ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5983/2010

Asupra cauza de fața, constată urrmtoarde: Prin cererea îmegjstrată la data de 7 iulie 2006, pe rolul Tribunalului Giurgiu, sub nr. 91/122/2006, contestatorul Ș.G.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, contestație împotriva Dispoziției nr. 221 din 10 martie 2006 emisă de Primăria orașului Bolintin Vale, județul Giurgiu, prin care s-a respins notificarea nr. 16 din 12 octombrie 2001, formulată de petenții Ș.I.A. și V.Ș., solicitând instanței anularea dispoziției și obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 13884 m.p., situat în orașul Bolintin Vale, județul Giurgiu.

Prin sentința civilă nr. 394 din 23 noiembrie 2006, Tribunalul Giurgiu a admis contestația formulată de Ș.G.A.; a anulat Dispoziția nr. 221 din 10 martie 2006 emisă de Primarul orașului Bolintin Vale, județul Giurgiu; a respins excepția de tardivitate și l-a obligat pe Primarul orașului Bolintin Vale, județul Giurgiu să emită dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului teren, cu suprafața de 13884, situat în orașul Bolintin Vale, învecinat cu DJ 601, teren primărie, proprietate particulară, actualmente amenajat ca „târg orășenesc", respectiv terenul liber și prin echivalent pentru suprafața ocupată de construcții autorizate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit actului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1945, Ș.A.

(A.F.G.) a înstrăinat V.D., suprafața de 50 arii din proprietatea vânzătorului situată pe raza localității Bolintin Vale. Potrivit borderoului exploatațiilor agricole și proprietăților din Bolintin Vale, întocmit în anul 1948, Ș.A. este înscris cu proprietatea de 6,2437 ha teren, alături de D.C. și E., cu o proprietate totalizând 12,4875 ha teren. Prin titlul de proprietate nr. 55545/1996, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6,75 ha teren, situat pe raza orașului Bolintin Vale, din care 6,37 ha teren arabil în extravilan și 3800 mp teren arabil în intravilan, pentru Ș.I.A. Prin decizia civilă nr. 941/2000, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, s-a dispus anularea sus-menționatului titlu de proprietate în ceea ce privește suprafața de 1,50 ha, situată în extravilan, tarlaua 29/1.

Prin hotărârea nr. 125/2006 a Comisiei locale de fond funciar, s-a respins cererea formulată de T.Ș.E., L., Ș.N., Ș.G.A. și S.E.L., în calitate de succesori ai defunctului Ș.A., pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctului, situate în intravilan și extravilan, pe raza localității Bolintin Vale, cu argumentarea că defunctul a formulat cerere în anul 1991, că acesta nu a figurat în registrul agricol pe anii 1959 - 1960, că în urma contestației defunctului, Comisia Județeană a aprobat înscrierea cu suprafața de 5,25 ha teren, iar, ulterior, s-a dispus restabilirea dreptului de proprietate, până la limita suprafeței de 6,08 ha teren, în anul 1996 emițându-se titlul de proprietate nr. 55545/1996 și procedându-se la punerea acestuia în posesie.

Din referatul anexat hotărârii Comisiei locale, se reține aprecierea Comisiei că, deși s-a solicitat restituirea vechiului amplasament al terenului, conform Legii nr. 247/2005, defunctul a acceptat amplasamentele oferite, prin semnarea procesului - verbal de punere în posesie, renunțând în mod tacit la atribuirea vechiului amplasament. Conform adresei, Ș.I.A. a fost informat de primăria orașului Bolintin Vale, în ceea ce privește situația vechiului amplasament al proprietății, că terenul este amenajat ca târg săptămânal, că nu se cunoaște modalitatea de preluare în proprietatea statului și că terenul aparținea domeniului public de interes local, oferindu-i-se fostului proprietar teren în compensare.

Prin notificarea formulată la data de 9 octombrie 2001, în baza Legii nr. 10/2001, Ș.I.A. și V.S., în calitate de moștenitori ai defuncților proprietari Ș.A. și D.V., au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 13884 m.p., situat pe raza localității Bolintin Vale, actualmente amenajat ca târg săptămânal, anexând notificării acte de proprietate, lucrare de expertiză tehnică de specialitate, acte de stare civilă și certificat de moștenitor. Conform raportului de expertiză tehnică de specialitate, privind acțiunea formulată de Ș.I.A., s-a identificat fostul amplasament amenajat ca „târg săptămânal", trecut în domeniul public de interes local, în baza Hotărârii consiliului local nr. 23/1999, teren pe care, în perioada 1995 - 2000, Primăria orașului Bolintin Vale a efectuat o serie de investiții: instalație electrică, mese betonate pentru comercializate produse, alei balastate.

Prin Dispoziția nr. 221 din 10 martie 2006, emisă de Primarul orașului Bolintin Vale, s-a respins notificarea formulată de Ș.I.A. și V.S., cu motivarea că terenul nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Tribunalul a constatat că s-a recunoscut fosta proprietate a autorului reclamantului, amplasată pe raza orașului Bolintin Vale, preluată fără titlu în proprietatea statului, cu privire la care s-a solicitat restituirea dreptului de proprietate. În anul 1996 s-a emis un titlu de proprietate pentru suprafața de 6,75 ha teren arabil extravilan, rezultând, din borderoul proprietăților din anul 1948, că suprafața totală deținută în proprietate a fost de 12,4875 ha, din care 6,2437 ha pe numele Ș.I.A., respectiv, din registrul agricol, că fostul proprietar D.C.

a figurat cu suprafața de 8,22 ha teren, în anul 1951. A mai constatat că în anul 1999, Ș.I.A. a solicitat lămuriri asupra vechiului amplasament al proprietății, răspunzându-i-se că terenul este amenajat ca târg săptămânal și nu se cunoaște modalitatea de preluare în proprietatea statului; de asemenea că s-a emis deja un titlu prin care s-a oferit teren în compensare pe alt amplasament. Rezultă, prin urmare, că beneficiarul titlului de proprietate nu a acceptat măsura de atribuire a amplasamentului în extravilan, ca și compensare pentru fosta proprietate, mai mult, că prin hotărâre judecătorească, titlul a fost anulat în ceea ce privește suprafața propusă, la cererea altor persoane îndreptățite.

Mai rezultă că notificarea adresată în condițiile Legii nr. 10/2001 și respinsă, cu argumentul neincidenței dispozițiilor acestei legi, precum și respingerea cererii moștenitorilor fostului proprietar, formulată în condițiile Legii nr. 18/1991, de atribuire a vechiului amplasament, cu consecința că, în ceea ce privește fosta proprietate de 13884 mp, identificată ca fiind amplasată pe raza orașului Bolintin Vale, nu s-a ajuns la restituire.

Argumentele de respingere a notificării sunt nelegale față de împrejurarea dovedirii că fosta proprietate imobiliară a fost preluată de stat fără titlu, nereieșind că a intrat în patrimoniul CAP, spre a face aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991, că terenul nu este evidențiat în categoria terenurilor intrate în patrimoniul statului, în conformitate cu prevederile legale și înregistrat în sistemul de evidență funciară, conform art. 8 - 25 și 35 din Legea nr. 18/1991, reieșind în mod cert că măsura anterioară de oferire a unui amplasament extravilan nici nu a fost agreată de fostul proprietar și, mai mult, a fost anulată prin hotărâre judecătorească.

Argumentul inadmisibilității restituirii, pe considerentul afectării imobilului, nu susține refuzul de restituire, deoarece, în condițiile pretenției de restituire, formulată și reiterată începând cu anul 1991 și până în 2001, o măsură administrativă de declarare a imobilului ca aparținând domeniului public nu poate fi opusă îndreptățirii fostului proprietar la restituire. Prin cernea îmegstrata pe rolul Tribunalului Giurgiu, la data de 22 iunie 2006, sub nr. 1496/2006, contestatorii Ș.N. și T.Ș.E.L. au formulat, în contradictoriu cu intimata Primăria Bolintin Vale, contestație împotriva Dspoziției nr. 221 din 10 martie 2006, emisă de Primarul Orașului Bolintin Vale, județul Giurgiu, solicitând instanței admiterea contestației și dispunerea restituirii în natură a terenului în suprafață de 13884 m.p., situat în orașul Bolintin Vale, pe care, în prezent, funcționează târgul local săptămânal.

Prin sentința ciula nr. 298 din 12 octombrie 2006, Tribunalul Giurgiu (fără a se conexa cele două cereri aflate pe rolul aceleiași instanțe), a admis cererea formulată de reclamanții Ș.N. și T.Ș.E.L., a anulat Dspoziția nr. 221 din 10 martie 2006, emisă de Primarul Orașului Bolintin Vale, județul Giurgiu, obligând intimatul să emită dispoziție motivată pentru restituirea imobilului teren, cu suprafața de 13884 m.p., situat pe raza orașului Bolintin Vale, ce se învecinează cu DJ 601, teren primărie, teren societate comercială, actualmente amenajat ca târg orășenesc, respectiv în natură pentru terenul liber și prin echivalent pentru partea de teren ocupată de construcții. Împotriva acestor sentințe au declarat apeluri reclamanții.

În apel s-au conexat cele două dosare, iar prin Decizia civila nr. 550/ A din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civila și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți Ș.N. și T.Ș.E.L. împotriva sentinței civile nr. 298 din 12 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 1496/2006, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș.G.A. și cu apelanta-pârâtă Primăria Orașului Bolintin Vale - Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar. S-a admis apelul conex formulat de apelanta-pârâtă Primăria Orașului Bolintin Vale - Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar împotriva sentinței civile nr. 298 din 12 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 1496/2006 și împotriva sentinței civile nr. 394 din 23 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 91/122/2006.

S-au schimbat, în parte, sentințele apelate. A fost obligată pârâta Primăria Orașului Bolintin Vale - Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în favoarea contestatorilor Ș.N., T.Ș.E. și Ș.G.A., constând în despăgubiri, în condițiile Legii speciale nr. 247/2005, pentru suprafața de 8884 m.p., teren situat în orașul Bolintin Vale, jud. Giurgiu, identificat prin raportul de expertiză judiciară întocmit de către expert L.D.U. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele: În ceea ce privește situația juridică a terenului în litigiu, Curtea a reținut că prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert U.L.D., s-a stabilit faptul că terenul în suprafață de 13884 m.p.

(suprafața din acte, suprafața din măsurători fiind de 15664,65 m.p.) este situat în cvartalul 7 și pe acesta se află târgul local săptămânal al orașului Bolintin Vale. Referitor la existența elementelor de sistematizare, experta a precizat că pe suprafața delimitată prin raportul de expertiză se află stâlpi de înaltă tensiune pe care se sprijină cabluri, energia electrică fiind folosită doar pentru aprovizionarea târgului, nu există canalizare și rețele cu gaz, iar alimentarea cu apă este efectuată prin tuburi din propilenă de la un puț cu hidrofor executat în curtea A.D.P. Bolintin Vale. In ceea ce privește construcțiile, doar o parte din acestea sunt executate din BCA, având un caracter permanent, altele având caracter provizoriu.

Astfel cum rezultă din Hotărârea Consiliului Local nr. 26 din 25 octombrie 2002, târgul înscris la poziția 115 în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Bolintin Vale, în suprafață de 13.000 m.p., face parte din domeniul public, acest inventar, ce constituie anexa nr. 3, fiind însușit de Consiliul Local prin Hotărârea nr. 26 din 20 mai 2002, publicată în M.Of. nr. 679 bis din 13 septembrie 2002 (filele 41 - 44 dosar nr. 1496/2006). În același sens, este și adresa din 25 februarie 2008, emisă de Primăria Orașului Bolintin Vale, județul Giurgiu, prin care se comunică instanței că terenul în litigiu, în suprafață de 13000 m.p., situat în orașul Bolintin Vale, județul Giurgiu, respectiv locul de desfășurare a târgului săptămânal este proprietatea Consiliului Local Bolintin Vale, administrat de S.A.D.P.

Bolintin Vale și aparține domeniului public al acestui oraș, fiind atestat prin H.C.L. nr. 26 din 20 mai 2002, publicată în M. Of. al României nr. 679 bis/2002, Partea I, la poziția 115 (fila 77 Dosar nr. 505/2/2007, vol. I). Curtea a reținut, de asemenea, că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, atunci când a dispus restituirea în natură a întregii suprafețe de teren de 13884 m.p., în favoarea contestatorilor Ș.G.A., Ș.N. și T.Ș.E.L., câtă vreme, prin notificarea formulată, ce a declanșat procedura administrativă în temeiul Legii nr. 10/2001, Ș.l.A. a solicitat restituirea în natură numai a unei părți din această suprafață totală, respectiv a suprafeței de 8884 m.p., suprafața de 5.000 m.p.

fiind solicitată de către petentul V.Ș., moștenitorul lui D.V., care a dobândit acest teren prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 577 din 22 august 1945 (fila 101 Dosar nr. 505/2/2007). Or, constatând că terenul în suprafață de 8884 m.p. face parte din domeniul public de interes local al orașului Bolintin Vale, pe suprafața acestuia, fiind construit un târg săptămânal, ce servește interesul comunității locale, dar și că acest teren este situat în intravilanul acestei localități, astfel încât, nu sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, Curtea a apreciat că se impune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri în condițiile legii speciale - Legea nr. 247/2005, în favoarea apelanților contestatori Ș.N.

și T.Ș.E.L. și a intimatului contestator Ș.G.A., pentru suprafața menționată, teren situat în orașul Bolintin Vale, județul Giurgiu, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză judiciară, întocmit de către expert L.D.U.

În pronunțarea acestei soluții, Curtea a luat în considerare dispozițiile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care trebuie interpretate, în sensul că sintagma amenajări de utilitate publica are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale, iar, prin teren liber, restituibil în natură, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, parcări, trotuare), existența sau utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apăr, gaze, petrol, electricitate de mare calibru).

În același sens, analizând motivul de apel, prin care se invocă, de către apelanții contestatori, netemeinicia sentinței apelate, din perspectiva incidenței art. 494 C. civ., Curtea a apreciat că acest motiv reprezintă o veritabilă schimbare a cauzei juridice a cererii de chemare în judecată, ceea ce este inadmisibil în apel, în considerarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra apelului exercitat de apelanta pârâtă Primăria - Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar, prin care s-a invocat, în esență, că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate, a calității de moștenitor, că terenul solicitat a fost deja reconstituit și că acesta aparține domeniului public al orașului Bolintin Vale, Curtea a apreciat că se impune admiterea acestui apel, numai în considerarea apartenenței terenului solicitat la domeniul public de interes local al orașului Bolintin Vale, toate celelalte motive de apel fiind nefondate prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză. Astfel, calitatea de moștenitori legali a reclamanților apelanți Ș.G.A., Ș.N.

și T.Ș.E.L., după defunctul Ș.I.A., tatăl acestora, decedat la data de 6 februarie 2004, conform certificatului de deces, eliberat la 7 februarie 2004, de către Primăria Sectorului 4 București, a fost stabilită prin certificatul de calitate de moștenitor din 5 martie 2004 și certificatul suplimentar de calitate de moștenitor din 28 mai 2004, ambele emise de B.N.P.A. M.P. și T.S.B. În ceea ce privește existența dreptului de proprietate în patrimoniul autorului reclamanților apelanți, instanța a reținut că acesta a fost recunoscut de însăși Primăria orașului Bolintin Vale, în adresa din 15 decembrie 1991, prin care a susținut că terenul solicitat a fi reconstituit de Ș.I.A., a fost deținut de tatăl acestuia înainte de colectivizare, acesta fiind înscris, ca titular, în registrul agricol.

Apelanta-intimată Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar de pe lângă Primăria Orașului Bolintin Vale nedepunând înscrisuri, prin care să facă dovada trecerii legale în proprietatea statului a terenului ce a format obiectul notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, nu a înlăturat prezumția de proprietate, ce funcționează în favoarea apelanților reclamanți, iar motivul respingerii notificării nu a fost acela al inexistenței dreptului de proprietate, ci al incidenței dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, considerându-se că terenul face parte din extravilanul orașului Bolintin Vale, argument ce a fost combătut prin înscrisurile și expertiza administrată în cauză.

Irrpotma deciziei curții de apel au dedarat și rmtiwt recurs, în termen legal, redarmnții Ș.G.A., Ș.N. și T.Ș.E.L. Criticile formulate prin motivele de recurs pot fi structurate, în esență, astfel: - Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar nu avea calitate procesuală activă pentru a putea formula apel împotriva sentințelor pronunțate de Tribunalul Giurgiu, context în care, se invocă excepția lipsei calității procesuale active a acestei apelante-pârâte în cauză. - Decizia pronunțată de curtea de apel este dată cu încălcarea prevederilor art. 21 și 26 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu poate fi obligată Comisia locală de fond funciar să propună măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condițiile Legii speciale nr. 247/2005.

- Au fost încălcate prevederile art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele metodologice, în sensul că terenul în litigiu nu face parte din categoria celor enumerate de textul din normele metodologice, nerezultând în ce mod este afectat de amenajări de ordine publică. - În mod greșit instanța de apel a obligat comisia să emită dispoziție de acordare a despăgubirilor pentru suprafața de 8.884 m.p., în condițiile în care, suprafața identificată conform raportului de expertiză judiciară – L.D.U. - are 10664,65 m.p. și nu 8.884 m.p., cum greșit a reținut instanța. - Un ultim aspect criticat se referă la faptul că nu rezultă, din probatoriul administrat, că vreuna dintre construcțiile din BCA existente pe teren, ar avea autorizație legală de construire sau că, primăria ar fi făcut investiții pe această suprafață de teren.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și având în vedere motivele de nelegalitate, în mod expres și limitativ reglementate de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte a constat următoarele: Criticile formulate prin motivele de recurs, se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocat de recurenții-reclamanți, respectiv „Când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii". Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a Comisiei Locale pentru aplicarea legii fondului funciar Bolintin Vale, pentru formularea apelului în cauză, Înalta Curte constată că această critică nu este fondată, față de împrejurarea relevată de către această apelantă-pârâtă, în sensul că, în cadrul Primăriei comunei Bolintin Vale există o singură comisie care soluționează, atât cererile privind Legea nr. 18/1991, cât și cererile privind Legea nr. 10/2001, situație necontestată de către niciuna dintre părțile litigante.

Pe de altă parte, apelul a fost declarat de către Primăria - Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar Bolintin Vale - și a fost semnat de către Primar, alături de secretar și consilier juridic, primii doi, fiind și cei care au semnat Dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, contestată în prezenta cauză. Relativ la critica privind încălcarea prevederilor art. 21 și 26 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu poate fi obligată Comisia să propună măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, în condițiile Legii nr. 247/2005, Înalta Curte urmează să o înlăture, constatând că parte în litigiul de față este Primăria orașului Bolintin Vale, în calitate de pârâtă, iar în raportul juridic dedus judecății această pârâtă a fost obligată să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri, în favoarea contestatorilor, astfel cum rezultă, în mod expres, din dispozitivul deciziei recurate.

Prin urmare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care „în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor (.)", precum și a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din lege, potrivit cu care, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată să răspundă prin decizie sau prin dispoziție motivată. Or, în speță, notificarea înregistrată sub nr. 160/2001, a fost adresată Primăriei orașului Bolintin Vale și soluționată prin Dispoziția nr. 221 din 10 martie 2006 emisă de Primarul orașului Bolintin Vale, în cauză figurând entitatea astfel învestită.

În ceea ce privește critica privind încălcarea prevederilor art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 și a art. 10.3 din Normele metodologice, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o apreciere corectă asupra regimului juridic al terenului solicitat a fi restituit și anume, ca făcând parte din domeniul public de interes local al orașului Bolintin Vale, pe suprafața acestuia, fiind amenajat un târg săptămânal, ce deservește interesul comunității locale. În speță, s-a făcut o interpretare corectă a sintagmei „amenajări de utilitate publică", la care fac trimitere normele legale mai sus menționate, prin aceasta avându-se în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv, suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității.

Pe terenul în litigiu se află amenajat târgul săptămânal ce deservește interesul comunității locale și, față de concluziile finale ale expertizei judiciare efectuate în cauză, pe acesta se află stâlpii din rețeaua electrică pe care se sprijină cabluri, construcții executate din BCA având un caracter permanent (caracterul permanent al construcțiilor este dat de autorizația de construire), precum și o construcție care găzduiește panoul electric. Prin urmare, terenul în litigiu nu este teren liber și restituibil în natură, în sensul Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, instanța de apel făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legii speciale la situația de fapt stabilită în speță.

În ceea ce privește criticile referitoare la suprafața de teren pentru care recurenții-reclamanți sunt îndreptățiți la masuri reparatorii în echivalent, Înalta Curte constată că autorul recurenților-reclamanți Ș.I.A. a notificat restituirea în natură doar a suprafeței de 8.884 m.p. din întregul teren de 13.884 m.p., restul de 5000 m.p. aparținând altui proprietar, anume V.Ș. (fila 99 Dosar nr. 505/2/2007). În aceste condiții, în mod corect instanța de apel a stabilit dreptul la despăgubiri al recurenților reclamanți în raport, doar, de această suprafață de teren solicitată de autorul lor. Ultima critică, referitoare la neexistența autorizațiilor de construire pentru construcțiile din BCA, Înalta Curte urmează să o înlăture cu motivarea că vizează interpretarea probatoriului deja administrat, ceea ce implică practic reanalizarea situației de fapt, control de netemeinicie a hotărârii ce excede limitelor presupuse de art. 304 C. proc.

civ. și care, nu intră în atribuțiile instanței de recurs. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții Ș.G.A., Ș.N. și T.Ș.E.L. împotriva Deciziei nr. 550/ A din 03 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.