ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7114/2013

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea depusă la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 13 martie 2013, C.C.S.D. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1510 din 21 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind invocate dispozițiile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ., respectiv nepronunțarea asupra motivelor de recurs care privesc considerentele în temeiul cărora instanța de primă jurisdicție a obligat Comisia Centrală la plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 1510 din 21 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul formulat de Statul Român prin C.C.S.D.

împotriva sentinței nr. 2109 din 18 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că prin cererea introductivă intimații-reclamanți au invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a le soluționa cererea, respectiv de a se emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în municipiul Ploiești. Instanța de control judiciar a reținut aplicarea în cauză a dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care stabilesc procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii și, verificând lucrările dosarului, a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamanților se privește ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând acțiunea reclamanților.

Instanța de control judiciar a reținut că nu pot fi primite argumentele și apărările formulate de recurentă, apreciind că soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică. II. Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea contestației de față, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge contestația ca nefondată pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc.

civ. Potrivit dispozițiilor art. 318 din acest cod, invocate de contestatoare în motivarea contestației, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare. Înalta Curte reține că prin calea de atac a contestației în anulare se tinde la desființarea unei hotărâri, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, întrucât prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților calea recursului la recurs.

Or, în cauza dedusă judecății, instanța de recurs a respins recursul formulat, fiind motivată decizia pronunțată în cauză. Instanța de retractare a constatat că instanța de recurs nu a omis să se pronunțe cu privire la toate motivele invocate, ci a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de analiza fiecare motiv de casare, putând grupa argumentele depuse de parte, obligație pe care instanța de recurs și-a îndeplinit-o. Înalta Curte reține că pentru a putea fi primit acest motiv al contestației în anulare, trebuie ca instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare, iar această omisiune să se fi produs din greșeală.

Înalta Curte analizând contestația de față a reținut că este nefondată, întrucât instanța de recurs a analizat motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., iar motivarea deciziei de recurs cuprinde argumentele subsumate motivului de casare pe care se sprijină, iar neînsușirea motivului de recurs invocat de contestatoare nu constituie motiv de contestație. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 320 C. proc. civ., constatând că nu există motive de retractare a hotărârii atacate, va respinge contestația formulată ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de C.C.S.D. împotriva Deciziei nr. 1510 din 21 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2013.