ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2028/2013

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 234/CC din 27 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâta SC V.P.S. SA, reținându-se că motivele de nulitate invocate de reclamant vizează pretinsa vătămare a dreptului unui acționar sub condiție suspensivă și nu pot fi considerate motive de nulitate absolută, așa încât, devin incidente dispozițiile art 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 conform cărora anularea hotărârii AGEA se poate cere în termen de cincisprezece zile de la publicarea în M. Of., acțiunea fiind introdusă peste acest termen.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat apel, care prin decizia comercială nr. 3/A din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea dr Apel Alba-lulia a fost respins. În termen legal, reclamantul T.I. a declarat recurs, tar prin decizia nr. 285 din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 792/204/2007 a fost respins ca nefondat. În motivarea hotărârii, instanța de recurs a reținut, în esență, că acțiunea în anularea hotărârii AGA a SC V.P.S. SA s-a întemeiat pe dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 care conferă această posibilitate acționarilor unei societății comerciale, ori, dacă se invocă motive de nulitate absolută, oricărei persoane interesate.

S-a apreciat că reclamantul nu deține calitatea de acționar ai pârâtei, iar motivele invocate nu sunt de ordine publică, din acest punct de vedere decizia pronunțată în apel fiind legală, motivând argumentat menținerea punctului de vedere al primei instanțe, inclusiv prin prisma efectului devolutiv al apelului. Totodată, instanțele au avut în vedere Ia pronunțarea soluțiilor și au interpretat art. 132 din Legea nr. 31/1990, atât prin prisma alin. (2), cât și ai alin. (3), statuând legal asupra faptului că împiedicarea reclamantului de a participa la lucrările adunării generale, dată fiind calitatea sa de „acționar sub condiție suspensivă" nu poate fi apărată prin dispoziții de ordine publică.

Din perspectiva interesului reclamantului, s-a reținut, în esență, că acesta nu are un caracter legitim. Aceasta, întrucât, prin acțiune reclamantul a invocat o vocație, iar nu un drept existent chiar dacă Ia data adoptării hotărârii AGA acesta deținea calitatea de asociat al terțului Asociația Salariaților, această calitate fiind pierdută irevocabil prin decizia nr. 184 din 4 februarie 2008 a Tribunalului Olt care-și produce efectele, are putere de lucru judecat și a fost pronunțată anterior deciziei din apel. Stabilirea irevocabilă a faptului că reclamantul nu are calitatea de membru al Asociației Salariaților „S." - acționar al pârâtei -respinge vocația acestuia de a dobândi acțiunii ale societății neavând un drept legitim de a contesta o hotărâre a unei Adunări generale a acționarilor unei societății comerciale în care nu a avut niciodată calitatea de acționar.

Invocând în drept, dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., la data de 12 octombrie 2012, T.I. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 285 din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 792/204/2007, solicitând admiterea cererii de revizuire și, prin urmare, schimbarea în tot a deciziei a cărei revizuire se cere, în sensul admiterii recursului declarat împotriva deciziei nr. 3/A/16 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba-lulia, cu consecința modificării acesteia din urmă, în sensul admiterii acțiunii introductive. În argumentarea cererii, după o scurtă prezentare a situației ele fapt, revizuentul susține, în esență, că printr-o hotărâre irevocabilă ulterioară (teza finală a pct. 5 al art. 322 C. proc.

civ.) s-a stabilit cu putere de lucru judecat că premisa de la care a plecat Înalta Curte în admiterea excepției lipsei de interes este fundamental greșită, recurentul fiind: (i) membru al Asociației; (ii) îndreptățit la primirea de acțiuni reprezentând o cotă majoritară din capitalul social al pârâtei; (iii) persoană direct interesată în respectarea legalității cu privire la majorarea capitalului social al pârâtei. În acest context, arată revizuentul, Înalta Curte a reținut în considerentele deciziei sale că nu are calitatea de „persoană interesată". În sensul avut în vedere de art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 (subiect activ calificat al acțiunii în constatarea nulității absolute a hotărârilor AGA ale societăților comerciale), întrucât nu mai era, la acea dată, nici măcar membru al Asociației Salariaților, așadar nici măcar vocația de a dobândi acțiuni nu o putea justifica.

Susține că, instanța supremă a refuzat Ia acea dată să țină cont de solicitarea revizuentului de suspendare a judecării recursului declarat de societatea pârâtă până la soluționarea litigiului aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș încă din 2007 (Dosar nr. 3290/311/2007, având ca obiect anularea ultimei hotărâri a Asociației nr. 1/18 martie 2007, de excludere a revizuentuiui dintre membrii acesteia) și a ținut cont, în admiterea excepției lipsei de interes, exclusiv de situația de fapt prezentată de pârâtă, deși această stare de fapt ce era atacată deja în justiție a fost vehement contestată. Ulterior, s-a confirmat îndreptățirea revizuentului în a solicita la acel moment suspendarea judecării recursului, întrucât prin decizia revocabilă pronunțată Ia data de 3 mai 2012 (și comunicată la 12 septembrie 2012 Tribunalul Mureș a admis pe fond acțiunea reclamantului T.I.

și a desființat integral hotărârea Adunării Generale a membrilor Asociației din 18 martie 2007, precum și actele subsecvente la aceasta, repunându-l în întregime în situația anterioară - aceea oe membru asociat cu drepturi depline al Asociației (inclusiv, sau mai aies cu vocație Ia distribuirea de acțiuni). Intimata SC V.P.S. SA, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, excepția inadmisibilității, excepția lipsei de interes în promovarea cererii de revizuire, iar la termenul de judecată din 22 mai 2013 reprezentantul acesteia a precizat că înțelege să nu mai susțină excepția tardivității cererii de revizuire și a susținut ca fiind apărări ele fond restul excepțiilor invocate, solicitând, în esență, respingerea cererii de revizuire.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) raportat la art. 328 C. proc. civ. constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă și o va respinge în consecință, pentru următoarele considerente; Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile limitativ prevăzute la pct. 1 - 10 C. proc. civ.

Prin urmare, în lumina textului de lege evocat, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt, decât cea care a fost reținuta în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale în împrejurările de fapt ce au fost stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând sa dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea cate a fost aleasă până în acel moment. Hotărâri ale instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.

Astfel, evocarea fondului fiind o cerință esențială centru admisibilitatea revizuirii, se constată că aceasta nu este îndeplinită în situația de față, întrucât decizia civilă nr. 285 din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială în Dosarul nr. 732/204/2007, nu a antamat fondul cauzei, instanța de recurs limitându-se la a respinge recursul, ca nefondat, cu menținerea în totalitate a stării de fapt și de drept, astfel cum aceasta a fost stabilită de către celelalte două instanțe, situație în care prin prisma art. 322 alin. (1) C. proc. civ. anterior evocat, hotărârea nu este susceptibilă de a fi atacata cu revizuire. Așa fiind, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. raportat la art. 326 C. proc. civ., se va respinge ca inadmisibila prezenta cerere de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul T.I. împotriva deciziei nr. 265 din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 792/204/2007, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2013.