ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6292/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC L.F.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C.N.C., în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Hotărârii din 13 noiembrie 2012 a Consiliului de Administrație al C.N.C. și, pe cale de consecință, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de „Lista producătorilor care se află în situația de a nu participa la sesiunea de concurs/2012”, poziția a 10-a, precum și a oricăror acte administrative subsecvente acestora. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin actul contestat, C.N.C.

a inclus-o pe lista entităților ne-eligibile de a participa la concursul de selecție organizat, cu motivarea că reclamanta ar fi predat cu întârziere copia standard a 4 filme în legătură cu care avea încheiat un contract de creditare cu C.N.C., în considerarea sancțiunii legale impuse de dispozițiile art. 34 alin. (2) și art. 48 alin. (3) din O.G. nr. 39/2005. Reclamanta a susținut, în esență, că actele administrative sunt emise fără temei legal, întrucât, pe de o parte, legea nu impune obligația de predare a copiei standard în vreun termen iar, pe de altă parte, încălcarea unei pretinse obligații de predare a copiei standard într-un anume termen nu atrage sancțiunea legală a ineligibilității pentru un nou credit.

A mai arătat că suspendarea este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, constând în finalizarea concursului de proiecte cinematografice fără ca reclamanta să aibă posibilitatea de a participa și, astfel, să fie oprită de la a beneficia de fondurile pentru realizarea de noi producții cinematografice. Prin sentința civilă nr. 144 din 16 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC L.F.P. SRL și a respins ca nefondată cererea pârâtului C.N.C. de acordare a cheltuielilor de judecată. În motivarea acestei soluții, instanța de fond a apreciat că reclamanta nu relevă împrejurări de fapt sau de drept care să fundamenteze concluzia îndoielii serioase asupra legalității actului administrativ.

Astfel, s-a arătat că atât dispozițiile O.G. nr. 39/2005, cât și clauzele din contractul pentru acordarea creditelor directe prevăd obligația realizării copiei și predarea acesteia în termenul de maxim 3 luni, ale susțineri ținând de legalitatea, pe fond, a actului administrativ contestat. Curtea a mai apreciat că nici condiția prevenirii pagubei iminente nu este îndeplinită în speță, că măsura s-ar justifica numai dacă actul în litigiu ar stabili în sarcina reclamantei obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului administrativ, ceea ce nu este cazul în speță, că „Lista producătorilor care se află în situația de a nu participa la sesiunea de concurs I/2012”nu întrunește condițiile legale pentru a fi considerat un act administrativ și că în cauză nu a fost emisă o decizie prin care să se fi interzis reclamantei participarea la sesiunea I de concurs de scenarii cinematografice 2012, organizată de pârât.

Împotriva sentinței nr. 144 din 16 ianuarie 2013 a formulat recurs reclamanta SC L.F.P. SRL, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod eronat că în speță nu a fost demonstrată existența unui caz bine justificat, în condițiile în care nu există nici o dispoziție legală care să justifice interdicția conținută la art. 1 al Hotărârii C.N.C., iar legea nu stabilește vreun termen-limită pentru executarea obligației de predare a copiei standard a unui film realizat în baza unui contract de credit cu C.N.C. și că instanța de fond a refuzat în mod nejustificat să analizeze toate argumentele reclamantei privind aparenta nelegalitate a actului contestat.

A criticat și aprecierea primei instanțe privind neîndeplinirea condiției prejudiciului iminent, susținând că actul administrativ contestat este executoriu și, consecință a acestuia, orice proiect depus de către recurentă în cadrul acestor sesiuni de concursuri va fi descalificat la momentul evaluării, acest aspect dovedind paguba iminentă. Examinând înscrisurile cauzei, raportat la dispozițiile legale incidente și susținerile părților, Înalta Curte apreciază că, în cauză, recursul a rămas lipsit de interes. În speță recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Hotărârii din 13 noiembrie 2012 a Consiliului de Administrație al C.N.C.

și, pe cale de consecință, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de „Lista producătorilor care se află în situația de a nu participa la sesiunea de concurs/2012”, poziția a 10-a, precum și a oricăror acte administrative subsecvente acestora până la pronunțarea instanței de fond cu privire la acțiunea în anularea acestor acte administrative.

Este incontestabil faptul că, de principiu, suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege. În cauză se constată că prin sentința civilă nr. 1248 din 10 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de obiect a cererii, ca neîntemeiată; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC L.F.P.

SRL privind anularea Hotărârii din 13 noiembrie 2012 a Consiliului de Administrație al C.N.C. și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtului în sumă de 3.500 lei. În aceste condiții, recursul formulat de către reclamanta SC L.F.P. SRL apare ca lipsit de interes, față de obiectul cererii cu care aceasta a învestit instanța de judecată în prezenta cauză și momentul până la care operează suspendarea executării actului administrativ, solicitată, în cauză, de recurenta-reclamantă, și va fi respins ca atare. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1), recurenta-reclamantă SC L.F.P. SRL va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către intimatul-pârât C.N.C., cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., raportat la obiectul cauzei și desfășurarea dezbaterilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC L.F.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 144 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Obligă recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât C.N.C. a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2013.