ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6131/2013

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat

următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrata

pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul C.N. în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.

a Județului Cluj, a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr. AA din 29

octombrie 2012, emisă de D.G.F.P. Cluj, până la soluționarea pe fond a acțiunii

având ca obiect anularea actului.

apel

Prin sentința nr. 9 din

8 ianuarie 2013 Curtea de Apel Cluj a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul

C.N. în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Județului Cluj și a dispus suspendarea

executării deciziei de impunere nr. AA din 29 octombrie 2012, emisă de D.G.F.P.

Cluj.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut în esență că D.G.F.P. Cluj a întocmit raportul de inspecție

fiscală din 29 octombrie 2012, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere

nr. AA din 29 octombrie 2012, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații

de plată constând în: 416.149 RON T.V.A. pentru o serie de tranzacții imobiliare

efectuate în perioada 01 aprilie 2007 - 31 decembrie 2011, și 430.974 RON cu titlu

de dobânzi și majorări de întârziere, respectiv 62.420 cu titlu de penalități de

întârziere, creanța fiscală totală fiind de 909.543 RON.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea

unor dovezi de nelegalitate evidentă, în cauză cererea de suspendare nu pare a fi

manifest nefondată, în sensul că se invocă argumente de fapt și de drept, elementele

unei cereri de chemare în judecată sunt clar prefigurate și nu există nici un motiv,

fără a intra în temeinicia argumentelor, care să atragă respingerea unei astfel

de acțiuni, „la prima vedere”.

Cu privire la paguba iminentă,

judecătorul fondului a constatat că plata sumei 909.543 RON, i-ar afecta extrem

de serios situația patrimonială, această prezumție simplă nefiind răsturnată de

pârâtă cu o probă contrară.

în cauză

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs D.G.F.P. Cluj, criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a apreciat soluția

instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând modificarea sentinței

în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.

S-a susținut că așa zisul

caz bine justificat nu există în cazul reclamantului, întrucât atât decizia de impunere

cât și raportul de inspecție fiscală sunt temeinic motivate în fapt și în drept,

reprezentând un mijloc de probă veritabilă, neputându-se susține că asupra lor ar

plana dubii privind legalitatea.

Astfel, arată recurenta

prin Ordinul A.N.A.F. nr. 3831/2011 emis în temeiul H.G. nr. 109/2009 privind organizarea

și funcționarea A.N.A.F. prin care se aprobă Regulamentul de organizare și funcționare

al direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, s-a stabilit că activitatea

de inspecție fiscală există doar în cadrul direcției generale a finanțelor publice

județene, care exercită inspecții fiscale la contribuabilii persoane juridice și

la contribuabilii persoane fizice, cât și controale financiare la contribuabilii

persoane juridice la care statul este acționar, astfel că inspecția fiscală la reclamant

a fost efectuată de către un organ competent.

Referitor la condiția

pagubei iminente, recurenta a susținut că reclamantul nu a produs probe din care

să rezulte că se află în ipoteza unui prejudiciu care odată produs ar fi extrem

de greu de reparat. De asemenea, plata impozitelor și taxelor constituie o obligație

legală și nu este de natură a-i provoca reclamantului vreo paguba.

În fine, recurenta a susținut

că în cauză nu se poate vorbi de o aparență de nelegalitate a actului administrativ

care să justifice suspendarea executării acestuia.

Conchizând, recurenta

a susținut prin cererea de recurs că argumentele reclamantului aduse în susținerea

cererii de recurs nu sunt de natură a face dovada îndeplinirii cumulativă a condițiilor

prevăzute de lege.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în baza

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru argumentele expuse în continuare.

de drept relevante

Așa cum rezultă din lucrările

dosarului, reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ, cu o cerere

privind

suspendarea

executării deciziei de impunere nr. AA din 29 octombrie 2012 prin care s-au stabilit

în sarcina reclamantului obligații de plată constând în: 416.149 RON T.V.A. pentru

o serie de tranzacții imobiliare efectuate în perioada 01 aprilie 2007 - 31

decembrie 2011, și 430.974 RON cu titlu de dobânzi și majorări de întârziere, respectiv

62.420 cu titlu de penalități de întârziere.

Este incontestabil faptul

că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de

protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul

la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție,

presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ

aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă

a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul

bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș)

și t) din aceeași lege.

Aceste condiții se analizează

în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor

de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii

suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ

și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul

particular supus evaluării.

În jurisprudența sa constantă,

secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru

conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ,

instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se

întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze

verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea

să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură

un act administrativ.

În raport cu circumstanțele

concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului și a împrejurărilor de fapt

și de drept prezentate de reclamanți, îndeplinirea cumulativă condițiilor impuse

de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reținută.

Este adevărat că în cadrul

procedurii suspendării de executare nu se poate face o analiză aprofundată a conținutului

raportului juridic dedus judecății, pentru a nu se prejudeca fondul cauzei, dar

aceasta nu înseamnă că împrejurările de fapt sau de drept care ar putea crea o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ se limitează la dimensiunea

formală a acesteia.

Dimpotrivă, aparența de

nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, esențial fiind ca motivele

identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În acord cu judecătorul

fondului, Înalta Curte reține

că în cauză este conturată o îndoială serioasă asupra actului

administrativ atacat, având în vedere aspectele de drept substanțial, referitoare

la calitatea de persoană impozabilă și la calificarea juridică a tranzacțiilor imobiliare

efectuate de reclamanți, prin prisma prevederilor art. 127 și 141 C. fisc., a normelor

din legislația secundară în materie și a jurisprudenței naționale și europene relevante.

În speță, Înalta Curte

constată că împrejurările amplu și detaliat descrise în cererea de chemare în judecată

și susținute prin înscrisurile depuse la dosar conturează o îndoială serioasă în

ceea ce privește aplicarea art. 127 C. fisc. în perioada supusă inspecției fiscale,

îndoială decurgând din lipsa de coerență a conduitei autorităților fiscale, cu consecința

imposibilității contribuabililor de a-și orienta propria conduită într-o manieră

adecvată, fiind încălcat, astfel, principiul certitudinii impunerii, conform căruia

legiuitorului - atunci când elaborează norma fiscală - și autorității - atunci când

aplică norma pentru determinarea sarcinii fiscale - le revine sarcina să nu ajungă

la interpretări arbitrare și să stabilească în mod precis termenele, modalitatea

și sumele de plată pentru fiecare plătitor, pentru ca aceștia să poată urmări și

înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor

de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.

Totodată, Înalta Curte

constată, că în prezenta cauză, înscrisurile dosarului și ansamblul circumstanțelor

speței atestă și îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la cuantumul

sumei în discuție și efectele unei executării silite asupra patrimoniului reclamantului.

În temeiul dispozițiilor

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă D.G.F.P. a Județului

Cluj la plata sumei de 821 RON cheltuieli de judecată către intimatul- reclamant.

adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

din C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C.

proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. a Județului Cluj împotriva sentinței civile nr. 9 din 8 ianuarie 2013

a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Obligă recurenta D.G.F.P.

a Județului Cluj la plata sumei de 821 RON, reprezentând cheltuieli de judecată,

către intimatul-reclamant C.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie

2013.