ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4024/2013

Asupra

cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin decizia nr.

415 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost

respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă Direcția pentru Agricultura

Județeană Ialomița împotriva sentinței civile nr. 940 din 13 aprilie 2011, pronunțată

de Tribunalul Ialomița, secția civilă, în Dosarul nr. 1237/98/2011, în

contradictoriu cu reclamanta P.A.V.

Împotriva acestei decizii, revizuenta Direcția pentru

Agricultură Județeană Ialomița a formulat ia data de 6 februarie 2012, cerere

de revizuire care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă.

Revizuenta Direcția pentru Agricultură Județeană Ialomița și-a

întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc.

civ., solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată în scris.

Prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2012, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a suspendat judecata cererii de

recurs, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin referatul

din 29 octombrie 2013 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea

constatării perimării cererii de revizuire.

Cauza

a rămas suspendată mai mult de un an, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat

excepția perimării judecării recursului, reținând următoarele:

Art.

248 alin. (1) C. proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare rămasă în nelucrare din vina părții timp de un an. Prin

urmare pentru a opera perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a

cerințelor art. 248 C. proc. civ. și în acest sens se constată că Înalta Curte

a fost investită cu o cerere care a declanșat calea extraordinară de atac a

cererii de revizuire, că după suspendarea judecății pricina a rămas în

nelucrare timp de un an și că, înainte de împlinirea acestui termen nu s-a

cerut de părțile în proces reluarea judecării recursului. Se mai constată că nu

au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.

În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

„perimarea se constată din oficiu

”

... pe cale de

excepție întrucât normele care reglementează această sancțiune procedurală sunt

de ordine publică, partea neformulând nici o apărare cu privire la această

excepție, deși a fost legal citată.

În consecință, față de cele ce preced urmează să se constate

perimată cererea de revizuire, cu consecința prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite

în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală și în consecință

imposibilității analizării pe fond a cererii de recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Constată

perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta Direcția pentru

agricultură Județeană Ialomița împotriva deciziei nr. 415 din 19 ianuarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.