ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 400/2025

HOTĂRÂRE

12.02.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 400/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, la data de 11.10.2023 sub nr. x/311/2023, reclamanții A și B în contradictoriu cu pârâta C au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 25.000 lei pentru fiecare reclamant precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au invocat prevederile art. 1341 art. 1383 C. civ., art. 194 C. proc. civ.

La data de 30.10.2023 reclamanții au depus la dosar precizare prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale, așa cum au arătat în acțiune, deoarece le-a creat un prejudiciu de imagine, dar și emoțional, prin acțiunile pârâtei.

În drept au invocat prevederile art. 1349 art. 1357 art. 1381 art. 1391 C. civ.

La data de 08.12.2023 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de interes, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina, excepția nulității cererii, excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 1704 din data de 10.04.2024, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Făcând trimitere la prevederile art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., instanța a reținut că pretențiile reclamanților derivă dintr-un raport juridic de răspundere civilă delictuală, reclamanții invocând săvârșirea de către pârâtă a unei fapte ilicite în mediul on-line.

Față de obiectul litigiului, de împrejurarea că locul săvârșirii faptei este un spațiu virtual accesibil național și internațional, nearondat unei singure instanțe civile, precum și de faptul că domiciliul pârâtei –(..), jud. Ilfov- se află în raza de competență a Judecătoriei Buftea, instanța a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile legale enunțate, competența de soluționare a prezentului litigiu revine instanței de la domiciliul pârâtului, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Prin sentința nr. 11104 din data de 15.10.2024, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acțiune în răspundere delictuală, în cauză nu sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care consacră regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din același cod, care reglementează o competență teritorială alternativă, precum și prevederile art. 116 C. proc. civ., sens în care reclamantul are dreptul la alegere între instanțe deopotrivă competente.

A reținut instanța că, în ceea ce privește locul producerii prejudiciului, Înalta Curte a reținut că, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, este competentă să soluționeze cauza instanța în a cărei rază teritorială s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit, care, în circumstanțele particulare ale cauzei, în care se reclamă producerea unui prejudiciu prin difuzarea în mediu virtual a unor afirmații neadevărate și defăimătoare la adresa reclamantului, este reprezentată de instanța de la domiciliul reclamantului.

Prin depunerea acțiunii la Judecătoria Slatina, reclamanții au ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, pentru următoarele argumente:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul acțiunii îl constituie angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, corespunzător încălcării dreptul la imagine a reclamanților.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 și art. 107 C. proc. civ.

Anume, Judecătoria Slatina a reținut că locul săvârșirii faptei este un spațiu virtual accesibil național și internațional, nearondat unei singure instanțe civile, precum și faptul că domiciliul pârâtului se află în raza de competență a Judecătoriei Buftea.

Judecătoria Buftea s-a raportat la domiciliul reclamanților -acolo unde fapta săvârșită on-line are potențialul de a leza valorile sociale ocrotite- aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Slatina, una dintre instanțele competente să soluționeze cererea, alegerea de competență fiind deja realizată de reclamanți, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că în materia răspunderii civile delictuale, legiuitorul instituie o competență teritorială alternativă, în sensul că reclamantul poate introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie la instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente iar, în cauză, se reține că alegerea de competență a fost deja realizată de reclamanți, prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Slatina, în a cărei circumscripție teritorială s-a produs prejudiciul.

În cauză, sintagma ,,loc al producerii prejudiciului” corespunde domiciliului reclamanților ((..), jud. Olt) în contextul în care se reclamă producerea unui prejudiciu, pe de o parte, prin difuzarea în mediul on-line a unor mesaje defăimătoare la adresa reclamanților iar, pe de altă parte, prin formularea de către pârâtă a unor sesizări la diverse instituții (Inspectoratul de Stat în Construcții, Direcția Sanitar Veterinară și Siguranța Alimentelor Olt, ITM Olt, Garda Națională de Mediu- Comisariatul Județean Olt, ISU Olt, ANAF Slatina).

Astfel, reclamanții susțin că prejudiciul s-ar fi produs, în principal, la nivel local, pretinsa afectare a imaginii având loc în mediul lor de viață, sens în care, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanții invocă afectarea imaginii la nivelul comunității din care fac parte („în localitatea noastră de domiciliu, oamenii au început să discute....”, „numeroasele controale au făcut ca în comuna noastră oamenii să se întrebe ce am făcut ...”).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Slatina este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.