ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2762/2015

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Judecătoriei Dohoroi la data de 14 noiembrie 2014, sub numărul

de dosar 3965/222/2014, reclamanții I.M.C. și SC A. SRL au chemat în judecată pe

pârâta SC M. SA solicitând ca instanța să oblige pârâta la plata către reclamanți

a sumei de 190.000 RON reprezentând daune interese, cu cheltuieli de judecată, acțiunea

fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1357 și urm. C. civ.

În motivare, s-a

arătat, în esență, că, în calitate de proprietară a suprafeței de 151.700 m.p.,

teren arabil situat în V.C., jud. Botoșani, societatea SC A. SRL a arendat terenul

ce face obiectul litigiului către I.M.C. După identificarea terenului și preluarea

lui în arendă, acesta a înscris potrivit dispozițiilor legale documentele la A.P.I.A.

În anul 2012, când arendașul s-a dus să execute lucrările agricole propuse, terenul

fusese deja arat și cultivat cu porumb, iar pentru că nu a reușit să identifice

persoana fizică sau juridică ce deține terenul, s-a adresat A.P.I.A., pentru a afla

posesorul.

În primăvara anului

2013, a aflat, din nou, că terenul era cultivat, iar cu ocazia deplasării la fața

locului, a aflat că uzurpatorul dreptului de folosință era SC M. SA, fiind astfel

sesizat arendatorul, adică SC A. SRL, pentru imposibilitatea exploatării terenului.

În toamna anului

2013, după ce pârâta și-a cules întreaga recoltă de sfeclă de zahăr, I.M. - arendaș,

a arat în vederea cultivării de soia, iar în primăvara anului 2014 a constatat că

pârâta a cultivat terenul cu porumb, fără vreo înștiințare prealabilă.

În concluzie,

reclamanții au arătat că, pentru încălcarea evidenta a dreptului de folosință asupra

terenului arabil de către SC M. SA, solicită obligarea acestei pârâte la plata de

daune în cuantum de 190.000 RON.

Prin întâmpinare

pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale, arătând că sediul social al

societății M. SA este în mun. Roman, jud. Neamț, iar cererile de chemare în judecată,

conform art. 107 C. proc. civ., se introduc la instanța în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul pârâtul, instanța competentă fiind Judecătoria Roman.

Prin sentința

civilă nr. 717 din 02 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Dohoroi în Dosarul

nr. 3965/222/2014, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe

și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Roman, instanța reținând că litigiul dedus judecății nu are ca obiect obligarea

o acțiune în răspundere civilă delictuală.

Prin sentința

civilă nr. 2666 din 15 octombrie 2015, Judecătoria Roman a admis excepția necompetenței

teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Dorohoi și, constatându-se ivit un conflict negativ de competență,

a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Instanța a reținut

că prin cererea de chemare în judecată, dar și prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții

au precizat, în mod clar, că temeiul de drept în baza căruia au înțeles să-și întemeieze

prezenta cerere este cel al răspunderii civile delictuale, respectiv art. 1357 C.

civ.

Or, potrivit

art. 107 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în cazul

acțiunilor având ca obiect atragerea răspunderii civile delictuale, legiuitorul

a prevăzut în favoarea reclamantului, a posibilității alegerii alternative de competențe,

fiind legal competentă atât instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își

are sediul pârâtul, cât și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta

ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte

dintr-o asemenea faptă, iar posibilitatea alegerii instanței competente revine reclamantului,

acesta fiind cei care investește instanța cu cererea de chemare în judecată.

Cum reclamantul

a introdus acțiunea pe rolul Judecătoriei Dorohoi, aceasta e instanța competentă

teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Învestită cu soluționarea

conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența

soluționării cauzei revine Judecătoriei Dorohoi, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de

chemare în judecată adresată Judecătoriei Dorohoi, reclamanții au solicitat obligarea

pârâtei la plata sumei de 190.000 RON reprezentând daune interese, cererea de chemare

în judecată fiind întemeiată în drept pe dispozițiile legale ce reglementează răspunderea

civilă delictuală.

Potrivit dispozițiilor

art. 22 alin. (4) C. proc. civ., judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică

a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire,

fiind obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.

În speță, Judecătoria

Dorohoi a apreciat că obiectul cauzei nu îl constituie o acțiune în răspundere civilă

delictuală, însă nu apus în discuția părților acest aspect, ceea ce conduce la o

încălcare a principiului disponibilității.

Conform dispozițiilor

art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la

instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

În speță, reclamanții

invocă întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, indicând dispozițiile

art. 1357 C. civ., ceea ce determină incidența art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ. Conform acestor dispoziții, în afară de instanța de domiciliu a pârâtului,

mai este competentă instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită

sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe

deopotrivă competente.

În aplicarea prevederilor

mai sus citate, competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un

fapt ilicit este alternativă, între instanța domiciliului pârâtului, instanța în

circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a

produs prejudiciul. Toate aceste instanțe sunt deopotrivă competente să judece pricina.

Or, reclamanții

au pretins săvârșirea faptului ilicit și producerea prejudiciului pe raza Judecătoriei

Dorohoi, terenul arabil aflându-se în extravilanul satului V.C., jud. Botoșani.

Pe de o parte,

Judecătoria Dorohoi este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza în

ipotezele prevăzute de competența alternativă reglementată de dispozițiile art.

113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Pe de altă parte,

reclamanții au introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Dorohoi și,

prin alegerea astfel făcută, această instanță a devenit competentă teritorial să

judece litigiul cu care a fost învestită, în conformitate cu prevederile art. 116

C. proc. civ.

Prin urmare, față

de cele de mai sus arătate, având în vedere că în speță este vorba de o competență

alternativă, alegerea instanței dintre cele competente aparținând reclamantului,

precum și calificarea cererii de chemare în judecată, formulată de către reclamanți,

în lipsa punerii în discuție și a modificării cererii de chemare în judecată din

partea acestora, Judecătoria Dohoroi este competentă potrivit dispozițiilor

art. 313 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., să judece prezenta cerere de chemare în

judecată, aceasta fiind investită cu o acțiune în răspundere civilă delictuală,

locul săvârșirii faptei ilicite, astfel cum a fost indicat de către reclamanți,

situându-se în circumscripția Judecătoriei Dohoroi.

Față de considerentele

reținute, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Dorohoi, în favoarea

căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dorohoi.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2015.