ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1446/2025

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 30.01.2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L, a solicitat obligarea acesteia la plata următoarelor sume: 4.043,96 RON, 88.380 HUF echivalentul în RON la data plății, 380 euro echivalentul în RON la data plății, toate cu titlu de daune-interese pentru acoperirea prejudiciului material suferit ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale în baza serviciului C. și B. h, 50.000 euro echivalentul în RON la data plății, reprezentând daune morale, precum și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5874 din data de 16.06.2023, pronunțată de Judecătoria Buftea, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Prin sentința civilă nr. 927 din 09.05.2024, Tribunalul Ilfov, secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâta B. S.R.L., ca nefiind întemeiată. A respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. A luat act că pârâta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel principal A. S.R.L. și apel incident B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 375A din 07.03.2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul incident formulat de B. S.R.L. A fost admis apelul principal formulat de A. S.R.L. A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a contravalorii în RON din data plății a sumei de 88.380 HUF, a contravalorii în RON din data plății a sumei de 380 EUR și a sumei de 4.043,96 RON, toate cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale, precum și a contravalorii în RON din data plății a sumei de 1.000 EUR, cu titlul de despăgubiri pentru daune morale. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 853,62 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. A fost respinsă în rest, cererea de chemare în judecată. A fost obligată B. S.R.L. la plata către A. S.R.L. a sumei de 426,81 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 375A din 07.03.2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă B. S.R.L. a formulat recurs.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă formulează critici privind soluția instanței de apel asupra apelului incident. În acest sens, recurenta că arată că au fost încălcate prevederile art. 1266-1270 și art. 1350 C. civ., dispozițiile art. 7.1.4 și 2.2.3 din Contractul de distribuție, precum și prevederile Broșurii "Informații cu privire la service." Mai arată că soluția curții de apel asupra excepției lipsei calității procesuale pasive relevă lipsa analizei situației de fapt deduse judecății și a probatoriului administrat în cauză, fiind în prezența, în principal, a unei nemotivări, și în subsidiar, a unei motivări contradictorii și lacunare. În continuare recurenta redă considerentele reținute de curtea de apel sub acest aspect și face trimitere la situația de fapt. Totodată, autoarea căii de atac arată că instanța de apel nu a arătat în fapt și în drept motivul pentru care a reținut că aceasta ar avea calitate procesuală pasivă în această cauză.

Sub un alt aspect, recurenta susține că soluția instanței de apel asupra acestei excepții s-a dat cu încălcarea normelor de drept material, având în vedere că au fost ignorate prevederile contractului dintre producător și reprezentantul producătorului și prevederile broșurii, respectiv oferta producătorului B.. Recurenta face trimitere la prevederile broșurii și la clauzele contractului de distribuție încheiat între B. și B.. Prin urmare, instanța de apel în mod nelegal a interpretat dispozițiile legale în privința aprecierii probelor, înlăturând nelegal de la analiza sa contractul de distribuție și interpretând greșit prevederile broșurii, conchide recurenta. Potrivit autoarei recursului, argumentația instanței de apel este formală, fără corelarea necesară pentru a justifica soluția pronunțată prin dispozitiv și fără a indica în concret care sunt mențiunile din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei care demonstrează calitatea procesuală pasivă a B..

Totodată recurenta formulează critici privind soluția instanței de apel asupra apelului principal formulat de A.. Sub acest aspect, autoarea căii de atac susține că prin soluția de admitere a apelului principal instanța de apel nu a analizat legal normele de drept material incidente în cauză și a pronunțat o hotărâre nemotivată, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.. Recurenta susține că au fost încălcate prevederile art. 1266-1269, art. 1350, art. 1527, art. 1530-1537 C. civ. și art. 6 C. proc. civ.

Recurenta arată că între aceasta și intimata-reclamantă nu există niciun raport contractual și niciun temei pentru a susține o pretinsă obligație a acesteia de a achita către A. sumele pretinse, iar susținerile au fost dovedite cu toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei pe care curtea de apel a înțeles să le interpreteze în favoarea intimatei-reclamante. Mai arată recurenta că nu există nicio obligație asumată de către aceasta care să nu fi fost respectată. În continuare face trimitere la Contractul de distribuție și la obligațiile izvorâte din acesta, precum și la o serie de prevederi cuprinse în Manualul de produse pentru servicii de mobilitate en-gros, din care rezultă, potrivit recurentei, procedura care trebuie urmată de către deținătorii autovehiculelor marca B. în situația în care doresc să beneficieze de Programul de mobilitate.

Sub un alt aspect, recurenta susține că instanța de apel a aplicat în mod greșit prevederile art. 1530-1531 C. civ., motivarea fiind lacunară și supreficială. Potrivit recurentei, instanța de apel nu a analizat condițiile reglementate de art. 1530 C. civ., sens în care decizia este nemotivată. Recurenta face trimitere la situația de fapt și documentele de la dosarul cauzei, respectiv facturi și chitanțe.

Totodată, recurenta susține că în ceea ce privește plata daunelor morale, instanța de apel nu indică în raport de ce aspecte a apreciat că suma de 1.000 euro ca fiind o sumă modică, mai ales că acestea nu au fost dovedite de către intimata-reclamantă. Mai susține recurenta că instanța nu a analizat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile în raport de acest capăt de cerere. De asemenea, referitor la acordarea daunelor morale recurenta susține că instanța de apel a încălcat principiul egalității, principiul dreptului la apărare și dreptul la un proces echitabil, deoarece a ignorat probatoriul care dovedea că societatea recurentă nu răspunde de nicio decontare și implementare a acestui program de mobilitate în afara României. În opinia recurentei, la dosarul cauzei nu există documente care să probeze existența unui prejudiciu moral.

Sub un ultim aspect, în ceea ce privește plata daunelor morale, autoarea căii de atac critică interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1531 C. civ.. Potrivit recurentei, daunele morale nu pot fi evaluate pecuniar, iar în cauză art. 1531 C. civ. trebuie coroborat cu art. 206 și art. 257 C. civ.

În final, recurenta susține că instanța de apel a încălcat prevederile art. 453 C. proc. civ., reținând în mod greșit existența vreunei culpe procesuale în sarcina acesteia și obligând-o la plata unor cheltuieli de judecată către intimată.

În drept, recurenta-pârâtă a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Articolul 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede obligația instanței de a insera în cuprinsul hotărârii expunerea situației de fapt reținute pe baza probelor administrate în cauză, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților. Expunerea considerentelor reprezintă garanția că hotărârea pronunțată reprezintă rezultatul unui raționament logico-judiciar, iar soluția nu a fost pronunțată într-un mod arbitrar și discreționar, și face în același timp posibilă realizarea controlului judiciar.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat, în esență, pe de o parte, că soluția curții de apel asupra apelului incident este nemotivată și conține motive contradictorii, iar pe de altă parte, că instanța de apel nu a analizat condițiile reglementate de art. 1530 C. civ., sens în care soluția dată asupra apelului principal este nemotivată. Aceste critici nu pot fi primite.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a analizat criticile formulate prin ambele apeluri declarate și a expus considerentele în susținerea soluției pronunțate, astfel cum acestea se regăsesc la filele x din hotărârea recurată.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că la filele x din hotărârea recurată se regăsesc motivele care fundamentează concluzia instanței de apel prin care a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată și a respins în mod corect apelul incident.

Așa fiind, se constată că instanța de apel a argumentat în mod clar și concis de ce societatea B. S.R.L. are calitate procesuală în prezenta cauză, raportându-se la probatoriul adiministrat în cauză, și a explicat de ce soluția instanței de fond cu privire la această excepție este corectă, substituind motivarea primei instanțe, sens în care, Înalta Curte va înlătura aceste critici.

Se reține că judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument al părților, iar întinderea obligației de motivare trebuie apreciată prin raportare la natura și circumstanțele specifice fiecărei cauze. Motivarea unei hotărâri judecătorești este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Totodată, Înalta Curte constată neîntemeiate susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora soluția dată asupra apelului principal este nemotivată și superficială. Se observă că instanța de apel a expus în mod explicit că beneficiile oferite de producător devin obligatorii pentru ofertant din momentul acceptării ofertei, adică prin cumpărarea vehicului și ulterior prin efectuarea reviziilor conform condițiilor precise. De asemenea, în ceea ce privește analiza condițiior reglementate de art. 1530 C. civ., instanța de apel a expus în mod clar considerentele prin care a reținut că din probele administrate în cauză s-a constatat că obligațiile asumate conform serviciilor B. h și B. nu au fost îndeplinite.

În ceea ce privește susținerile privind pretinsele motivele contradictorii, instanța supremă constată că nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, față de lipsa argumentelor concrete cu privire la acest aspect.

Așadar, Înalta Curte reține că acest motiv de casare este nefondat, instanța de apel argumentând soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., evocând și aplicând în cauza dedusă judecății, textele de lege și actele normative care au stat la baza adoptării soluției sale, totodată prezentând raționamentul-logico juridic prin care a admis apelul recurentei-reclamante.

Criticile recurentei-pârâte, formulate în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a susținut că instanța de apel a încălcat prevederile art. 453 C. proc. civ., nu vor fi însușite de Înalta Curte de Casației și Justiție.

Potrivit art. 453 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Înalta Curte reține că prin soluția pronunțată de instanța de apel a fost respins apelul incident și admis apelul principal, astfel încât se constată că în mod legal curtea de apel a obligat societatea B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 426,81 RON, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru aferentă apelului, calculate proporțional cu pretențiile admise în urma admiterii căii de atac.

În ceea ce privește susținerile recurentei privind încălcarea principiul egalității, principiul dreptului la apărare și dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte constată că au fost invocate formal, fără a se argumenta concret în ce mod instanța de apel a încălcat normele procesuale enunțate.

Referitor la susținerile recurentei-pârâte privind aplicarea greșită a normelor de drept material referitoare la interpretarea și forța obligatorie a contractului (art. 1266-1270 C. civ.), la răspunderea contractuală (art. 1350 C. civ.), la dreptul la executare în natură și la daune intererese(art. 1527 și art. 1530 C. civ.), precum și cele referitoare la evaluarea prejudicului(art. 1531-1537 C. civ.), Înalta Curte reține că nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece nu sunt veritabile critici de nelegalitate, ci chestiuni de netemeinicie care nu pot face obiectul examenului de nelegalitate în recurs.

Afirmațiile prin care recurenta-pârâtă invocă că au fost ignorate prevederile contractului dintre producător și reprezentantul producătorului, precum și prevederile broșurii, respectiv oferta producătorului B.., cu trimiterea pe care o face la înscrisurile din dosar (contract, broșură, facturi, chitanțe) aduc în discuție aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei.

Instanța supremă reține că nu se poate proceda la o devoluare a fondului cauzei și la o reevaluare a probatoriului administrat de instanța devolutivă pentru a se stabili o altă situație de fapt cu privire la cauzele și împrejurările în care a intervenit încălcarea obligației contractuale.

De asemenea, criticile care vizează plata daunelor morale, nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în cererea de recurs, deoarece nu sunt veritabile critici de nelegalitate, recurenta reiterând aspecte legate de existența faptei ilicite.

Astfel, prin susținerile potrivit cărora pe de o parte, la dosarul cauzei nu există documente care să probeze existența unui prejudiciu moral, iar pe de altă parte se critică cuantumul stabilit de instanța de apel, cu trimitere la prevederile art. 206, art. 257 și art. 1531 C. civ., recurenta aduce în dezbatere, în esență, problematica stabilirii unui anumit cuantum al daunelor morale pentru repararea unui prejudiciu. Cuantumul daunelor morale, stabilit de instanța de apel, conform circumstanțelor particulare ale cauzei, reprezintă așadar, o chestiune de temeinicie, iar nu de nelegalitate, necenzurabilă în recurs.

Instanța supremă reține că judecătorii fondului sunt suverani în ceea ce privește interpretarea probelor și a actelor juridice ale cauzei deduse judecății, iar circumstanțele factuale ale litigiului nu pot fi reevaluate în calea extraordinară de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 375 A din 7 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 375 A din 7 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2025.