ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6292/2013

Asupra recursului

de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC L.F.P. SRL a solicitat, în

contradictoriu cu intimatul C.N.C., în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Hotărârii din 13 noiembrie 2012

a Consiliului de Administrație al C.N.C. și, pe cale de consecință, suspendarea

executării actului administrativ reprezentat de „Lista producătorilor care se

află în situația de a nu participa la sesiunea de concurs/2012”, poziția a

10-a, precum și a oricăror acte administrative subsecvente acestora.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, prin actul contestat, C.N.C. a inclus-o pe lista

entităților ne-eligibile de a participa la concursul de selecție organizat, cu

motivarea că reclamanta ar fi predat cu întârziere copia standard a 4 filme în

legătură cu care avea încheiat un contract de creditare cu C.N.C., în

considerarea sancțiunii legale impuse de dispozițiile art. 34 alin. (2) și art.

48 alin. (3) din O.G. nr. 39/2005.

Reclamanta a susținut,

în esență, că actele administrative sunt emise fără temei legal, întrucât, pe

de o parte, legea nu impune obligația de predare a copiei standard în vreun

termen iar, pe de altă parte, încălcarea unei pretinse obligații de predare a

copiei standard într-un anume termen nu atrage sancțiunea legală a ineligibilității

pentru un nou credit.

A mai arătat că

suspendarea este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, constând în

finalizarea concursului de proiecte cinematografice fără ca reclamanta să aibă

posibilitatea de a participa și, astfel, să fie oprită de la a beneficia de

fondurile pentru realizarea de noi producții cinematografice.

Prin sentința civilă nr. 144 din 16

ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta

SC

L.F.P. SRL și a respins ca nefondată cererea pârâtului C.N.C. de acordare a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acestei

soluții, instanța de fond a apreciat că reclamanta nu relevă împrejurări de

fapt sau de drept care să fundamenteze concluzia îndoielii serioase asupra

legalității actului administrativ.

Astfel, s-a arătat că

atât dispozițiile O.G. nr. 39/2005, cât și clauzele din contractul pentru

acordarea creditelor directe prevăd obligația realizării copiei și predarea

acesteia în termenul de maxim 3 luni, ale susțineri ținând de legalitatea, pe

fond, a actului administrativ contestat.

Curtea a mai apreciat

că nici condiția prevenirii pagubei iminente nu este îndeplinită în speță, că

măsura s-ar justifica numai dacă actul în litigiu ar stabili în sarcina

reclamantei obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de

înlăturat în ipoteza anulării actului administrativ, ceea ce nu este cazul în

speță, că „Lista producătorilor care se află în situația de a nu participa la

sesiunea de concurs I/2012”nu întrunește condițiile legale pentru a fi

considerat un act administrativ și că în cauză nu a fost emisă o decizie prin

care să se fi interzis reclamantei participarea la sesiunea I de concurs de

scenarii cinematografice 2012, organizată de pârât.

Împotriva sentinței nr.

144 din 16 ianuarie 2013 a formulat recurs reclamanta SC L.F.P. SRL, solicitând

modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate

în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut,

în esență, că instanța de fond a apreciat în mod eronat că în speță nu a fost

demonstrată existența unui caz bine justificat, în condițiile în care nu există

nici o dispoziție legală care să justifice interdicția conținută la art. 1 al

Hotărârii C.N.C., iar legea nu stabilește vreun termen-limită pentru executarea

obligației de predare a copiei standard a unui film realizat în baza unui

contract de credit cu C.N.C. și că instanța de fond a refuzat în mod

nejustificat să analizeze toate argumentele reclamantei privind aparenta nelegalitate

a actului contestat.

A criticat și

aprecierea primei instanțe privind neîndeplinirea condiției prejudiciului

iminent, susținând că actul administrativ contestat este executoriu și,

consecință a acestuia, orice proiect depus de către recurentă în cadrul acestor

sesiuni de concursuri va fi descalificat la momentul evaluării, acest aspect

dovedind paguba iminentă.

Examinând înscrisurile

cauzei, raportat la dispozițiile legale incidente și susținerile părților, Înalta

Curte apreciază că, în cauză, recursul a rămas lipsit de interes.

În speță recurenta-reclamantă

a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

suspendarea executării Hotărârii din 13 noiembrie 2012 a Consiliului de

Administrație al C.N.C. și, pe cale de consecință, suspendarea executării

actului administrativ reprezentat de „Lista producătorilor care se află în

situația de a nu participa la sesiunea de concurs/2012”, poziția a 10-a, precum

și a oricăror acte administrative subsecvente acestora până la pronunțarea

instanței de fond cu privire la acțiunea în anularea acestor acte

administrative.

Este incontestabil

faptul că, de principiu, suspendarea executării actului administrativ, care se

circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor

particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura

legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea

efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului

atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine

justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și

t) din aceeași lege.

În cauză se constată că prin sentința civilă nr.

1248 din 10 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de obiect a cererii, ca

neîntemeiată; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC L.F.P.

SRL privind anularea Hotărârii din 13 noiembrie 2012 a Consiliului de

Administrație al C.N.C. și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de

judecată în favoarea pârâtului în sumă de 3.500 lei.

În

aceste condiții, recursul formulat de către reclamanta SC L.F.P. SRL apare ca

lipsit de interes, față de obiectul cererii cu care aceasta a învestit instanța

de judecată în prezenta cauză și momentul până la care operează suspendarea

executării actului administrativ, solicitată, în cauză, de recurenta-reclamantă,

și va fi respins ca atare.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1), recurenta-reclamantă SC L.F.P. SRL va fi

obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către intimatul-pârât

C.N.C., cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., raportat

la obiectul cauzei și desfășurarea dezbaterilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC L.F.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 144 din 16 ianuarie

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă recurentul-reclamant

la plata către intimatul-pârât C.N.C. a sumei de 1.500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2013.