ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7114/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7114/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației în
anulare de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea depusă la Înalta Curte de
Casație și Justiție la data de 13 martie 2013, C.C.S.D. a formulat contestație
în anulare împotriva Deciziei nr. 1510 din 21 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție, fiind invocate dispozițiile art. 318 alin.
(1) teza finală C. proc. civ., respectiv nepronunțarea asupra motivelor de
recurs care privesc considerentele în temeiul cărora instanța de primă
jurisdicție a obligat Comisia Centrală la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea instanței
de recurs
Prin Decizia nr. 1510
din 21 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins
recursul formulat de Statul Român prin C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 2109
din 18 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că
prin cererea
introductivă intimații-reclamanți au invocat refuzul nejustificat al pârâtului
de a le soluționa cererea, respectiv de a se emite decizia reprezentând titlul
de despăgubire pentru imobilul situat în municipiul Ploiești.
Instanța de control
judiciar a reținut aplicarea în cauză a dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr.
247/2005, care stabilesc procedura administrativă de soluționare a dosarelor
privind acordarea de măsuri reparatorii și, verificând lucrările dosarului, a
constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamanților se privește
ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând
acțiunea reclamanților.
Instanța
de control judiciar a reținut că nu pot fi primite argumentele și apărările
formulate de recurentă, apreciind că soluția dată de instanța de fond este
legală și temeinică.
II. Decizia Înaltei Curții
de Casație și Justiție
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea contestației de față, analizând
motivele formulate în raport cu hotărârea atacată și dispozițiile legale
incidente în cauză, va respinge contestația ca nefondată pentru considerentele
ce urmează:
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru
care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C.
proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 318 din acest cod, invocate de contestatoare în motivarea
contestației, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu
contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau
când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din
greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Înalta Curte reține
că prin calea de atac a contestației în anulare se tinde la desființarea unei
hotărâri, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele
expres și limitativ prevăzute de lege, întrucât prin aceste dispoziții legale
nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților calea recursului la recurs.
Or, în cauza dedusă
judecății, instanța de recurs a respins recursul formulat, fiind motivată
decizia pronunțată în cauză.
Instanța de retractare
a constatat că instanța de recurs nu a omis să se pronunțe cu privire la toate motivele
invocate, ci a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația de a
analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de analiza fiecare
motiv de casare, putând grupa argumentele depuse de parte, obligație pe care
instanța de recurs și-a îndeplinit-o.
Înalta Curte reține
că pentru a putea fi primit acest motiv al contestației în anulare, trebuie ca
instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare,
iar această omisiune să se fi produs din greșeală.
Înalta Curte
analizând contestația de față a reținut că este nefondată, întrucât instanța de
recurs a analizat motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., iar motivarea deciziei de recurs cuprinde argumentele subsumate
motivului de casare pe care se sprijină, iar neînsușirea motivului de recurs
invocat de contestatoare nu constituie motiv de contestație.
Temeiul legal al
soluției adoptate
Pentru
considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 320 C.
proc. civ.,
constatând că nu există motive de retractare a hotărârii
atacate, va respinge contestația formulată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de C.C.S.D. împotriva Deciziei nr. 1510 din 21 martie 2012
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și
fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 noiembrie 2013.