ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 925/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 23.02.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 1.376.313,85 euro (echivalentul sumei 6.708.566,59 RON la cursul B.N.R. de 4.8743 RON din 05.02.2021) suma fiind compusă din: 792.327,85 euro, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor contractuale, 308.686 euro, reprezentând deficiențe aferente execuției, 2.300 euro, reprezentând taxa de administrare de 5% conform art. 8.2 din contract și 273.000 euro, reprezentând penalități contractuale aferente perioadei 15.05.2018-14.08.2018, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1093/2022 din 13.05.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 20.557,85 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1776A/25.11.2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut că motivarea hotărârii recurate nu respectă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind arătată o minimă explicație cu privire la înlăturarea criticilor din apel.

Astfel, recurenta a susținut că în decizia atacată au fost reproduse concluziile inițiale ale primei instanțe, fără a exista o reanalizare a cauzei ce ar fi trebuit să se realizeze în baza caracterului devolutiv al apelului; așadar, întrucât prin hotărârea recurată se preia in extenso doar ceea ce a reținut prima instanță, aspecte care nu au trecut prin filtrul judecătorului din apel, recurenta a afirmat că prin decizia recurată nu se prezintă un raționament propriu, nefiind făcută o analiză efectivă a criticilor din apel.

În final, a precizat că o atare manieră de redactare a considerentelor fundamentează, în realitate, o decizie nemotivată a curții de apel, făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs.

La 13.03.2025, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 02.04.2025, recurenta a răspuns la întâmpinare.

Examinând excepția nulității recursului, Înalta Curte urmează să o respingă, întrucât din memoriul de recurs se pot desprinde critici de nelegalitate ce pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu poate fi reținută incidența art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Dreptul la un proces echitabil, prevăzut art. 21 alin. (3) din Constituție, art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și de art. 6 C. proc. civ., presupune, între altele, obligația instanțelor de a motiva hotărârile judecătorești.

Astfel, dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. impun ca hotărârea judecătorească să cuprindă considerentele "în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". În cazul hotărârilor pronunțate în căile de atac, motivarea hotărârii judecătorești trebuie să arate argumentele pentru care s-a pronunțat soluția în calea de atac și susținerile care au fost înlăturate.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reține că unul dintre efectele art. 6 alin. (1) din Convenție este că impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare corespunzătoare a observațiilor, argumentelor și probelor prezentate de părți, în acest sens fiind hotărârea în cauza Buzescu împotriva României din 24.05.2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210/08.03.2006.

Raportând aceste exigențe în cauza de față, Înalta Curte constată că motivul de casare invocat de recurentă - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - este fondat, întrucât decizia recurată este nemotivată.

Instanța de apel s-a limitat la reproducerea mai multor secțiuni relevante din motivarea sentinței primei instanțe, fără a realiza un examen propriu al criticilor formulate prin apel și fără a exercita un veritabil control judiciar asupra hotărârii apelate, care, în aceste condiții, a încălcat obligația esențială de a-și motiva hotărârile, reținută de art. 21 din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil.

Iar acest lucru a avut loc în condițiile în care principalele argumente din memoriul de apel depus de parte, care se referă la aspecte contractuale și factuale ce ar fi, în opinia sa, de natură a susține cesionarea contractului, în contra considerentelor primei instanțe, nu își găsesc nicio analiză în cuprinsul motivării deciziei atacate.

Astfel, în lipsa unei analize proprii, decizia din apel apare ca fiind doar formal motivată, fără o reală cenzură asupra hotărârii primei instanțe și fără răspuns la criticile părții apelante.

Față de considerentele expuse, recursul va fi admis și, în temeiul art. 496 alin. (1) și (2) și 497 C. proc. civ., decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre o nouă judecată instanței de apel, care va rejudeca apelul și, de asemenea, va decide cu privire la cererile accesorii privind acordarea cheltuielilor de judecată corespunzătoare apelului și a celor efectuate de părți în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1776A/25.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2025.