ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2028/2013

Asupra cererii de revizuire, din examinarea

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 234/CC din 27 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost respinsă

acțiunea formulată de reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâta SC V.P.S.

SA, reținându-se că motivele de nulitate invocate de reclamant vizează pretinsa

vătămare a dreptului unui acționar sub condiție suspensivă și nu pot fi considerate

motive de nulitate absolută, așa încât, devin incidente dispozițiile art 132

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 conform cărora anularea hotărârii AGEA se poate

cere în termen de cincisprezece zile de la publicarea în M. Of., acțiunea fiind

introdusă peste acest termen.

Împotriva acestei sentințe reclamantul

a formulat apel, care prin decizia comercială nr. 3/A din 16 ianuarie 2009, pronunțată

de Curtea dr Apel Alba-lulia a fost respins.

În termen legal, reclamantul T.I. a declarat

recurs, tar prin decizia nr. 285 din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 792/204/2007 a fost

respins ca nefondat.

În motivarea hotărârii, instanța de recurs

a reținut, în esență, că acțiunea în anularea hotărârii AGA a SC V.P.S. SA s-a întemeiat

pe dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 care conferă această posibilitate

acționarilor unei societății comerciale, ori, dacă se invocă motive de nulitate

absolută, oricărei persoane interesate.

S-a apreciat că reclamantul nu deține calitatea

de acționar ai pârâtei, iar motivele invocate nu sunt de ordine publică, din acest

punct de vedere decizia pronunțată în apel fiind legală, motivând argumentat menținerea

punctului de vedere al primei instanțe, inclusiv prin prisma efectului devolutiv

al apelului.

Totodată, instanțele au avut în vedere

Ia pronunțarea soluțiilor și au interpretat art. 132 din Legea nr. 31/1990, atât

prin prisma alin. (2), cât și ai alin. (3), statuând legal asupra faptului că împiedicarea

reclamantului de a participa la lucrările adunării generale, dată fiind calitatea

sa de „acționar sub condiție suspensivă" nu poate fi apărată prin dispoziții

de ordine publică.

Din perspectiva interesului reclamantului,

s-a reținut, în esență, că acesta nu are un caracter legitim. Aceasta, întrucât,

prin acțiune reclamantul a invocat o vocație, iar nu un drept existent chiar dacă

Ia data adoptării hotărârii AGA acesta deținea calitatea de asociat al terțului

Asociația Salariaților, această calitate fiind pierdută irevocabil prin decizia

nr. 184 din 4 februarie 2008 a Tribunalului Olt care-și produce efectele, are putere

de lucru judecat și a fost pronunțată anterior deciziei din apel.

Stabilirea irevocabilă a faptului că reclamantul

nu are calitatea de membru al Asociației Salariaților „S." - acționar al pârâtei

-respinge vocația acestuia de a dobândi acțiunii ale societății neavând un drept

legitim de a contesta o hotărâre a unei Adunări generale a acționarilor unei societății

comerciale în care nu a avut niciodată calitatea de acționar.

Invocând în drept, dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ., la data de 12 octombrie 2012, T.I. a formulat cerere de revizuire

a deciziei nr. 285 din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 792/204/2007, solicitând admiterea cererii

de revizuire și, prin urmare, schimbarea în tot a deciziei a cărei revizuire se

cere, în sensul admiterii recursului declarat împotriva deciziei nr. 3/A/16

ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba-lulia, cu consecința modificării

acesteia din urmă, în sensul admiterii acțiunii introductive.

În argumentarea cererii, după o scurtă

prezentare a situației ele fapt, revizuentul susține, în esență, că printr-o hotărâre

irevocabilă ulterioară (teza finală a pct. 5 al art. 322 C. proc. civ.) s-a stabilit

cu putere de lucru judecat că premisa de la care a plecat Înalta Curte în admiterea

excepției lipsei de interes este fundamental greșită, recurentul fiind: (i) membru

al Asociației; (ii) îndreptățit la primirea de acțiuni reprezentând o cotă majoritară

din capitalul social al pârâtei; (iii) persoană direct interesată în respectarea

legalității cu privire la majorarea capitalului social al pârâtei.

În acest context, arată revizuentul,

Înalta Curte a reținut în considerentele deciziei sale că nu are calitatea de „persoană

interesată".

În sensul avut în vedere de art. 132

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 (subiect activ calificat al acțiunii în constatarea

nulității absolute a hotărârilor AGA ale societăților comerciale), întrucât nu mai

era, la acea dată, nici măcar membru al Asociației Salariaților, așadar nici măcar

vocația de a dobândi acțiuni nu o putea justifica.

Susține că, instanța supremă a refuzat

Ia acea dată să țină cont de solicitarea revizuentului de suspendare a judecării

recursului declarat de societatea pârâtă până la soluționarea litigiului aflat pe

rolul Judecătoriei Târgu Mureș încă din 2007 (Dosar nr. 3290/311/2007, având ca

obiect anularea ultimei hotărâri a Asociației nr. 1/18 martie 2007, de excludere

a revizuentuiui dintre membrii acesteia) și a ținut cont, în admiterea excepției

lipsei de interes, exclusiv de situația de fapt prezentată de pârâtă, deși această

stare de fapt ce era atacată deja în justiție a fost vehement contestată.

Ulterior, s-a confirmat îndreptățirea revizuentului

în a solicita la acel moment suspendarea judecării recursului, întrucât prin decizia

revocabilă pronunțată Ia data de 3 mai 2012 (și comunicată la 12 septembrie 2012

Tribunalul Mureș a admis pe fond acțiunea reclamantului T.I. și a desființat integral

hotărârea Adunării Generale a membrilor Asociației din 18 martie 2007, precum și

actele subsecvente la aceasta, repunându-l în întregime în situația anterioară -

aceea oe membru asociat cu drepturi depline al Asociației (inclusiv, sau mai aies

cu vocație Ia distribuirea de acțiuni).

Intimata SC V.P.S. SA, a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, excepția inadmisibilității,

excepția lipsei de interes în promovarea cererii de revizuire, iar la termenul de

judecată din 22 mai 2013 reprezentantul acesteia a precizat că înțelege să nu mai

susțină excepția tardivității cererii de revizuire și a susținut ca fiind apărări

ele fond restul excepțiilor invocate, solicitând, în esență, respingerea cererii

de revizuire.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor

art. 322 alin. (1) raportat la art. 328 C. proc. civ. constată că prezenta cerere

de revizuire este inadmisibilă și o va respinge în consecință, pentru următoarele

considerente;

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare,

precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul,

se poate cere în cazurile limitativ prevăzute la pct. 1 - 10 C. proc. civ.

Prin urmare, în lumina textului de lege

evocat, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs,

legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică

fie stabilirea unei alte stări de fapt, decât cea care a fost reținuta în fazele

de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale în împrejurările de

fapt ce au fost stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând sa dea o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății decât cea cate a fost aleasă până în acel moment.

Hotărâri ale instanțelor de recurs care

evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și rejudecând cauza

dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.

Astfel, evocarea fondului fiind o cerință

esențială centru admisibilitatea revizuirii, se constată că aceasta nu este îndeplinită

în situația de față, întrucât decizia civilă nr. 285 din 26 ianuarie 2010 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială în Dosarul nr. 732/204/2007,

nu a antamat fondul cauzei, instanța de recurs limitându-se la a respinge recursul,

ca nefondat, cu menținerea în totalitate a stării de fapt și de drept, astfel cum

aceasta a fost stabilită de către celelalte două instanțe, situație în care prin

prisma art. 322 alin. (1) C. proc. civ. anterior evocat, hotărârea nu este susceptibilă

de a fi atacata cu revizuire.

Așa fiind, în temeiul art. 322 alin.

(1) C. proc. civ. raportat la art. 326 C. proc. civ., se va respinge ca inadmisibila

prezenta cerere de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentul T.I. împotriva deciziei nr. 265 din

28 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

în Dosarul nr. 792/204/2007, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 mai 2013.