ÎCCJ, decizie (scj.ro #86848)

Acțiune în răspundere civilă delictuală. Competență teritorială alternativă. Determinarea instanței competente în raport cu dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Competența teritorială.

Index alfabetic :

răspundere civilă delictuală

-          faptă ilicită

-          conflict negativ

-          competență teritorială

-          competență alternativă

Noul Cod de procedură civilă, art. 107, art. 113, art. 116

În conformitate cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din Noul Cod de procedură civilă, competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul.

În această situație, toate aceste instanțe fiind deopotrivă competente să judece o astfel de cerere, dispozițiile art. 116 din Noul Cod de procedură civilă conferă reclamantului beneficiul alegerii instanței la care înțelege să introducă acțiunea, astfel că aceea instanță va deveni competentă să soluționeze litigiul cu care a fost investită.

Secția I civilă, decizia nr. 905 din 18 martie 2014

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 17.06.2013, reclamanta P.F. a solicitat obligarea pârâtei S.C. C.A.T. S.R.L. la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri rezultate din conduita culpabilă a pârâtei, care a dus la distrugerea culturilor de porumb, prin erbicidare cu erbicid total, de pe suprafața deținută și lucrată de către reclamantă.

Prin sentința civilă nr.7738 din 13.11.2013, Judecătoria Giurgiu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Făurei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C.pr.civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.

Această necompetență fiind de ordine publică prevăzută de art. 129 alin. (2) pct.3 C.pr.civ. se poate invoca de către judecător la primul termen de judecată, potrivit dispozițiilor art. 130 alin.(2) C.pr.civ.

În cauza de față nu sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct.3 și alin. (2) C.pr.civ., invocate de către reclamantă.

La rândul său, Judecătoria Făurei, prin sentința civilă nr.96 din 13.02.2014 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Instanța a reținut ipoteza de competență teritorială alternativă reglementată de dispozițiile art.113 alin. (1) pct.9 C.pr.civ. Totodată, conform art.116 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. În acest context, instanța nu se poate dezinvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu sau la cererea pârâtului. Nici chiar reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte a  reținut

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei S.C. C.A.T. S.R.L. la plata de despăgubiri rezultate din conduita culpabilă a pârâtei, care a dus la distrugerea culturilor de porumb de pe suprafața deținută și lucrată de către reclamantă.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legale, ce reglementează răspunderea civilă delictuală.

Conform dispozițiilor art.107 alin. (1) C.pr.civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Norma mai sus enunțată instituie regula generală potrivit căreia cererea de chemare în judecată se adresează instanței din circumscripția teritorială în care își are domiciliul sau sediul pârâtul.

În speță, reclamanta invocă întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, în conformitate cu dispozițiile art.998-999 C.civ., ceea ce determină incidența art.113 alin. (1) pct.9 C.pr.civ.

Conform acestor dispoziții, în afară de instanța de domiciliu a pârâtului, mai este competenta, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În aplicarea prevederilor mai sus citate, competența teritorială. de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul. Toate aceste instanțe sunt deopotrivă competente să judece pricina.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.116 C.pr.civ. „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Așadar, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamanta pretinde săvârșirea faptului ilicit și producerea prejudiciului pe raza comunei Malu, județul Giurgiu.

Pe de o parte, Judecătoria Giurgiu este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza în ipotezele prevăzute de competența alternativă reglementată de dispozițiile art.113 alin. (1) pct.9 C.pr.civ.

Pe de altă parte, reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Giurgiu și, prin alegerea astfel făcută, această instanță a devenit competentă teritorial să judece litigiul cu care a fost învestită, în conformitate cu prevederile art. 116 C.pr.civ.

Față de considerentele reținute, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Giurgiu, în favoarea căreia a fost stabilită.