ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7333/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4946 din 7 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul P.M. și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că în speță este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Astfel, din documentele depuse în dosar reiese în mod cert faptul că pârâtul a avut „calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989”, deținând gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Argeș, Serviciul 1, calitate în care a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, măsurile propuse/adoptate de pârât, precum încadrarea informativă a unor persoane suspecte de intenții evazioniste, sau pentru că erau „descendenți legionari semnalați cu manifestări necorespunzătoare”, respectiv semnalați „cu relații de natură suspectă cu cetățeni străini și comentarii necorespunzătoare”, dirijarea unor surse informative care să pătrundă în intimitatea celor urmăriți, urmate de avertizarea persoanelor în cauză, dovedesc un mecanism specific de supraveghere polițienească extrem de intrusiv în viața privată a celor urmăriți și o grevare a dreptului la viață privată, consacrat legislativ în epocă în art. 17 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, potrivit căruia „Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața particulară, în familia, domiciliul sau corespondența sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei și reputației sale”.

Împotriva sentinței nr. 4946 din 7 septembrie 2011 a declarat recurs pârâtul P.M., susținând că hotărârea este netemeinică și nelegală, cu precizarea că va depune motivele de recurs printr-o cerere separată, fără însă a depune acest memoriu până la data fixată pentru judecata cererii de recurs. Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de această instanță din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente. Art. 302¹ din C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 din C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.” Or, din examinarea înscrisurilor depuse, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a motivat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 4946 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Deși cererea prin care se declară calea de atac conține mențiunea că motivele de recurs vor fi dezvoltate într-un memoriu separat, recurentul nu a depus dezvoltarea motivelor de recurs până la data fixată pentru judecată.

În cauză nu s-a constatat existența unor motive de recurs de ordine publică și nici nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. Art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul P.M. împotriva sentinței civile nr. 4946 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2013.