ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 956/2014

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 158/Ap din 12 decembrie 2013

a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de pârâta

SC I. SA împotriva Sentinței civile nr. 1104 din 26 iunie 2013 a Tribunalului

Brașov și a fost schimbată în tot hotărârea, în sensul că s-a admis excepția

prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, s-a respins

cererea de chemare în judecată ca urmare a prescrierii dreptului material la

acțiune, decizie definitivă.

Împotriva acestei

hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul V.N.G., ce a fost înregistrat

pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 20 ianuarie 2014 și înaintat Înaltei

Curți de Casație și Justiție spre soluționare, fiind înregistrat, pe rolul

instanței supreme, la data de 23 ianuarie 2014.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

a procedat, la data 4 februarie 2014, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că

recursul nu este admisibil.

Completul de filtru

C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea

nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a dispus, prin rezoluția din 4

februarie 2014, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună

punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Potrivit dovezilor

aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat recurentului și intimatei SC I. SA.

Recurentul V.N.G. a

depus punct de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la

comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 14 martie

2014, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., dosarul a fost înaintat

completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat termen

pentru judecarea recursului la data de 25 martie 2014, în temeiul art. 493

alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr.

158/Ap din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a

admis apelul declarat de pârâta SC I. SA împotriva Sentinței civile nr. 1104

din 26 iunie 2013 a Tribunalului Brașov și a fost schimbată în tot hotărârea,

în sensul că s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și,

în consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată ca urmare a

prescrierii dreptului material la acțiune, decizie definitivă.

Decizia menționată a

fost pronunțată în soluționarea unui apel într-o cauză având ca obiect plata

unor drepturi bănești.

Potrivit art. 634

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în

cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă

și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri

evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu

sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în

care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai

apelului".

Legalitatea căilor de

atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât

căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac

prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora

trebuie făcută în condițiile legii.

În raport de

dispozițiile legale anterior menționate, Decizia nr. 158/Ap din 12 decembrie

2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată cu recurs în

prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Prin urmare, instanța

urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul V.N.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul V.N.G., domiciliat în Brașov, în

contradictoriu cu pârâta SC I. SA, cu sediul în Brașov, împotriva Deciziei nr.

158/Ap din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2014.

Procesat de GGC - CL