ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4012/2013

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 160/COM/2012 din 6 martie 2012 Tribunalul Bihor a admis excepția de

inadmisibilitate a acțiunii în constatare, invocată de pârâta SC E.F. SA (fosta

SC E.F.T.N. SA) prin Agenția Oradea și în consecință:

A

respins ca inadmisibil capătul de cerere din acțiunea formulată și precizată de

reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâții SC E.F. SA (fosta SC E.F.T.N. SA)

și Agenția Oradea SC E.F. SA (fosta SC E.F.T.N. SA) în ceea ce privește

constatarea existenței dreptului reclamantului de a beneficia de furnizarea

energiei electrice la adresa din Oradea, str. Michelangelo, jud. Bihor, iar

pârâtele i-au încălcat acest drept, până la data de 13 iulie 2011.

A

luat act de renunțare la capătul de cerere din acțiunea reclamantului privind

obligarea pârâtelor la rebranșarea de îndată a curentului electric și

încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice sub sancțiunea

plății de daune compensatorii de 500 lei/zi de întârziere.

A

respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu

pârâții SC E.F. SA (fosta SC E.F.T.N. SA) și Agenția Oradea SC E.F. SA (fosta SC

E.F.T.N. SA), de obligare în mod solidar la plata către reclamant a daunelor

materiale și morale.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantul prin acțiunea

formulată și precizată (s-a renunțat la capătul II. din acțiune) a urmărit

obținerea de daune materiale și morale în urma presupusei încălcări a dreptului

pretins, atingerea acestui scop fiind de esența unei acțiuni în realizarea

dreptului sau a unei acțiuni în pretenții întemeiată pe răspunderea civilă

delictuală și nu în baza unei acțiuni în constatare prevăzute de art. 111 C.

proc. civ.

Împotriva

acestei sentințe a declarat de apel reclamantul A.I., criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea

de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

prin Decizia nr. 95/C/2012-A din 6 noiembrie 2012 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantul A.I., reținând că, pentru a obliga intimata-pârâtă la

plata de despăgubiri nu este suficient să existe fapta și prejudiciul, ci

trebuie ca fapta să fie ilicită adică să fie săvârșită cu vinovăție, precum și

să existe o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciul respectiv,

aspect ce nu s-a putut stabili în cauza de față.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.I. solicitând admiterea

recursului, modificarea celor două hotărâri în sensul admiterii acțiunii astfel

cum a fost formulată în scris.

Prin

motivele de recurs, reclamantul A.I. a făcut o amplă descriere a situației de

fapt, iar criticile aduse deciziei atacate se referă de fapt la hotărârea

primei instanțe, fiind menționate articole din presa locală, precum și

argumente de practică judiciară și doctrină referitoare la răspunderea civilă

delictuală și reperarea prejudiciilor, fără însă a motiva în drept motivele de

nelegalitate pe care și-a întemeiat calea de atac.

La

termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția

nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare.

Recursul,

potrivit Titlului V, Capitolul I din C. proc. civ. este cale de atac

extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerințelor

stabilite de lege.

În

acest sens, art. 302

1

C. proc. civ. a prevăzut mențiunile

obligatorii pe care trebuie să le conțină cererea de recurs.

Printre

aceste mențiuni, la litera (c) s-a stipulat obligația de a se indica motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta

trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și

de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile

de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Din

cuprinsul cererii de recurs se constată că argumentele folosite în susținerea

motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la

art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt

ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Constată

nulitatea recursului declarat de reclamantul A.I. împotriva deciziei nr.

95/C/2012-A din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.