ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 904/2014

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, la data de 4 iulie 2013, reclamanta B.M. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor civile în sumă de 80.896,73 RON (reactualizate) și la suma de 100.000 euro daune morale, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că despăgubirile solicitate reprezintă prejudiciul încercat ca urmare a unei grave erori judiciare privind o acțiune în revendicare ce i-a fost respinsă printr-o hotărâre profund nedreaptă, care i-a marcat existența, cu consecințe dezastruoase asupra întregii familii, precum și pentru starea de stres ce i-a fost cauzată de nenumăratele litigii cărora a trebuit să le facă față.

Prin Sentința nr. 1553 din 3 decembrie 2013, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, competent potrivit art. 111 C. proc. civ. La rândul său, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința nr. 116 din 5 februarie 2014, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Vâlcea; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a se pronunța asupra acestuia. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că reclamanta a optat pentru introducerea acțiunii la Tribunalul Vâlcea, instanță competentă în conformitate cu normele de competență relativă, potrivit cărora invocarea de către instanță din oficiu a necompetenței teritoriale este contrară manifestării de voință a reclamantei.

Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetență. În cazul încălcării normelor de competență teritorială, în afară de cea exclusivă, excepția de necompetență de ordine privată (relativă) poate fi invocată numai de pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe (art. 130 alin. (3) C. proc. civ.). În speță, având în vedere natura juridică și obiectul acțiunii deduse judecății (despăgubiri civile), competența teritorială este relativă, normele legale care o reglementează fiind de ordine privată.

Aceste norme ocrotesc interesele particulare ale părților, iar instanța sesizată nu poate invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale. Este de reținut că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Vâlcea și, prin alegerea astfel făcută, această instanță a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanța, posibil competentă alternativ a pierdut această prerogativă. Fiind vorba de o competență teritorială relativă, invocarea de către instanță, din oficiu, a excepției este contrară manifestării de voința a reclamantei, care a optat pentru introducerea acțiunii la o anumită instanță. Așadar, prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc.

civ., Tribunalul Vâlcea a devenit în mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu. Mai mult, potrivit prevederilor art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situația necompetenței de ordine privată "partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declinarea competenței." În această situație, nici chiar reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente. Instanța sesizată rămâne competentă să soluționeze pricina. Având în vedere considerentele reținute, soluționarea pricinii este de competența Tribunalului Vâlcea, în favoarea căruia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta B.M., domiciliată în București, str. Ș., sector 1, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, str. A., sector 5, în favoarea Tribunalului Vâlcea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2014. Procesat de GGC - NN