ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2010

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, la data de 6 octombrie 2008 reclamanții N.F.G., M.V., N.T., C.R., B.G., C.L.T., V.N.T., R.M., G.C.I., F.C.A.D., P.V.M., C.V., F.P., G.L., R.F., J.I.M., N.A., N.A., M.A., M.C., D.C., N.S., P.N., F.N., M.M.C., M.N., G.T., P.A., D.I., L.V., P.C., B.I., T.P.L., P.G., P.C.M., G.E., U.M., V.C., C.I., T.C., C.M.D., R.V., U.N., D.M., D.T., M.V. au chemat în jduecată pe pârâta SA P. SA - membru O.M.V. Grup, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea intimatei la plata către reclananți a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă - iarnă, în cuantum de un salariu minim pe SA P. SA, conform art. 170 alin. (1) și (2) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, pentru anii 2005, 2006 și 2007, actualizate la data plății, și cu dobânda legală.

În motivarea acțiunii, relcamanții au arătat că au fost concediați în anii 2005 - 2008, ca urmare a desființării posturilor lor; unitatea nu a respectat dispozițiile art. 170 alin. (1) șli (2) din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unitate din industria petrolieră, care în ultimii trei ani prevedea că în luna octombrie ( pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale. Fiecare din suplimentările de mai sus, va avea un cuantum minim în valoare de un salariu minim pe agent economic, calculat la data evenimentului, conform contractului colectiv de muncă. Prejudiciul trebuie reparat integral, motiv pentru care se impune actualizarea sumelor prin aplicarea indicilor de inflație, art. 998 C. civ., iar pentru lipsa folosinței, daunele interese dobânda legală, art. 1088 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1380 din 21 noiembrie 2008, Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta la plata către reclamanți a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în cuantum de cel puțin un salariu minim la nivel SC P. SA, pentru perioada 2005 - 2007, actualizate la data plății efective cu rata inflației și cu dobânda legală. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC P. SA - Membru O.M.V. Grup, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. La termenul din data de 14 aprilie 2009, pârâta - recurentă a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2), ultima liniuță, din Legea nr. 53/2003, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 79 alin. (1) din Constituția României.

În susținerea excepției, s-a arătat că, pornind de la premisa că atât Legea nr. 168/1999 cât și Legea nr. 53/2003 sunt legi organice, se pune problema dacă cea dintâi mai este sau nu în vigoare, față de textul atacat, apreciat de recurentă ca temei pentru o abrogare implicită pentru care nu mai există justificare legală după intrarea în vigoare a Legii nr. 27/2000, care prin art. 62 și art. 63 impune, un caracter imperativ, abrogarea expresă directă. Prin încheierea de ședință de la 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, dată în Dosarul nr. 8259/118/2008, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâta SC P. SA - Membru O.M.V.

- Grup București. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că deși invocată prin raportare la o serie de texte constituționale, excepția este motivată exclusiv prin prisma nerespectării unei dispoziții cuprinse într-o altă lege, ceea ce în opinia autorului constituie sursa unei aplicări abuzive, prin exces de putere, de către judecători, a textului atacat, respectiv art. 298 alin. (2) ultima liniuță.

Se mai susține că în ceea ce privește, principiul „efectivității juridice” acesta nu este reglementat de vreunul din textele constituționale de referință și nici de vreo altă dispoziție fundamentală, iar art. 1 alin. (5) din Constituția României și exemplele din jurisprudența europeană, au fost invocate fie pentru a susține obligația tuturor autorităților publice, inclusiv a Parlamentului, de a respecta o lege anterior edictată și a adopta dispoziții eficiente din punct de vedere al aplicabilității, fie pentru a întări dezideratul unei jurisprudențe unitare.

Or, se mai arată, obligația Parlamentului de a respecta legile pe care el însuși le-a edictat și de a asigura coerența legislativă a actelor normative pe care le emite cât și interpretarea și aplicarea unitară de către instanțe a acestora, deși reprezintă deziderate legitime și obligații constituționale, nu interesează și nu pot constitui temeiul controlului de constituționalitate exercitat de către Curtea Constituțională, în condițiile art. 146 lit. d) din Constituție și art. 29 din Legea nr. 47/1992. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, SC P. SA - Membru O.M.V.

Grup, pârâta în caută care, criticând respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, reia în esență argumentele ce au stat la baza excepției de neconstituționalitate și conchide că din dispozițiile art. 62 și 63 ale Legii nr. 24/2000, rezultă că legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare ale acestora. Ca atare, se concluzionează, C. muncii, respectiv art. 298 alin. (2), ultima liniuță, nu poate modifica implicit prevederile legale cuprinse în Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât aceasta ar contraveni prevederilor legale cuprinse în Constituția României.

Recursul se constată ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Tort astfel, art. 2 alin. (3) din același act normativ, dispune că instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Printr-o bogată jurisprudență, Curtea Constituțională, evaluându-și propriile competențe, a statut că nu este abilitată de lege să emită decizii interpretative. Or, indirect, excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 298 alin. (2), ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, C. muncii ( potrivit cărora de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, orice alte dispoziții contrare, se abrogă ) vizează modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi legale, precum și corelarea lor cu dispoziții cuprinse în alte acte normative, aspecte ce țin de competența exclusivă a instanțelor judecătorești. Nici corelarea actelor normative și nici coroborarea unor dispoziții legale nu pot intra sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, care nu poate imixtiona în atribuțiile puterii legiuitoare sau a celei judecătorești.

Or, așa cum corect a reținut instanța de control judiciar, autorul excepției își motivează susținerile vizând neconstituționalitatea textului atacat prin filtrul unei alte legi, punând în discuție corelarea actelor normative invocate, între ele, încercând să inducă instanței de contencios constituțional modalitatea de soluționare a unui conflict al legii în timp și respectiv interpretarea și aplicarea legii la cazul dedus judecății, atribute ce aparțin exclusiv instanței sesizate cu soluționarea litigiului. Așa fiind, cum criticile îndreptate împotriva textului atacat, nu reprezintă veritabile argumente de neconstituționalitate, se constată că în mod corect s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare recursul, urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA - O.M.V. - Membru O.M.V. Grup împotriva încheierii de ședință de la 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.