ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 280/2014

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 27 mai 2013 sub nr. 14434/325/2013, petentul B.E.J. "J.C.M." a solicitat instanței să dispună conexarea Dosarului de executare nr. 179/ex/2012 al B.E.J. "J.C.M." cu Dosarul de executare nr. 1113/ex/2011 al B.E.J.A. "D.G., L.G. și M.P."; continuarea în Dosarul de executare nr. 1113/ex/2011 al B.E.J.A. "D.G., L.G. și M.P." a executării silite demarate de B.E.J. "J.C.M." și recuperarea în Dosarul de executare nr. 1113/ex/2011 al B.E.J.A. "D.G., L.G. și M.P." a cheltuielilor de executare silită efectuate în Dosarul de executare nr. 179/ex/2012 al B.E.J.

"J.C.M.". În fapt, în motivarea acțiunii, în esență, petentul a arătat că dosarele de executare silită anterior identificate au ca obiect urmărirea silită a acelorași bunuri imobile, situate în Timișoara și aparținând debitoarei SC V.I. SRL, și că procedura de executare silită care formează obiectul Dosarului de executare nr. 1113/ex/2011 al B.E.J. "D.G., L.G. și M.P." este mai avansată, somațiile imobiliare emise în acest dosar fiind notate în cărțile funciare anterior somațiilor imobiliare emise în Dosarul de executare nr. 179/ex/2012 al B.E.J. "J.C.M.". În drept, petentul a invocat art. 373 4 din C. proc. civ. Prin încheierea civilă nr. 7075 din 04 iunie 2013, Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

S-a reținut incidența dispozițiilor art. 373 4 alin. (1) C. proc. civ. și a avut în vedere că executarea silită a Dosarului nr. 1113/ex/2011 al B.E.J "D.G., L.G. și M.P." a început la 24 mai 2011, anterior celei pornite în Dosarul execuțional nr. 179/ex/2012 al B.E.J. J.C.M. Așa fiind competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 2 București, căreia i s-a trimis dosarul cauza fiind înregistrat la data de 18 iunie 2013 sub nr. 19132/300/2013. Prin Sentința civilă nr. 17558 din 4 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare de soluționare la Judecătoria Timișoara.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. S-a reținut, în esență, că prima procedură de executare silită a fost demarată de către B.E.J. "D.G., L.G. și M.P." și că ambele proceduri de executare silită s-au concretizat doar în forma urmăririi silite a imobilelor proprietatea debitoarei SC V.I. SRL, situate în municipiul Timișoara, județul Timiș, care au emis diverse acte (procesul-verbal pentru calculul penalităților, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, adresele de înființare a popririi, somațiile imobiliare) ce nu sunt de natură a determina competența Judecătoriei Sectorului 2 București de soluționare a cererii de conexare, în condițiile în care art. 373 4 alin. (1) din C. proc.

civ. care face referire la "instanța de executare", adică judecătoria în circumscripția căreia se află bunurile mobile/imobile urmărite silit. Instanța în circumscripția căreia au fost efectuate primele acte de executare silită (imobiliară), în sensul art. 373 4 alin. (1) din C. proc. civ. este Judecătoria Timișoara, aceasta fiind așadar competentă să soluționeze cererea de conexare a celor două dosare de executare silită. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoria Timișoara, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că obiectul pricinii îl constituie cererea formulată de B.E.J.

J.C.M. de conexare a Dosarului execuțional nr. 1113/ex/2011 la dosarul execuțional deschis la B.E.J. "D.G., L.G. și M.P." dat fiind urmărirea silită a acelorași bunuri imobile, s-a cum sunt ele indicate în cerere, în temeiul dispozițiilor art. 373 4 din C. proc. civ. Conexarea executărilor silite este posibilă numai dacă urmăririle poartă asupra acelorași bunuri. În funcție de împrejurările concrete ale pricinii, poate avea interes în conexarea executărilor atât creditorul cât și debitorul. Competența conexării aparține instanței de executare în circumscripția căreia a început prima executare. De precizat că spre deosebire de art. 164 C. proc. civ., care îngăduie ca în prima fază a procesului pricinile să fie reunite ori la instanța mai întâi învestită ori, dacă toate părțile cer, la una din celelalte instanțe, în faza a doua a procesului art. 373 4 din C. proc.

civ. nu-i conferă instanței de executare niciun drept de apreciere. Este adevărat că reunirea se face la executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat când executările sunt în același stadiu, la executorul judecătoresc care a început care a început dintâi executarea - afară de cazul în care legea prevede altfel - însă, dispozițiile 373 4 din C. proc. civ. trebuie raportate la dispozițiile art. 373 alin. (1) și (2) din același cod. Alin. (1) al art. 373 C. proc. civ., determină competența executorului judecătoresc, astfel dacă executarea nu are ca obiect un bun, competența aparține executorului judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se va efectua executarea.

În cazul în care sunt urmărite bunuri, competența aparține executorului din circumscripția judecătoriei locului situării bunurilor. În cauză, chiar dacă B.E.J. "D.G., L.G. și M.P." a emis diverse acte de executare, aceste împrejurări nu atrag competența Judecătoriei Sectorului 2 București de soluționare a cererii de conexare, ci competența Judecătoriei Timișoara, în circumscripția căreia se află bunurile imobile în condițiile art. 373 4 din C. proc. civ. unde s-au efectuat primele acte de executare silită imobiliară, cum în mod corect a reținut Judecătoria Sectorului 2 București. Prin urmare, competentă să soluționeze cererea de conexare a celor două dosare de executare silită aparține Judecătoriei Timișoara.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2014. Procesat de GGC - NN