ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4012/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 160/COM/2012 din 6 martie 2012 Tribunalul Bihor a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii în constatare, invocată de pârâta SC E.F. SA (fosta SC E.F.T.N. SA) prin Agenția Oradea și în consecință: A respins ca inadmisibil capătul de cerere din acțiunea formulată și precizată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâții SC E.F. SA (fosta SC E.F.T.N. SA) și Agenția Oradea SC E.F. SA (fosta SC E.F.T.N.

SA) în ceea ce privește constatarea existenței dreptului reclamantului de a beneficia de furnizarea energiei electrice la adresa din Oradea, str. Michelangelo, jud. Bihor, iar pârâtele i-au încălcat acest drept, până la data de 13 iulie 2011. A luat act de renunțare la capătul de cerere din acțiunea reclamantului privind obligarea pârâtelor la rebranșarea de îndată a curentului electric și încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice sub sancțiunea plății de daune compensatorii de 500 lei/zi de întârziere. A respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâții SC E.F. SA (fosta SC E.F.T.N. SA) și Agenția Oradea SC E.F. SA (fosta SC E.F.T.N. SA), de obligare în mod solidar la plata către reclamant a daunelor materiale și morale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantul prin acțiunea formulată și precizată (s-a renunțat la capătul II. din acțiune) a urmărit obținerea de daune materiale și morale în urma presupusei încălcări a dreptului pretins, atingerea acestui scop fiind de esența unei acțiuni în realizarea dreptului sau a unei acțiuni în pretenții întemeiată pe răspunderea civilă delictuală și nu în baza unei acțiuni în constatare prevăzute de art. 111 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat de apel reclamantul A.I., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 95/C/2012-A din 6 noiembrie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A.I., reținând că, pentru a obliga intimata-pârâtă la plata de despăgubiri nu este suficient să existe fapta și prejudiciul, ci trebuie ca fapta să fie ilicită adică să fie săvârșită cu vinovăție, precum și să existe o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciul respectiv, aspect ce nu s-a putut stabili în cauza de față. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.I. solicitând admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată în scris.

Prin motivele de recurs, reclamantul A.I. a făcut o amplă descriere a situației de fapt, iar criticile aduse deciziei atacate se referă de fapt la hotărârea primei instanțe, fiind menționate articole din presa locală, precum și argumente de practică judiciară și doctrină referitoare la răspunderea civilă delictuală și reperarea prejudiciilor, fără însă a motiva în drept motivele de nelegalitate pe care și-a întemeiat calea de atac. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare. Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul I din C. proc.

civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege. În acest sens, art. 302 1 C. proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină cererea de recurs. Printre aceste mențiuni, la litera (c) s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Din cuprinsul cererii de recurs se constată că argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A.I. împotriva deciziei nr. 95/C/2012-A din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.