ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 767/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 767/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea formulată de reclamanta SC E.T.

SRL, înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale la data de 03 iunie 2008,

reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul C.Ș., solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și

liniștită posesie imobilul denumit "Ferma de Lapte" Clejani, compus

din teren și construcții, situat în com. Clejani, județul Giurgiu, precum și

obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 3.180 din 16 decembrie 2010, Judecătoria Bolintin Vale a admis excepția de

necompetență materială a acestei instanțe ridicată de către reclamanta SC E.T.

SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Giurgiu, reținând că prezenta cauză civilă are ca obiect revendicarea unui bun

imobil a cărui valoare depășește 500.000 RON, ceea ce atrage competența de

soluționare în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

Prin Sentința civilă

nr. 52 din 25 mai 2012, Tribunalul Giurgiu a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

în revendicare formulată de reclamantă, reținând, în esență, că reclamanta a

cumpărat imobilul în litigiu la licitație în cadrul procedurii executării

silite privind pe debitorul SC U.I.E. SRL și creditoarea E.T.

Executarea silită a

făcut obiectul dosarului de executare nr. 121/E/2004 și a fost încuviințată

prin Încheierea din 19 septembrie 2004 a Judecătoriei Bolintin Vale, iar

această încheiere a fost desființată prin Decizia nr. 3 din 16 noiembrie 2005,

pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. 100/COM/2005, cauza fiind

trimisă spre rejudecare Judecătoriei Bolintin Vale, această decizie rămânând

definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2.601 din 19 octombrie 2006 a Curții

de Apel București.

Prin desființarea

încheierii de executare silită, toate actele de executare efectuate în baza

acesteia, în dosarul de executare nr. 153/2004, sunt anulabile în condițiile

art. 404 C. proc. civ.

În cauză există și o

contestație la executare cu privire la actele de executare efectuate în dosarul

nr. 121/E/2004 ce face obiectul dosarului nr. 0833/192/2007 aflat pe rolul

Judecătoriei Pitești, prin strămutare de la Judecătoria Bolintin Vale, dosarul

fiind suspendat în prezent.

Atâta vreme cât

încuviințarea executării silite care s-a finalizat prin actul de adjudecare a

fost desființată prin hotărâre judecătorească, tribunalul nu a putut lua în

considerare acest act de adjudecare ca temei legal pentru acțiunea în

revendicare a reclamantei.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 112 A din 17 aprilie 2013,

în majoritate, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă SC E.T. SRL; a

schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis acțiunea și a

obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei

imobilul în litigiu, ce formează obiectul actului de adjudecare nr. 153 din 17

august 2008 identificat potrivit rapoartelor topo și construcții din dosarul de

fond, a obligat intimatul-pârât la plata sumei totale de 9.753,9 RON cheltuieli

de judecată, reprezentând taxă judiciară în apel și onorariu expert, reținând,

în esență, următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 5.072 din 09 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, având ca obiect somație de plată, SC E.A.T.E.E. SA a obținut

somarea debitorului SC U.I.E. SRL la plata sumei de 100.000 dolari S.U.A.,

reprezentând contravaloarea unui împrumut nerestituit.

Prin Încheierea din

10 septembrie 2004, Judecătoria Bolintin Vale a încuviințat executarea silită a

Sentinței civile nr. 5.072/2002, formându-se dosarul de executare nr. 153/2004.

În cadrul acestui

dosar de executare a avut loc vânzarea la licitație publică a imobilului

"Fabrica de Lapte Clejani", proprietatea debitoarei SC U.I.E. SRL,

prin actul de adjudecare nr. 153 din 17 august 2005, în favoarea cumpărătoarei

reclamante SC E.T. SRL, care deși a plătit integral prețul nu a intrat în

posesia imobilului.

Împotriva încheierii

de încuviințare a executării silite a Sentinței civile nr. 5.072 din 10 aprilie

2002 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a declarat apel debitoarea

SC U.I.E. SRL la data de 19 mai 2005, iar, prin Decizia nr. 3 din 16 noiembrie

2005, Tribunalul Giurgiu a admis apelul debitoarei SC U.I.E. SRL împotriva

încheierii de încuviințare a executării silite din data de 10 septembrie 2004 a

Judecătoriei Bolintin Vale, a desființat încheierea și a trimis dosarul spre

rejudecare la aceeași instanță, decizie ce a intrat în puterea lucrului

judecat, rămânând definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2.601 din 19

octombrie 2006 a Curții de Apel București.

Modificarea C. proc.

civ. prin Legea nr. 459 din 06 decembrie 2006, ulterior pronunțării Deciziei

nr. 2.601/2006 a Curții de Apel București, nu produce efecte juridice în cauză

cu privire la actele de executare săvârșite până în momentul modificării C.

proc. civ., întrucât legea civilă nu retroactivează, aceasta producând efecte

doar pentru viitor.

Ca atare, Curtea a

analizat care este soarta Ordonanței de adjudecare nr. 153/2005 emisă în

perioada anterioară modificării C. proc. civ. în situația în care acest act de

executare nu a fost desființat prin Decizia nr. 3 din 16 noiembrie 2005,

pronunțată de Tribunalul Giurgiu, și nici nu există vreun text de lege care să

prevadă sancțiunea nulității actelor de executare efectuate între momentul

încuviințării executării prin încheierea instanței și momentul desființării

acesteia în calea de atac.

În lipsa unei

reglementări legale în acest sens, Curtea a apreciat, ca și instanța de fond,

că, atâta timp cât încheierea de încuviințare a executării silite a fost

desființată, pe cale de consecință, executarea ce a avut loc în baza acestei

încheieri este supusă anulării.

Această sancțiune,

nefiind prevăzută expres de vreun text de lege, nu poate opera de drept, ci ea

trebuie cerută de părțile interesate (respectiv debitoarea SC U.I.E. SRL) prin

acțiune în instanță.

Doar instanța de

judecată poate dispune anularea actului de adjudecare nr. 153/2005, iar în

lipsa unei hotărâri judecătorești în acest sens, actul de adjudecare este un

act juridic valabil care produce efecte juridice, respectiv care consfințește

existența în patrimoniul reclamantei-adjudecatare a dreptului de proprietate

asupra imobilului în litigiu.

Din sentințele

judecătorești depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul C.Ș. a formulat, în

cadrul dosarului nr. 53/192/2006 al Judecătoriei Bolintin Vale, o cerere

reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute a actului

de adjudecare și a procesului-verbal de licitație din 28 iulie 2005. Această

cerere reconvențională a fost respinsă (pentru lipsa calității procesuale

active și a interesului) prin Sentința civilă nr. 2.613 din 23 noiembrie 2007 a

Judecătoriei Bolintin Vale, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 175 din 02

aprilie 2008 a Tribunalului Giurgiu, ca urmare a respingerii recursului.

Curtea a reținut și

faptul că debitoarea SC U.I.E. SRL, în prezent persoană juridică dizolvată prin

hotărârea judecătorească pronunțată la data de 16 octombrie 2009 de Tribunalul

București, secția a VII-a comercială, rămasă irevocabilă, a solicitat, la data

de 12 august 2005, pe calea contestației la executare, anularea actului de

adjudecare nr. 153/2005 cu motivarea că încheierea de încuviințare a executării

silite a fost desființată prin Decizia nr. 3/2005 a Tribunalului Giurgiu, și că

adjudecarea s-a făcut după ce prin Sentința civilă nr. 765/2005 a Judecătoriei

Bolintin Vale se dispusese suspendarea executării silite pornite în baza

titlului executoriu - Sentința civilă nr. 5.072/2002 a Tribunalului București.

Această cauză, care,

prin strămutare, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești, sub nr.

6.920/2010, a fost soluționată prin admiterea excepției de perimare,

contestația la executare fiind constatată perimată, iar hotărârea pronunțată a

rămas irevocabilă prin nerecurare.

S-a concluzionat, că,

în acest moment, nu există nicio hotărâre judecătorească prin care să se fi

constatat nulitatea actului de adjudecare, astfel că acesta este un act juridic

valabil prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra

imobilului revendicat.

Dispozițiile art. 404

C. proc. civ., reținute de instanța de fond, nu sunt aplicabile în cauză, atâta

vreme cât contestația la executare a fost respinsă prin admiterea excepției

perimării.

Constatând că

reclamanta-apelantă este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în

litigiu, pe care nu-l are în posesie, și că pârâtul-intimat C.Ș., în posesia

căruia se află imobilul, nu are niciun drept asupra acestui imobil, care

înainte de adjudecare a aparținut în proprietate debitoarei SC U.I.E. SRL,

instanța de apel, în baza art. 480 C. civ., a admis acțiunea în revendicare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul C.Ș. care, indicând art. 304 pct. 7, 8 și 9

C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor formulate a arătat că nicio executare

nu poate începe fără încuviințarea instanței competente că, în cauză, a fost

anulată încuviințarea de executare, iar actele efectuate au devenit nule,

întrucât nicio instanță nu poate să pună în aplicare un act "căzut"

în nulitate absolută; că prin Decizia nr. 3 din 16 noiembrie 2005, pronunțată

de Tribunalul Giurgiu, s-a admis apelul, s-a desființat încheierea de

încuviințare a executării silite și cauza a fost trimisă spre rejudecare

Judecătoriei Bolintin Vale, hotărâre ce a rămas irevocabilă prin respingerea

recursului declarat de creditoarea E.A.T.E.E., prin Decizia nr. 2.601 din 19

octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București; că "motivele de

apel" sunt nelegale, deoarece Legea nr. 459 din 6 decembrie 2006 este

aplicabilă din 13 decembrie 2006, iar anularea încuviințării de executare s-a

definitivat la 19 octombrie 2006, "partea" fiind obligată de la

această dată să repună pe rolul instanței competente noua sa cerere, însă nu a

făcut-o, căci i s-a cerut să depună contractul de creditare și Sentința nr. 5.072/2001

a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și că decizia nu cuprinde

motivele pe care se sprijină, ci cuprinde motive contradictorii și străine de

natura pricinii, fără acoperire și inventate, în total dezacord cu probele

dosarului.

În susținerea acestei

din urmă critici, s-a arătat că din sentințele judecătorești depuse la dosarul

cauzei rezultă că pârâtul C.Ș. a formulat în cadrul dosarului nr. 53/192/2006

al Judecătoriei Bolintin Vale o cerere reconvențională prin care a solicitat

constatarea nulității absolute a actului de adjudecare și a procesului-verbal

de licitație din 28 iulie 2005, cerere ce a fost respinsă (pentru lipsa

calității procesuale active și a interesului) prin Sentința civilă nr. 2.613

din 23 noiembrie 2007 a Judecătoriei Bolintin Vale, rămasă irevocabilă prin

Decizia nr. 175 din 02 aprilie 2008 a Tribunalului Giurgiu, însă "acțiunea

în dosar" s-a născut la cererea societății SC E.T. SRL, care a cerut să se

dispună obligarea executorului judecătoresc B.C. la continuarea executării silite

ce face obiectul dosarului nr. 153/2004, pârâtul nefiind parte în acest dosar.

Mai mult, instanța de

apel a reținut faptul că debitoarea SC U.I.E. SRL (în prezent persoană juridică

dizolvată prin hotărârea judecătorească pronunțată la data de 16 octombrie 2009

de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, rămasă irevocabilă), a

solicitat, la data de 12 august 2005, pe calea contestației la executare,

anularea actului de adjudecare nr. 153/2005 invocând desființarea încheierii de

încuviințare a executării silite, prin Decizia nr. 3/2005 a Tribunalului

Giurgiu, și că această cauză, care prin strămutare s-a înregistrat pe rolul

Judecătoriei Pitești sub nr. 6920/2010, a fost soluționată prin admiterea

excepției de perimare, hotărârea pronunțată rămânând irevocabilă prin

nerecurare, ceea ce este fals și neadevărat, întrucât conform citației anexate

cauza este în recurs la Tribunalul Pitești și a avut termen la 10 septembrie

2013, când s-a amânat pentru 1 octombrie 2013.

De asemenea, s-a

arătat că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a

schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, față de

opinia separată și motivele invocate și probate de reclamant, și că, față de

toate textele legale cuprinse în C. proc. civ., practicile organelor

execuționale naționale și internaționale, decizia pronunțată este lipsită de

temei legal și dată cu încălcarea legii.

Examinând decizia în

limita criticilor formulate de recurentul-pârât ce permit încadrarea în art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Indicând art. 304

pct. 7 C. proc. civ., pârâtul a susținut că decizia nu cuprinde motivele pe

care se sprijină, ci cuprinde motive contradictorii și străine de natura

pricinii, fără acoperire și inventate, în total în dezacord cu probele

dosarului.

În ceea ce privește

criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată

că pârâtul a invocat ambele ipoteze reglementate de aceste dispoziții legale,

respectiv, atât lipsa motivelor pe care se sprijină decizia recurată, cât și

faptul că aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii.

Aceste critici sunt

nefondate, deoarece decizia recurată cuprinde considerentele de fapt și de

drept în temeiul cărora instanța de apel și-a format convingerea, cu

respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ceea ce

permite efectuarea controlului judiciar asupra acesteia pe calea prezentului

recurs.

În ceea ce privește

cea de doua ipoteză reglementată de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit

căreia decizia este nelegală când cuprinde motive contradictorii ori străine de

natura pricinii, se constată că, deși a invocat și această ipoteză, pârâtul nu

a arătat în ce constă contradictorialitatea motivelor pe care s-a întemeiat

soluția dată prin decizia recurată și care sunt considerentele străine de

natura pricinii, ci a făcut trimiterea la modul de apreciere a probatoriului

administrat în cauză de către instanța de apel, susținând că motivele

"sunt fără acoperire și inventate", în total dezacord cu probele

dosarului, ceea ce tinde la devoluarea fondului de către instanță în calea

extraordinară de atac a recursului, însă aceste critici nu vor fi analizate,

față de prevederile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., întrucât controlul

judiciar în recurs vizează numai nelegalitatea deciziei recurate.

De precizat, că, deși

pârâtul a indicat ca temei legal al motivelor de recurs și art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., în dezvoltarea criticilor formulate a arătat că instanța de apel a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, față de "opinia separată și

motivele invocate și probate de reclamant."

Prin urmare, se constată

că pârâtul, deși nu a arătat care este actul juridic interpretat greșit și în

ce constă schimbarea naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia, a susținut implicit nelegalitatea soluției pronunțate în majoritate,

ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 311 (2) C. proc. civ., în

temeiul cărora s-a pronunțat opinia separată, critică ce se circumscrie art.

304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că aceasta va fi analizată în cadrul acestui

motiv de recurs.

În ceea ce privește

criticile de nelegalitate formulate de recurentul pârât întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că sunt nefondate

pentru cele ce succed.

Critica de

nelegalitate formulată de recurentul pârât potrivit căreia decizia recurată a

fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 311 C. proc. civ., în sensul că

anularea încheierii de încuviințare a executării silite sancționează cu

nulitatea absolută și actele de executare realizate în baza acestei încheieri,

se constată că este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art.

311 (1) C. proc. civ. "Hotărârea casată nu are nici o putere" și (2)

"Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea

hotărâri sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel".

Din coroborarea acestor

dispoziții legale, rezultă că sancțiunea desființării de drept a actelor de

executare sau de asigurare operează în cazul în care titlul executoriu, ce

constă într-o hotărâre judecătorească definitivă, este casat, respectiv,

desființat, nu și în situația în care actele de executare sunt desființate.

De aceea,

desființarea actelor de executare, respectiv, a actului de adjudecare nr. 153

din 17 august 2005 ce constituie titlu reclamantei asupra imobilului în

litigiu, în situația în care încheierea de încuviințare a executării silite, în

baza căreia s-a realizat acest act, a fost desființată, nu operează de drept,

potrivit art. 311(2) C. proc. civ., ci trebuie cerută de părțile interesate

prin acțiune în justiție.

În speță, actul de

adjudecare ce constituie titlu reclamantei nu a fost desființat, deoarece

cererea reconvențională formulată de executorul judecătoresc în dosarul nr.

53/192/2006 al Judecătoriei Bolintin Vale, prin care a solicitat constatarea

nulității absolute a actului de adjudecare și a procesului-verbal de licitație

din 28 iulie 2005, a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active și

a interesului, prin Sentința civilă nr. 2.613/2007 a acestei instanțe,

irevocabilă, prin respingerea recursului, iar contestația la executare formulată

de debitoarea SC U.I.E. SRL și înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin

Vale, în prezent dizolvată prin hotărâre judecătorească, prin care a solicitat

anularea actelor abuzive prin care pârâta SC E.A.T.E.E. SA București împiedică

contestatoarea să își exercite dreptul de proprietate asupra imobilului

"Fabrica de lapte" situat în com. Clejani, județul Giurgiu, compus

din teren în suprafață de 431,15 mp, și construcție în suprafață de 314,45 mp,

cauza fiind strămutată la Judecătoria Pitești, a fost soluționată pe excepția

perimării prin Sentința civilă nr. 2.258 din 7 martie 2013, pronunțată de

Judecătoria Pitești, secția civilă, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.

2.098 din 1 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș.

În ceea ce îl

privește pe recurentul pârât, se constată că acesta nu a fost parte în litigiul

finalizat cu pronunțarea titlului executoriu, astfel că acestuia hotărârea

judecătorească ce constituie titlul executoriu îi este opozabilă ca înscris

constatator al unei situații juridice statuate cu putere de lucru judecat.

Titlul executoriu

opunându-i-se pârâtului recurent ca simplu înscris probator, în procedura

contestației la executare, acesta l-ar fi putut combate prin contraprobă, caz

în care contestația la executare formulată de pârât ar fi declanșat o acțiune

reală imobiliară petitorie, ce impunea compararea titlurilor de proprietate,

însă pârâtul nu a uzat de această procedură și nu a făcut dovada că deține

imobilul în litigiu în baza unui titlul valabil.

Or, câtă vreme titlul

reclamantei, ce conferă acesteia dreptul de proprietate asupra imobilului în

litigiu, nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească, iar pârâtul

deține bunul fără niciun drept, se constată că instanța de apel legal a admis

acțiunea în revendicare promovată de reclamantă împotriva pârâtului, în

condițiile art. 480 C. civil.

Critica formulată de

pârât potrivit căreia, nelegal, a reținut instanța de apel că în speță nu sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 459/2006, de modificare și completare a C.

proc. civ., este, de asemenea, nefondată, deoarece acest act normativ a intrat

în vigoare ulterior pronunțării Deciziei civile nr. 2.601/2006 a Curții de Apel

București, în recurs, situație în care dispozițiile sale nu produc efecte

juridice asupra actelor de executare săvârșite până la acel moment, întrucât

legea civilă produce efecte numai pe viitor, așa cum legal a reținut și

instanța de apel.

Celelalte critici

formulate de pârât, expuse mai sus, nu vor fi primite și analizate, pentru că

este inadmisibil ca în cadrul prezentului litigiu să se formuleze critici și,

respectiv, ca acestea să fie analizate, împotriva unei hotărâri pronunțate

într-un alt proces și care nu face obiectul controlului judiciar pe calea

prezentului recurs, cu referire la litigiul soluționat irevocabil prin Decizia

civilă nr. 2.601/2006 a Curții de Apel București.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul C.Ș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul C.Ș. împotriva Deciziei nr. 112 A din 17

aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 6 martie 2014.

Procesat de GGC - AM