ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2659/2014

Deliberând asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 298/Ap din 02 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale,

s-a respins apelul declarat de reclamantul V.N.G. împotriva sentinței civile

nr. 1333 din 27 septembrie 2013 a Tribunalului Brașov, secția

I

civilă, decizie definitivă.

Împotriva deciziei civile nr. 298/Ap din

02 iunie 2014 a Curții de Apei Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs reclamantul.

În cuprinsul motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esență, că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre nelegală. A criticat modul în care s-a soluționat cererea,

de chemare în judecată, pe excepția prescripției dreptului material la acțiune și

a arătat că a solicitat ajutorul de deces pentru mama sa la data de 17

noiembrie 2009, iar la data de 20 noiembrie 2009 această cerere a fost aprobată

de conducerea SC I. SA Brașov, însă nu a fost onorată până în prezent.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 01 august 2014.

La data de 09 septembrie 2014 instanța,

în temeiul art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, cu modificările și completările

ulterioare, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu

a recursului.

Raportul a fost comunicat părților litigante,

iar recurentul-reclamant, în temeiul art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., a formulat punct de vedere asupra raportului, susținând că recursul

este admisibil, susținerile sale putând fi încadrate în dispozițiile art. 488

pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Analizând în condițiile art. 493 alin.

(5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte

constată că este inadmisibil și urmează, în consecință, să îl respingă, pentru următoarele

considerente:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă

un litigiu de muncă, respectiv obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale

(acordarea unui salariu de bază mediu pe societate pentru decesul mamei reclamantului)

în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă.

În cauză, prin decizia civilă nr. 298/Ap

din 02 iunie 2014 a Curții de Apei Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s~a respins apelul declarat

de reclamantul V.N.G. împotriva sentinței civile nr. 1333 din 27 septembrie 2013

a Tribunalului Brașov, secția I civilă, decizie definitivă. Împotriva acestei hotărâri

reclamantul a formulat recurs, la data de 16 iulie 2014.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc.

civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la

art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în

porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere,

în cererile privind repararea prejudiciiior cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în

cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai

apelului".

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date

în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Din interpretarea sistematică și literală

a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate

în materia drepturilor salariale nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc,

prin exercitarea vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată

pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac

a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional,

dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac

a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora

se realizează în condițiile legii.

Față de dispozițiile legale anterior menționate,

decizia civilă nr. 298/Ap din 02 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale,

nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile

art. 461 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, având în

vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

raportat la art. 493 alin. (1) din aceeași lege, Înalta Curte va respinge recursul,

ea inadmisibil.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamantul V.N.G. împotriva deciziei nr. 298/Ap din 02 iunie 2014 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09

octombrie 2014.