ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 280/2014

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Timișoara la data de 27 mai 2013 sub nr. 14434/325/2013, petentul

B.E.J. "J.C.M." a solicitat instanței să dispună conexarea Dosarului

de executare nr. 179/ex/2012 al B.E.J. "J.C.M." cu Dosarul de

executare nr. 1113/ex/2011 al B.E.J.A. "D.G., L.G. și M.P.";

continuarea în Dosarul de executare nr. 1113/ex/2011 al B.E.J.A. "D.G.,

L.G. și M.P." a executării silite demarate de B.E.J. "J.C.M." și

recuperarea în Dosarul de executare nr. 1113/ex/2011 al B.E.J.A. "D.G.,

L.G. și M.P." a cheltuielilor de executare silită efectuate în Dosarul de

executare nr. 179/ex/2012 al B.E.J. "J.C.M.".

În fapt, în motivarea

acțiunii, în esență, petentul a arătat că dosarele de executare silită anterior

identificate au ca obiect urmărirea silită a acelorași bunuri imobile, situate

în Timișoara și aparținând debitoarei SC V.I. SRL, și că procedura de executare

silită care formează obiectul Dosarului de executare nr. 1113/ex/2011 al B.E.J.

"D.G., L.G. și M.P." este mai avansată, somațiile imobiliare emise în

acest dosar fiind notate în cărțile funciare anterior somațiilor imobiliare

emise în Dosarul de executare nr. 179/ex/2012 al B.E.J. "J.C.M.".

În drept, petentul a

invocat art. 373

4

din C. proc. civ.

Prin încheierea

civilă nr. 7075 din 04 iunie 2013, Judecătoria Timișoara a declinat competența

de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

S-a reținut incidența

dispozițiilor art. 373

4

alin. (1) C. proc. civ. și a avut în vedere că

executarea silită a Dosarului nr. 1113/ex/2011 al B.E.J "D.G., L.G. și

M.P." a început la 24 mai 2011, anterior celei pornite în Dosarul

execuțional nr. 179/ex/2012 al B.E.J. J.C.M.

Așa fiind competența

de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 2 București, căreia i

s-a trimis dosarul cauza fiind înregistrat la data de 18 iunie 2013 sub nr.

19132/300/2013.

Prin Sentința civilă

nr. 17558 din 4 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București

s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și s-a

declinat competența de soluționare de soluționare la Judecătoria Timișoara.

S-a constatat ivit

conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

S-a reținut, în

esență, că prima procedură de executare silită a fost demarată de către B.E.J.

"D.G., L.G. și M.P." și că ambele proceduri de executare silită s-au

concretizat doar în forma urmăririi silite a imobilelor proprietatea debitoarei

SC V.I. SRL, situate în municipiul Timișoara, județul Timiș, care au emis

diverse acte (procesul-verbal pentru calculul penalităților, procesul-verbal de

stabilire a cheltuielilor de executare, adresele de înființare a popririi,

somațiile imobiliare) ce nu sunt de natură a determina competența Judecătoriei

Sectorului 2 București de soluționare a cererii de conexare, în condițiile în

care art. 373

4

alin. (1) din C. proc. civ. care face referire la

"instanța de executare", adică judecătoria în circumscripția căreia

se află bunurile mobile/imobile urmărite silit.

Instanța în

circumscripția căreia au fost efectuate primele acte de executare silită

(imobiliară), în sensul art. 373

4

alin. (1) din C. proc. civ. este

Judecătoria Timișoara, aceasta fiind așadar competentă să soluționeze cererea

de conexare a celor două dosare de executare silită.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoria Timișoara, pentru

următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că obiectul pricinii îl constituie cererea formulată de B.E.J. J.C.M. de

conexare a Dosarului execuțional nr. 1113/ex/2011 la dosarul execuțional

deschis la B.E.J. "D.G., L.G. și M.P." dat fiind urmărirea silită a

acelorași bunuri imobile, s-a cum sunt ele indicate în cerere, în temeiul dispozițiilor

art. 373

4

din C. proc. civ.

Conexarea

executărilor silite este posibilă numai dacă urmăririle poartă asupra acelorași

bunuri. În funcție de împrejurările concrete ale pricinii, poate avea interes

în conexarea executărilor atât creditorul cât și debitorul.

Competența conexării

aparține instanței de executare în circumscripția căreia a început prima

executare.

De precizat că spre

deosebire de art. 164 C. proc. civ., care îngăduie ca în prima fază a

procesului pricinile să fie reunite ori la instanța mai întâi învestită ori,

dacă toate părțile cer, la una din celelalte instanțe, în faza a doua a

procesului art. 373

4

din C. proc. civ. nu-i conferă instanței de

executare niciun drept de apreciere.

Este adevărat că

reunirea se face la executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de

executare cel mai înaintat când executările sunt în același stadiu, la

executorul judecătoresc care a început care a început dintâi executarea - afară

de cazul în care legea prevede altfel - însă, dispozițiile 373

4

din

C. proc. civ. trebuie raportate la dispozițiile art. 373 alin. (1) și (2) din

același cod. Alin. (1) al art. 373 C. proc. civ., determină competența

executorului judecătoresc, astfel dacă executarea nu are ca obiect un bun,

competența aparține executorului judecătoresc din circumscripția judecătoriei

în care se va efectua executarea. În cazul în care sunt urmărite bunuri,

competența aparține executorului din circumscripția judecătoriei locului

situării bunurilor.

În cauză, chiar dacă

B.E.J. "D.G., L.G. și M.P." a emis diverse acte de executare, aceste

împrejurări nu atrag competența Judecătoriei Sectorului 2 București de

soluționare a cererii de conexare, ci competența Judecătoriei Timișoara, în

circumscripția căreia se află bunurile imobile în condițiile art. 373

4

din C. proc. civ. unde s-au efectuat primele acte de executare silită

imobiliară, cum în mod corect a reținut Judecătoria Sectorului 2 București.

Prin urmare,

competentă să soluționeze cererea de conexare a celor două dosare de executare

silită aparține Judecătoriei Timișoara.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Timișoara, căreia i se va trimite dosarul pentru

continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 29 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - NN