ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 904/2014

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, la data de 4 iulie 2013, reclamanta B.M.

a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

la plata despăgubirilor civile în sumă de 80.896,73 RON (reactualizate) și la

suma de 100.000 euro daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că despăgubirile solicitate reprezintă prejudiciul încercat

ca urmare a unei grave erori judiciare privind o acțiune în revendicare ce i-a

fost respinsă printr-o hotărâre profund nedreaptă, care i-a marcat existența,

cu consecințe dezastruoase asupra întregii familii, precum și pentru starea de

stres ce i-a fost cauzată de nenumăratele litigii cărora a trebuit să le facă

față.

Prin Sentința nr.

1553 din 3 decembrie 2013, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

competent potrivit art. 111 C. proc. civ.

La rândul său,

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința nr. 116 din 5 februarie

2014, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a

declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Vâlcea;

a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la

Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a se pronunța asupra acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul București a reținut că reclamanta a optat pentru

introducerea acțiunii la Tribunalul Vâlcea, instanță competentă în conformitate

cu normele de competență relativă, potrivit cărora invocarea de către instanță

din oficiu a necompetenței teritoriale este contrară manifestării de voință a

reclamantei.

Sesizată cu

soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține următoarele:

Competența

teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive care prezintă

anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a

excepției de necompetență.

În cazul încălcării

normelor de competență teritorială, în afară de cea exclusivă, excepția de

necompetență de ordine privată (relativă) poate fi invocată numai de pârât și

numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu

la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei

instanțe (art. 130 alin. (3) C. proc. civ.).

În speță, având în

vedere natura juridică și obiectul acțiunii deduse judecății (despăgubiri

civile), competența teritorială este relativă, normele legale care o

reglementează fiind de ordine privată. Aceste norme ocrotesc interesele

particulare ale părților, iar instanța sesizată nu poate invoca din oficiu

excepția necompetenței teritoriale.

Este de reținut că

reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Vâlcea și,

prin alegerea astfel făcută, această instanță a devenit exclusiv competentă a

judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă

instanța, posibil competentă alternativ a pierdut această prerogativă.

Fiind vorba de o

competență teritorială relativă, invocarea de către instanță, din oficiu, a

excepției este contrară manifestării de voința a reclamantei, care a optat

pentru introducerea acțiunii la o anumită instanță.

Așadar, prin alegerea

exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea

excepției de necompetență teritorială în conformitate cu dispozițiile art. 130

alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a devenit în mod exclusiv competent

să judece prezentul litigiu.

Mai mult, potrivit

prevederilor art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situația necompetenței de

ordine privată "partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu

va putea cere declinarea competenței." În această situație, nici chiar

reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată nu poate reveni

asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente. Instanța sesizată

rămâne competentă să soluționeze pricina.

Având în vedere

considerentele reținute, soluționarea pricinii este de competența Tribunalului

Vâlcea, în favoarea căruia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta B.M.,

domiciliată în București, str. Ș., sector 1, în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, str.

A., sector 5, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN