ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 410/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. x/2022 din data de 26.09.2022, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților B., C. și D., în solidar, la plata sumei de 30.000 euro la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății, sumă actualizată cu dobânda legală penalizatoare de la data de 04.02.2019 până la plata integrală, reprezentând despăgubiri civile.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâții, în calitate de arbitri în dosarul arbitral nr. x/2017 al Curții de Arbitraj Comercial și Maritim Constanța, au anulat raportul de expertiză efectuat de reclamant și au dispus transferarea onorariului către un alt expert, cu încălcarea mai multor dispoziții legale, comițând un abuz de drept, încălcând mai multe din obligațiile legale care incumbă calității de arbitru.

2.1. Judecătoria Constanța, prin sentința nr. 5591 pronunțată la data de 07.06.2023, a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâți prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că fapta prezentată de reclamant s-a săvârșit la locul desfășurării ședinței arbitrale din data de 04.02.2019, respectiv în Sectorul 3 București, iar reclamantul nu a dedus judecății o cale de atac împotriva modului de soluționare a dosarului arbitral x/2017 pentru a se analiza competența în raport de sediul Curții de Arbitraj Comercial și Maritim Constanța, ci a solicitat constatarea existenței unei fapte civile delictuale "de drept comun" constând în soluționarea nelegală de către pârâți a unor incidente procedurale intervenite în cursul desfășurării procedurii arbitrale, situație care atrage competența teritorială a instanței în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită.

Prin urmare, în raport cu obiectul cererii și art. 107 din C. proc. civ., cum niciunul dintre pârâți nu a solicitat în mod expres declinarea competenței în favoarea instanței de la locul săvârșirii faptei ilicite conform art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., ci fiecare a solicitat declinarea în favoarea instanței de la domiciliul ori sediul său profesional, s-a avut în vedere că doi dintre cei trei pârâți locuiesc în circumscripția Judecătoriei Buftea.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Buftea, prin sentința nr. 10840 pronunțată la data de 29.11.2023, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de către reclamant și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare s-a reținut, în esență, că reclamanții au fost citați în calitate de experți la ședințele arbitrale ale Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța care, prin învoiala lor, s-au ținut în Sectorul 3 București. Întrucât ședințele s-au desfășurat de fapt sub egida și auspiciile Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța, fapta ilicita se consideră săvârșită în circumscripția Judecătoriei Constanța, prima instanță învestită de reclamant în temeiul art. 116 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a învestit Judecătoria Constanța cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, generată de pretinsa faptă ilicită a pârâților care, în calitate de arbitri în dosarul arbitral x/2017 al Curții de Arbitraj Comercial și Maritim Constanța, în ședința arbitrală din data de 04.02.2019 desfășurată la sediul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, respectiv în București, au anulat raportul de expertiză efectuat de reclamant și au dispus transferarea onorariului către un alt expert.

În materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Se constată faptul că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acțiune în răspundere delictuală, în cauză sunt incidente atât dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, cât și cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., prin care este stabilită o competență teritorială alternativă în sensul că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 din C. proc. civ., mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În cauza dedusă judecății, instanțele deopotrivă competente să judece cererea reclamantului sunt: fie instanța de la domiciliul pârâtului (doi dintre pârâți domiciliază în circumscripția Judecătoriei Buftea, iar al treilea în circumscripția Judecătoriei Sectorului 4 București, fiind astfel incidente dispozițiile art. 112 din C. proc. civ.), fie cea în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul (locul desfășurării ședințelor arbitrale aflat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 3 București).

Or, reclamantul a înțeles să aleagă Judecătoria Constanța ca instanță competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, exercitându-și astfel dreptul de opțiune potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că Judecătoria Constanța, aleasă de către reclamant, este o instanță necompetentă teritorial, întrucât nu este nici instanța în a cărei circumscripție domiciliază vreunul dintre pârâți, nici instanța în raza căreia a fost săvârșită fapta ilicită.

În atare situație, devin incidente dispozițiile generale în materia stabilirii competenței teritoriale, reglementate de art. 107 din C. proc. civ., iar instanța competentă teritorial să judece cauza dedusă judecății este instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.

Fiind vorba despre o normă de competență teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Înalta Curte reține că, în cauză, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța a fost invocată de pârâți, prin întâmpinare. Pârâtul C. a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, în circumscripția căreia se află de domiciliul său, instanță competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată în temeiul art. 107 alin. (1) și 112 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți putând fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2024.