ÎCCJ, decizie (scj.ro #180883)

Acțiune în răspundere civilă delictuală. Prejudiciu nepatrimonial. Faptă ilicită săvârșită în mediul virtual. Competență teritorială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești

Index alfabetic: prejudiciu de imagine

despăgubiri

prejudiciu nemijlocit

competență teritorială alternativă

C.proc.civ., art. 113 alin. (1) pct. 9, art. 116

Competența teritorială de soluționare a acțiunii în răspundere civilă delictuală se stabilește în raport cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă.

În ipoteza în care se reclamă producerea unui prejudiciu prin difuzarea în mediul virtual a unor imagini defăimătoare, instanța în a cărei circumscripție se află locul producerii prejudiciului este cea în a cărei rază teritorială s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit, și anume instanța de la domiciliul reclamantului.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, alegere susținută de art. 116 din Codul de procedură civilă. Cum reclamantul a înțeles să opteze pentru instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită, față de dispozițiile art. 113 pct. 9 din Codul de procedură civilă, acestei instanțe îi revine competența soluționării cauzei.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 1541 din 24 iunie 2021

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2019, pe rolul Tribunalului Dolj – Secția I civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea fiecăreia dintre pârâte, la plata sumei de 25.000 euro, precum și încetarea încălcării dreptului la imagine.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 71, art. 72, art. 73, art. 74 lit. f), art. 252, art. 253 alin. 81) lit. b) și c) , alin. 83) și (4), art. 1357 și art. 1358 din Codul civil, art. 1 pct.11 și 12 și art. 3 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, art. 451 alin. (1) și art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. 190 din 25.05.2020, Tribunalul Dolj – Secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, invocată de pârâta S.C. B. S.A., și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5996 din 21.09.2020, îndreptată prin încheierea din 7.10.2020, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Craiova.

În considerentele hotărârii pronunțate, în stabilirea competenței materiale,  raportându-se la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 100 din Codul de procedură civilă, instanța a avut în vedere valoarea pretențiilor solicitate în raport de fiecare pârâtă, reprezentând daunele morale, ca rezultat al unor fapte distincte, iar nu prin cumulare, pretențiile situându-se sub plafonul de 200.000 lei ( 25.000 *4,75 =118.750 lei).

În ceea ce privește competența teritorială, instanța a reținut în speță incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă, care reglementează o competență teritorială alternativă, în arport de care reclamanta și-a exercitat dreptul prevăzut de dispozițiile art. 116 din Codul de procedură civilă, depunând cererea de chemare în judecată la una dintre instanțele competente din punct de vedere teritorial, respectiv la instanța în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul -  Tribunalul Dolj.

Totodată, a avut în vedere și faptul că prin răspunsul la întâmpinare depus în dosarul Tribunalului Dolj, reclamanta și-a manifestat expres alegerea pentru instanțele competente din județul Dolj, iar prin concluziilor orale formulate la termenul din 25.05.2020, când Tribunalul Dolj a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale și teritoriale, reclamanta a solicitat stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei Craiova.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Craiova - Secția I civilă, prin  sentința civilă nr. 1027 din 5.02.2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București; a constatat invit conflictul negativ de competență; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei; a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă și faptul că reclamanta și-a exercitat dreptul prevăzut de art. 116 din Codul de procedură civilă, depunând cererea de chemare în judecată la una dintre instanțele competente din punct de vedere teritorial, respectiv la instanța în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul - Tribunalul Dolj.

Cu toate acestea, tribunalul a constatat că judecătoria este instanța competentă din punct de vedere material a soluționa cauza prin raportare la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, instanța apreciată ca fiind competentă și din punct de vedere teritorial, urmare a excepției invocate de pârâta S.C. B. S.A.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din Codul de procedură civilă, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă, există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Judecătoria Craiova și Judecători Sectorului 1 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, respectiv norma de competență de drept comun din art. 107 din Codul de procedură civilă și cea din art. 113 alin. (1) pct. 9 din același cod referitoare la competența teritorială alternativă.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din Codul de procedură civilă, care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.”

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A., prin care a chemat în judecată pe pârâtele S.C. C. și S.C. B. S.A., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 25.000 euro, fiecare, pentru acoperirea prejudiciului generat de încălcarea dreptului la imagine, invocându-se pretinse fapte ilicite din partea pârâtelor ce au condus la prejudicierea sa.

În materia răspunderii civile delictuale, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă stipulează că: „în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (…) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.”

În ceea ce privește instanța în a cărei circumscripție se află locul producerii prejudiciului, Înalta Curte reține că este competentă să soluționeze cauza instanța în a cărei rază teritorială s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit, care, în circumstanțele particulare ale cauzei, în care se reclamă producerea unui prejudiciu prin difuzarea în mediu virtual a unor imagini defăimătoare la adresa reclamantei, este reprezentată de instanța de la domiciliul reclamantei.

În soluționarea conflictului negativ de competență cu care a fost învestită, Înalta Curte va reține prevederile art. 116 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”, ceea ce presupune că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

Astfel, se reține că la termenul din 25.05.2020, acordat în dosarul Tribunalului Dolj, în cadrul concluziilor orale asupra excepției necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Dolj, invocate de pârâtele S.C. C. și S.C. B. S.A., apărătorul reclamantei a susținut că judecătoria este instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze cauza, iar în ceea ce privește competența teritorială, fiind vorba de o competență alternativă, a înțeles să învestească instanțele de pe raza județului Dolj, sens în care a solicitat stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei Craiova.

La termenul din 21.09.2020, acordat în dosarul Judecătoriei Sectorului 1 București, au fost reiterate susținerile apărătorul reclamantei în sensul că Judecătoria Craiova este competentă să soluționeze cauza, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Așadar, în raport de obiectul cauzei și de temeiul de drept invocat de reclamantă, se constată că litigiul de față vizează o acțiune în răspundere civilă delictuală, iar în ceea ce privește competența teritorială de soluționare, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Este de reținut că pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, alegere susținută de art. 116 din Codul de procedură civilă.

Cum, în aplicarea art. 116 din Codul de procedură civilă, reclamanta a înțeles să opteze pentru instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită, care se află în circumscripția Judecătoriei Craiova, față de dispozițiile art. 113 pct. 9 din Codul de procedură civilă, acestei instanțe îi revine competența să soluționeze cauza.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Craiova este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din Codul de procedură civilă.