ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 905/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 905/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
de competență de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Giurgiu la data de 17 iunie 2013, reclamanta P.F. a solicitat
obligarea pârâtei SC C.A.T. SRL la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de
despăgubiri rezultate din conduita culpabilă a pârâtei, care a dus la
distrugerea culturilor de porumb, prin erbicidare cu erbicid total, de pe
suprafața deținută și lucrată de către reclamantă.
Prin Sentința civilă
nr. 7738 din 13 noiembrie 2013, Judecătoria Giurgiu a admis excepția
necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Făurei.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc.
civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța
în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.
Această necompetență
fiind de ordine publică prevăzută de art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. se
poate invoca de către judecător la primul termen de judecată, potrivit
dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.
În cauza de față nu
sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc.
civ., invocate de către reclamantă.
La rândul său,
Judecătoria Făurei, prin Sentința civilă nr. 96 din 13 februarie 2014 a admis
excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a
pricinii în favoarea Judecătoriei Giurgiu: - a constatat ivit conflictul
negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul la
Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.
Instanța a reținut ipoteza
de competență teritorială alternativă reglementată de dispozițiile art. 113
alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Totodată, conform art. 116 C. proc. civ.,
reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. În
acest context, instanța: nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de
soluționare a cauzei, din oficiu sau la cererea pârâtului. Nici chiar
reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată nu poate reveni
asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea de
chemare în judecată, reclamanta P.F. a solicitat obligarea pârâtei SC C.A.T.
SRL la plata de despăgubiri rezultate din conduita culpabilă a pârâtei, care a
dus la distrugerea culturilor de porumb de pe suprafața deținută și lucrată de
către reclamantă.
În drept, reclamanta
și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legale ce reglementează răspunderea
civilă delictuală.
Conform dispozițiilor
art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce
la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.
Norma mai sus
enunțată instituie regula generală potrivit căreia cererea de chemare în
judecată se adresează instanței din circumscripția teritorială în care își are
domiciliul sau sediul pârâtul.
În speță, reclamanta
invocă întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, în conformitate cu
dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., ceea ce determină incidența art. 113 alin.
(1) pct. 9 C. proc. civ. Conform acestor dispoziții, în afară de instanța de
domiciliu a pârâtului, mai este competentă, instanța în circumscripția căreia
s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind
obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
În aplicarea
prevederilor mai sus citate, competența teritorială de soluționare a cererilor
ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanța domiciliului
pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și
instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul. Toate aceste instanțe sunt
deopotrivă competente să judece pricina.
De asemenea, potrivit
dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. "reclamantul are alegerea între mai
multe instanțe deopotrivă competente."
Așadar, în toate
cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face
alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
În speță, reclamanta
pretinde săvârșirea faptului ilicit și producerea prejudiciului pe raza comunei
Malu, județul Giurgiu.
Pe de o parte,
Judecătoria Giurgiu este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza în
ipotezele prevăzute de competența alternativă reglementată de dispozițiile art.
113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Pe de altă parte,
reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Giurgiu și,
prin alegerea astfel făcută, această instanță a devenit competentă teritorial
să judece litigiul cu care a fost învestită, în conformitate cu prevederile
art. 116 C. proc. civ.
Față de
considerentele reținute, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei
Giurgiu, în favoarea căruia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta P.F.,
domiciliată în comuna Malu, județul Giurgiu, în contradictoriu cu pârâta SC
C.A.T. SRL, cu sediul în sat Drogu, comuna Galbenu, cvartal 22, parcela 80,
camera 1, județul Brăila, în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 martie 2014.
Procesat
de GGC - NN