ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2010

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Constanța, secția civilă, la data de 6 octombrie 2008 reclamanții N.F.G., M.V.,

N.T., C.R., B.G., C.L.T., V.N.T., R.M., G.C.I., F.C.A.D., P.V.M., C.V., F.P., G.L.,

R.F., J.I.M., N.A., N.A., M.A., M.C., D.C., N.S., P.N., F.N., M.M.C., M.N., G.T.,

P.A., D.I., L.V., P.C., B.I., T.P.L., P.G., P.C.M., G.E., U.M., V.C., C.I., T.C.,

C.M.D., R.V., U.N., D.M., D.T., M.V. au chemat în jduecată pe pârâta SA P. SA -

membru O.M.V. Grup, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună obligarea intimatei la plata către reclananți a drepturilor salariale

reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă - iarnă, în cuantum de un

salariu minim pe SA P. SA, conform art. 170 alin. (1) și (2) din Contractul

Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, pentru

anii 2005, 2006 și 2007, actualizate la data plății, și cu dobânda legală.

În motivarea

acțiunii, relcamanții au arătat că au fost concediați în anii 2005 - 2008, ca

urmare a desființării posturilor lor; unitatea nu a respectat dispozițiile art.

170 alin. (1) șli (2) din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de

unitate din industria petrolieră, care în ultimii trei ani prevedea că în luna

octombrie ( pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia

de câte o suplimentare a drepturilor salariale. Fiecare din suplimentările de

mai sus, va avea un cuantum minim în valoare de un salariu minim pe agent

economic, calculat la data evenimentului, conform contractului colectiv de

muncă. Prejudiciul trebuie reparat integral, motiv pentru care se impune

actualizarea sumelor prin aplicarea indicilor de inflație, art. 998 C. civ.,

iar pentru lipsa folosinței, daunele interese dobânda legală, art. 1088 C. civ.

Prin sentința civilă nr.

1380 din 21 noiembrie 2008, Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de

reclamanți și a obligat pârâta la plata către reclamanți a suplimentării

salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în cuantum de cel puțin un

salariu minim la nivel SC P. SA, pentru perioada 2005 - 2007, actualizate la

data plății efective cu rata inflației și cu dobânda legală.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta SC P. SA - Membru O.M.V. Grup, invocând

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

La termenul din data

de 14 aprilie 2009, pârâta - recurentă a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2), ultima liniuță, din

Legea nr. 53/2003, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin.

(3) lit. p) și art. 79 alin. (1) din Constituția României.

În susținerea

excepției, s-a arătat că, pornind de la premisa că atât Legea nr. 168/1999 cât

și Legea nr. 53/2003 sunt legi organice, se pune problema dacă cea dintâi mai

este sau nu în vigoare, față de textul atacat, apreciat de recurentă ca temei

pentru o abrogare implicită pentru care nu mai există justificare legală după

intrarea în vigoare a Legii nr. 27/2000, care prin art. 62 și art. 63 impune,

un caracter imperativ, abrogarea expresă directă.

Prin încheierea de

ședință de la 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori

și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, dată în Dosarul nr. 8259/118/2008,

a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de

pârâta SC P. SA - Membru O.M.V. - Grup București.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că deși invocată

prin raportare la o serie de texte constituționale, excepția este motivată

exclusiv prin prisma nerespectării unei dispoziții cuprinse într-o altă lege,

ceea ce în opinia autorului constituie sursa unei aplicări abuzive, prin exces

de putere, de către judecători, a textului atacat, respectiv art. 298 alin. (2)

ultima liniuță.

Se mai susține că în

ceea ce privește, principiul „efectivității juridice” acesta nu este

reglementat de vreunul din textele constituționale de referință și nici de vreo

altă dispoziție fundamentală, iar art. 1 alin. (5) din Constituția României și

exemplele din jurisprudența europeană, au fost invocate fie pentru a susține

obligația tuturor autorităților publice, inclusiv a Parlamentului, de a

respecta o lege anterior edictată și a adopta dispoziții eficiente din punct de

vedere al aplicabilității, fie pentru a întări dezideratul unei jurisprudențe

unitare.

Or, se mai arată,

obligația Parlamentului de a respecta legile pe care el însuși le-a edictat și

de a asigura coerența legislativă a actelor normative pe care le emite cât și

interpretarea și aplicarea unitară de către instanțe a acestora, deși reprezintă

deziderate legitime și obligații constituționale, nu interesează și nu pot

constitui temeiul controlului de constituționalitate exercitat de către Curtea

Constituțională, în condițiile art. 146 lit. d) din Constituție și art. 29 din

Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs, în termen legal, SC P. SA - Membru O.M.V. Grup,

pârâta în caută care, criticând respingerea cererii de sesizare a Curții

Constituționale, reia în esență argumentele ce au stat la baza excepției de

neconstituționalitate și conchide că din dispozițiile art. 62 și 63 ale Legii nr.

24/2000, rezultă că legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă

directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând

cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor

de identificare ale acestora.

Ca atare, se

concluzionează, C. muncii, respectiv art. 298 alin. (2), ultima liniuță, nu

poate modifica implicit prevederile legale cuprinse în Legea nr. 168/1999,

privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât aceasta ar contraveni

prevederilor legale cuprinse în Constituția României.

Recursul se constată

ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia.

Tort astfel, art. 2 alin.

(3) din același act normativ, dispune că instanța de contencios constituțional

se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost

sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Printr-o bogată

jurisprudență, Curtea Constituțională, evaluându-și propriile competențe, a

statut că nu este abilitată de lege să emită decizii interpretative.

Or, indirect,

excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 298 alin. (2),

ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, C. muncii ( potrivit cărora de la data

intrării în vigoare a acestui act normativ, orice alte dispoziții contrare, se

abrogă ) vizează modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi legale,

precum și corelarea lor cu dispoziții cuprinse în alte acte normative, aspecte

ce țin de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

Nici corelarea actelor

normative și nici coroborarea unor dispoziții legale nu pot intra sub incidența

controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, care nu

poate imixtiona în atribuțiile puterii legiuitoare sau a celei judecătorești.

Or, așa cum corect a

reținut instanța de control judiciar, autorul excepției își motivează

susținerile vizând neconstituționalitatea textului atacat prin filtrul unei

alte legi, punând în discuție corelarea actelor normative invocate, între ele,

încercând să inducă instanței de contencios constituțional modalitatea de

soluționare a unui conflict al legii în timp și respectiv interpretarea și

aplicarea legii la cazul dedus judecății, atribute ce aparțin exclusiv

instanței sesizate cu soluționarea litigiului.

Așa fiind, cum

criticile îndreptate împotriva textului atacat, nu reprezintă veritabile

argumente de neconstituționalitate, se constată că în mod corect s-a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare recursul,

urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA - O.M.V. - Membru O.M.V. Grup împotriva

încheierii de ședință de la 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind

conflictele de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2010.