ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7333/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4946 din 7

septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul P.M.

și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

În motivarea acestei

hotărâri, prima instanță a reținut că în speță este întrunită ipoteza normei

legale cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității.

Astfel, din

documentele depuse în dosar reiese în mod cert faptul că pârâtul a avut

„calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 -

1989”, deținând

gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Argeș,

Serviciul 1, calitate în care a desfășurat activități prin care a suprimat sau

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, măsurile

propuse/adoptate de pârât, precum încadrarea informativă a unor persoane

suspecte de intenții evazioniste, sau pentru că erau „descendenți legionari

semnalați cu manifestări necorespunzătoare”, respectiv semnalați „cu relații de

natură suspectă cu cetățeni străini și comentarii necorespunzătoare”, dirijarea

unor surse informative care să pătrundă în intimitatea celor urmăriți, urmate

de avertizarea persoanelor în cauză, dovedesc un mecanism specific de

supraveghere polițienească extrem de intrusiv în viața privată a celor urmăriți

și o grevare a dreptului la viață privată, consacrat legislativ în epocă în

art. 17 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și

politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, potrivit căruia

„Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața

particulară, în familia, domiciliul sau corespondența sa, nici la atingeri

ilegale aduse onoarei și reputației sale”.

Împotriva sentinței

nr. 4946 din 7 septembrie 2011 a declarat recurs pârâtul P.M., susținând că

hotărârea este netemeinică și nelegală, cu precizarea că va depune motivele de

recurs printr-o cerere separată, fără însă a depune acest memoriu până la data

fixată pentru judecata cererii de recurs.

Examinând cu

prioritate excepția nulității recursului, invocată de această instanță din

oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele

considerente.

Art. 302¹ din C.

proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu

separat.

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 din C. proc. civ.,

„termenul

de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune

altfel

”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”

Or, din examinarea

înscrisurilor depuse, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a

motivat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 4946 din 7 septembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Deși

cererea prin care se declară calea de atac conține mențiunea că motivele de

recurs vor fi dezvoltate într-un memoriu separat, recurentul nu a depus dezvoltarea

motivelor de recurs

până

la data fixată pentru judecată.

În cauză nu s-a

constatat existența unor

motive de recurs de ordine

publică

și nici nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile

prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.

Art. 306

alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat

în termenul legal.

Astfel fiind, față de

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și

ale art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul

că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul P.M.

împotriva sentinței civile nr. 4946 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

noiembrie 2013.