-a probat și, conform aprecierii curții, obligația de despăgubire nu revine pârâtului antreprenor, ci altei persoane, în condițiile legii speciale. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții P.I. și P.L., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. pen. și solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării probatoriilor. Dezvoltând motivele de recurs, reclamanții au susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (5) teza a II - a C. proc. civ., respectiv obligația de a dispune completarea probatoriului, în situația în care aprecia că dovezile produse nu sunt îndestulătoare.

Astfel, s-a învederat că pentru a-și forma convingerea, instanța avea obligația de a dispune efectuarea unei expertize topo și evaluatorii, din care să rezulte care este suprafața de teren ocupată de pârâtă ca urmare a executării lucrării pentru obiectivul "Varianta de ocolire a Municipiului Iași - Etapa I - Varianta de sud" și care este contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a ocupării acestui teren fără niciun temei legal. Recurenții au arătat că argumentele pentru care instanța de apel și-a însușit motivarea primei instanțe, în sensul că nu s-ar fi solicitat probe în prima fază procesuală, la două termene de judecată, nu justifica respingerea cererii de chemare în judecată, cu atât mai mult cu cât apelul este o cale de atac devolutivă.

Recurenții au susținut că au solicitat administrarea probelor menționate de către prima instanță, prin cererea de apel și, de asemenea, la 13 noiembrie 2013 au depus o cerere de repunere pe rol a cauzei, care însă a fost soluționată ulterior, în data de 2 decembrie 2013, după ce instanța s-a pronunțat prin decizia menționată. Recurenții au precizat că înțeleg să atace și hotărârea prin care instanța le-a respins cererea de repunere pe rol, întrucât aceasta a fost formulată în data de 13 noiembrie 2013 și nu după pronunțarea hotărârii recurate.

Cea de-a doua critică formulată de recurenți a vizat nelegalitatea soluției pronunțate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a SC V. SRL, în raport de probatoriile administrate, inclusiv pentru soluționarea acestei excepții, instanța de apel fiind obligată să administreze dovezile menționate cu privire la suprafața ocupată în prezent, întinderea exactă și amplasamentul acesteia și care sunt construcțiile ce se solicită a fi ridicate de pe teren. S-a susținut de către recurenți că, prin administrarea probatoriilor menționate, s-ar fi constatat că pârâta ocupă o suprafață de teren care nu face obiectul lucrărilor de expropriere efectuate de CNADNR, întrucât terenul ocupat excede hotărârilor și planurilor de situație depuse la dosarul cauzei.

S-a învederat că pârâta SC V. SRL nu este un detentor precar și că, în vederea soluționării cauzei, se impunea ca instanța de apel să unească excepția lipsei calității procesuale pasive cu fondul și, după administrarea probatoriilor, să se pronunțe în consecință, inclusiv cu privire la excepție. Intimata pârâtă SC V. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Recurenților le-a fost încuviințată în această fază procesuală proba cu înscrisuri, sens în care s-au depus și comunicat părților rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași nr. 3001 II/2 din 1 octombrie 2012, planul de situație la scara 1/1000 pentru parcela nr. 540/7-540/15 privind suprafața inițială de 56.700 mp și planul de situație privind suprafața de 23.523 mp rezultată în urma exproprierii, planul de situație realizat la scara 1: 2000, Tarlaua T10, parcelele P 542 și P 540 Comuna Miroslava, județul Iași, Hotărârea nr. 6 din 31 martie 2000 a Consiliului Local al Comunei Miroslava, precum și o serie de avize ale Oficiului de Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului Agricol Iași.

Examinând criticile invocate de reclamanții recurenți, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Așa cum corect a reținut instanța de apel, la originea litigiului se află exproprierea terenului reclamanților, astfel cum a fost identificat prin Hotărârea nr. 8/2010 emisă de CNADNR - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004. Reclamanții au contestat cuantumul despăgubirilor stabilite de stat, cererea lor constituind obiectul dosarului nr. 1864/99/2011, soluționat irevocabil prin Sentința civilă nr. 164 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Galați, modificată prin Decizia civilă nr. 21 A din 9 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

În acest proces, pârâtul Statul Român prin CNADNR prin DRDP Iași a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 425.620 euro cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 5038 + 1510 mp, identificată prin suplimentul la raportul de expertiză. În prezenta cauză, reclamanții au formulat inițial o acțiune în revendicare întemeiată pe art. 480 C. civ., în apel renunțând să susțină motivele vizând acest capăt de cerere, și o acțiune în despăgubiri pentru terenul pretins ocupat suplimentar față de terenul expropriat de SC V. SRL, antreprenor executant al lucrării, îndreptată împotriva acestei pârâte și nu împotriva expropriatorului (beneficiar al lucrării).

Încă din faza judecății în primă instanță, pârâta SC V. SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește solicitarea obligării sale la despăgubiri, argumentat de faptul că nu stăpânește terenul în litigiu, deoarece lucrarea a fost finalizată la începutul anului 2011, iar contractul de execuție de lucrări nr. 29 din 27 februarie 2008, conform art. 15 pct. 1, a intrat în vigoare la data semnării. Pârâta a arătat că nu are calitatea de posesor al bunului în litigiu, posesie ce presupune în mod obligatoriu invocarea unui drept real și nu a unui raport obligațional, astfel că nu are calitate procesuală pasivă, neputând fi obligată la plata de daune pentru lipsa de folosință a terenului revendicat de reclamanți.

Transferul dreptului de proprietate de la reclamanți la expropriator a avut loc la 17 decembrie 2010, moment la care au fost consemnate despăgubirile, împrejurare necontestată (de recurenți), aceștia reclamând faptul că pentru realizarea obiectivului "Varianta de ocolire Iași", pârâta a ocupat o suprafață mult mai mare decât cea expropriată, la începutul anului 2009 (conform răspunsului la întâmpinare formulat de reclamanți la prima instanță). Având în vedere contractul de execuție de lucrări nr. 29 din 27 ianuarie 2008, Ordinul de începere a lucrărilor a prevăzut că execuția obiectivului va începe la data de 1 aprilie 2008 și se va finaliza la 31 martie 2011. Procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului s-a încheiat la 21 mai 2008, astfel că în perioada pentru care s-au solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosință, terenul era deținut de antreprenor, respectiv de pârâta SC V. SRL.

Prin art. 5 pct. 1 din contractul de execuție a lucrărilor s-a precizat că noțiunea de "amplasament" desemnează terenul dobândit sau ce urmează a fi dobândit de beneficiar, în baza acestei prevederi contractuale, fiind emise ordinul de începere a lucrărilor și procesul-verbal de predare primire menționate. Reclamanții au invocat în susținerea pretențiilor lor dispozițiile art. 12 pct. 2 din contractul încheiat de pârâtă cu CNADNR, pe care l-au interpretat însă eronat, textul având în vedere situația în care Compania nu răspunde pentru acele daune rezultate din culpa antreprenorului în urma unor procese civile generate de prejudicii pentru accidente sau prejudicii produse unui muncitor, altei persoane angajate de antreprenor sau unei terțe persoane fizice sau juridice vătămate, prin urmare fără legătură cu exproprierea și predarea amplasamentului.

Pârâta SC V. SRL a intrat în stăpânirea amplasamentului în calitate de executant al lucrării, ceea ce îi confirmă din punct de vedere juridic calitatea de detentor precar, întrucât nu a stăpânit terenul în numai propriu, ci pentru autoritatea publică, obligația sa fiind aceea de a restitui amplasamentul împreună cu investiția realizată, la momentul finalizării. Recurenții au invocat pe parcursul procesului culpa intimatei pârâte constând în începerea executării lucrărilor fără autorizație de construcție. Așa cum s-a reținut, lucrările au demarat în baza ordinului de începere a lucrărilor și a contractului de execuție, fără ca pârâta să intre în raporturi juridice cu persoanele expropriate.

Prin urmare, lipsa responsabilității pentru prejudiciul produs proprietarilor expropriați revine în exclusivitate statului, reprezentat de CNADNR, existența sau inexistența autorizației de construire atestând parcurgerea etapelor pentru autorizarea lucrărilor și nu ocuparea efectivă a terenului. Într-adevăr, așa cum susțin recurenții, nu se poate face confuzie între calitatea procesuală pasivă și temeinicia acțiunii. Pornind de la cadrul procesual fixat de reclamanți prin acțiune, în aplicarea principiului disponibilității, instanța de apel trebuia să examineze dacă ocuparea terenului (neexpropriat) de către intimata pârâtă a fost sau nu abuzivă, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Criticile formulate prin motivele de recurs sub acest aspect nu pot fi însă primite. În acest context, nu se poate reține că instanța de apel și-ar fi încălcat rolul activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., prin neordonarea probelor cu expertiză topografică și evaluatorie, având ca obiectiv stabilirea suprafeței de teren ocupate de pârâtă ca urmare a executării lucrării pentru care s-a dispus exproprierea și a contravalorii prejudiciului produs prin ocuparea acestui teren fără temei legal. Într-adevăr, prin cererea de apel, apelanții reclamanți au solicitat proba cu înscrisuri, expertiză și orice alte probe a căror necesitate va reieși din dezbateri. Ulterior precizării obiectului apelului, la 12 iunie 2013, în sensul că se solicită obligarea intimatei pârâte la plata lipsei de folosință din momentul ocupării terenului și până la eliberare, reclamanții apelanți nu au insistat în propunerea și administrarea altor probe.

Așa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la termenul din 6 septembrie 2013, reclamanții apelanți au fost absenți, și nici nu au formulat vreo cerere de amânare a cauzei justificată de necesitatea administrării unor probe noi. Într-adevăr, prin cererea de repunere pe rol a cauzei, reclamanții au solicitat efectuarea unei expertize topo în construcții. Cererea de repunere pe rol a fost înregistrată la 13 noiembrie 2013, însă după pronunțarea soluției, astfel că în mod corect instanța a respins-o prin încheierea de la 2 decembrie 2013, raportat la dispozițiile art. 151 C. proc. civ., având în vedere că prin soluția pronunțată la 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Iași s-a dezînvestit și nu mai putea dispune alte măsuri procesuale.

Prin urmare, se va reține că este corectă statuarea instanței de apel în sensul că rolul activ al judecătorului trebuie exercitat în echilibru cu principiile care guvernează procesul civil, disponibilitatea și contradictorialitatea. La două termene de judecată, așa cum rezultă din încheierile de ședință, s-au consemnat declarațiile părților în sensul că nu solicită probe, astfel că nu se poate susține că instanța ar fi trebuit să se substituie în poziția procesuală a reclamanților și să ordone probele menționate. Obligația de a-și proba pretențiile revenea reclamanților în condițiile art. 1169 C. civ., astfel că nerespectarea acesteia în sensul propunerii probelor nu poate rămâne fără consecințe procedurale.

Mai mult, Curtea va constata că reclamanții au avut apărare calificată, omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care părțile nu le-au propus și administrat în condițiile legii neputând constitui, și din acest considerent, motiv de recurs, astfel cum prevăd dispozițiile art. 129 alin. (5 1 ) introdus prin art. I pct. 14 din Legea nr. 202/2010. Pentru aceste considerente, Curtea va constata că nu este întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții P.L. și P.I. împotriva Deciziei nr. 139 din 13 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2014. Procesat de GGC - GV