ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5983/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5983/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauza de fața, constată

urrmtoarde:

Prin

cererea îmegjstrată la data de 7 iulie 2006, pe rolul Tribunalului Giurgiu, sub

nr. 91/122/2006, contestatorul Ș.G.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, contestație împotriva Dispoziției nr.

221 din 10 martie 2006 emisă de Primăria orașului Bolintin Vale, județul

Giurgiu, prin care s-a respins notificarea nr. 16 din 12 octombrie 2001,

formulată de petenții Ș.I.A. și V.Ș., solicitând instanței anularea dispoziției

și obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilului teren în suprafață

de 13884 m.p., situat în orașul Bolintin Vale, județul Giurgiu.

Prin sentința civilă nr. 394 din 23

noiembrie 2006, Tribunalul Giurgiu a admis contestația formulată de Ș.G.A.; a

anulat Dispoziția nr. 221 din 10 martie 2006 emisă de Primarul orașului

Bolintin Vale, județul Giurgiu; a respins excepția de tardivitate și l-a

obligat pe Primarul orașului Bolintin Vale, județul Giurgiu să emită dispoziție

motivată de restituire în natură a imobilului teren, cu suprafața de 13884,

situat în orașul Bolintin Vale, învecinat cu DJ 601, teren primărie,

proprietate particulară, actualmente amenajat ca „târg orășenesc",

respectiv terenul liber și prin echivalent pentru suprafața ocupată de

construcții autorizate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că potrivit actului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1945, Ș.A. (A.F.G.)

a înstrăinat V.D., suprafața de 50 arii din proprietatea vânzătorului situată

pe raza localității Bolintin Vale.

Potrivit borderoului exploatațiilor

agricole și proprietăților din Bolintin Vale, întocmit în anul 1948, Ș.A. este

înscris cu proprietatea de 6,2437 ha teren, alături de D.C. și E., cu o

proprietate totalizând 12,4875 ha teren.

Prin titlul de proprietate nr. 55545/1996,

s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6,75 ha teren,

situat pe raza orașului Bolintin Vale, din care 6,37 ha teren arabil în

extravilan și 3800 mp teren arabil în intravilan, pentru Ș.I.A.

Prin decizia civilă nr. 941/2000,

pronunțată de Tribunalul Giurgiu, s-a dispus anularea sus-menționatului titlu

de proprietate în ceea ce privește suprafața de 1,50 ha, situată în extravilan,

tarlaua 29/1.

Prin hotărârea nr. 125/2006 a Comisiei

locale de fond funciar, s-a respins cererea formulată de T.Ș.E., L., Ș.N., Ș.G.A.

și S.E.L., în calitate de succesori ai defunctului Ș.A., pentru restabilirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctului, situate

în intravilan și extravilan, pe raza localității Bolintin Vale, cu argumentarea

că defunctul a formulat cerere în anul 1991, că acesta nu a figurat în

registrul agricol pe anii 1959 - 1960, că în urma contestației defunctului,

Comisia Județeană a aprobat înscrierea cu suprafața de 5,25 ha teren, iar,

ulterior, s-a dispus restabilirea dreptului de proprietate, până la limita

suprafeței de 6,08 ha teren, în anul 1996 emițându-se titlul de proprietate nr.

55545/1996 și procedându-se la punerea acestuia în posesie.

Din referatul anexat hotărârii

Comisiei locale, se reține aprecierea Comisiei că, deși s-a solicitat

restituirea vechiului amplasament al terenului, conform Legii nr. 247/2005,

defunctul a acceptat amplasamentele oferite, prin semnarea procesului - verbal

de punere în posesie, renunțând în mod tacit la atribuirea vechiului amplasament.

Conform adresei, Ș.I.A. a fost

informat de primăria orașului Bolintin Vale, în ceea ce privește situația

vechiului amplasament al proprietății, că terenul este amenajat ca târg

săptămânal, că nu se cunoaște modalitatea de preluare în proprietatea statului

și că terenul aparținea domeniului public de interes local, oferindu-i-se

fostului proprietar teren în compensare.

Prin notificarea formulată la data de

9 octombrie 2001, în baza Legii nr. 10/2001, Ș.I.A. și V.S., în calitate de

moștenitori ai defuncților proprietari Ș.A. și D.V., au solicitat restituirea

în natură a terenului în suprafață de 13884 m.p., situat pe raza localității

Bolintin Vale, actualmente amenajat ca târg săptămânal, anexând notificării

acte de proprietate, lucrare de expertiză tehnică de specialitate, acte de

stare civilă și certificat de moștenitor.

Conform raportului de expertiză

tehnică de specialitate, privind acțiunea formulată de Ș.I.A., s-a identificat

fostul amplasament amenajat ca „târg săptămânal", trecut în domeniul public

de interes local, în baza Hotărârii consiliului local nr. 23/1999, teren pe

care, în perioada 1995 - 2000, Primăria orașului Bolintin Vale a efectuat o

serie de investiții: instalație electrică, mese betonate pentru comercializate

produse, alei balastate.

Prin Dispoziția nr. 221 din 10 martie 2006,

emisă de Primarul orașului Bolintin Vale, s-a respins notificarea formulată de

Ș.I.A. și V.S., cu motivarea că terenul nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Tribunalul a constatat că s-a

recunoscut fosta proprietate a autorului reclamantului, amplasată pe raza

orașului Bolintin Vale, preluată fără titlu în proprietatea statului, cu

privire la care s-a solicitat restituirea dreptului de proprietate. În anul

1996 s-a emis un titlu de proprietate pentru suprafața de 6,75 ha teren arabil

extravilan, rezultând, din borderoul proprietăților din anul 1948, că suprafața

totală deținută în proprietate a fost de 12,4875 ha, din care 6,2437 ha pe

numele Ș.I.A., respectiv, din registrul agricol, că fostul proprietar D.C. a

figurat cu suprafața de 8,22 ha teren, în anul 1951.

A mai constatat că în anul 1999, Ș.I.A.

a solicitat lămuriri asupra vechiului amplasament al proprietății,

răspunzându-i-se că terenul este amenajat ca târg săptămânal și nu se cunoaște

modalitatea de preluare în proprietatea statului; de asemenea că s-a emis deja

un titlu prin care s-a oferit teren în compensare pe alt amplasament.

Rezultă, prin urmare, că beneficiarul

titlului de proprietate nu a acceptat măsura de atribuire a amplasamentului în

extravilan, ca și compensare pentru fosta proprietate, mai mult, că prin

hotărâre judecătorească, titlul a fost anulat în ceea ce privește suprafața

propusă, la cererea altor persoane îndreptățite.

Mai rezultă că notificarea adresată în

condițiile Legii nr. 10/2001 și respinsă, cu argumentul neincidenței

dispozițiilor acestei legi, precum și respingerea cererii moștenitorilor

fostului proprietar, formulată în condițiile Legii nr. 18/1991, de atribuire a

vechiului amplasament, cu consecința că, în ceea ce privește fosta proprietate

de 13884 mp, identificată ca fiind amplasată pe raza orașului Bolintin Vale, nu

s-a ajuns la restituire.

Argumentele de respingere a

notificării sunt nelegale față de împrejurarea dovedirii că fosta proprietate

imobiliară a fost preluată de stat fără titlu, nereieșind că a intrat în

patrimoniul CAP, spre a face aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991, că

terenul nu este evidențiat în categoria terenurilor intrate în patrimoniul

statului, în conformitate cu prevederile legale și înregistrat în sistemul de

evidență funciară, conform art. 8 - 25 și 35 din Legea nr. 18/1991, reieșind în

mod cert că măsura anterioară de oferire a unui amplasament extravilan nici nu

a fost agreată de fostul proprietar și, mai mult, a fost anulată prin hotărâre

judecătorească.

Argumentul inadmisibilității

restituirii, pe considerentul afectării imobilului, nu susține refuzul de

restituire, deoarece, în condițiile pretenției de restituire, formulată și

reiterată începând cu anul 1991 și până în 2001, o măsură administrativă de

declarare a imobilului ca aparținând domeniului public nu poate fi opusă

îndreptățirii fostului proprietar la restituire.

Prin cernea îmegstrata pe rolul

Tribunalului Giurgiu, la data de 22 iunie 2006, sub nr. 1496/2006,

contestatorii Ș.N. și T.Ș.E.L. au formulat, în contradictoriu cu intimata

Primăria Bolintin Vale, contestație împotriva Dspoziției nr. 221 din 10 martie 2006,

emisă de Primarul Orașului Bolintin Vale, județul Giurgiu, solicitând instanței

admiterea contestației și dispunerea restituirii în natură a terenului în

suprafață de 13884 m.p., situat în orașul Bolintin Vale, pe care, în prezent,

funcționează târgul local săptămânal.

Prin sentința ciula nr. 298 din 12

octombrie 2006, Tribunalul Giurgiu (fără a se conexa cele două cereri aflate pe

rolul aceleiași instanțe), a admis cererea formulată de reclamanții Ș.N. și T.Ș.E.L.,

a anulat Dspoziția nr. 221 din 10 martie 2006, emisă de Primarul Orașului

Bolintin Vale, județul Giurgiu, obligând intimatul să emită dispoziție motivată

pentru restituirea imobilului teren, cu suprafața de 13884 m.p., situat pe raza

orașului Bolintin Vale, ce se învecinează cu DJ 601, teren primărie, teren

societate comercială, actualmente amenajat ca târg orășenesc, respectiv în

natură pentru terenul liber și prin echivalent pentru partea de teren ocupată

de construcții.

Împotriva acestor sentințe au declarat

apeluri reclamanții.

În apel s-au conexat cele două dosare,

iar prin Decizia civila nr. 550/ A din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel

București, secția a III-a civila și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți Ș.N. și T.Ș.E.L. împotriva

sentinței civile nr. 298 din 12 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul

Giurgiu, în Dosarul nr. 1496/2006, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș.G.A.

și cu apelanta-pârâtă Primăria Orașului Bolintin Vale - Comisia locală pentru

aplicarea legii fondului funciar.

S-a admis apelul conex formulat de

apelanta-pârâtă Primăria Orașului Bolintin Vale - Comisia Locală pentru

aplicarea legii fondului funciar împotriva sentinței civile nr. 298 din 12

octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 1496/2006 și

împotriva sentinței civile nr. 394 din 23 noiembrie 2006, pronunțată de

Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 91/122/2006.

S-au schimbat, în parte, sentințele

apelate.

A fost obligată pârâta Primăria

Orașului Bolintin Vale - Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar

să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în favoarea contestatorilor

Ș.N., T.Ș.E. și Ș.G.A., constând în despăgubiri, în condițiile Legii speciale nr.

247/2005, pentru suprafața de 8884 m.p., teren situat în orașul Bolintin Vale,

jud. Giurgiu, identificat prin raportul de expertiză judiciară întocmit de

către expert L.D.U.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea a reținut următoarele:

În ceea ce privește situația juridică

a terenului în litigiu, Curtea a reținut că prin raportul de expertiză efectuat

în cauză de expert U.L.D., s-a stabilit faptul că terenul în suprafață de 13884

m.p. (suprafața din acte, suprafața din măsurători fiind de 15664,65 m.p.) este

situat în cvartalul 7 și pe acesta se află târgul local săptămânal al orașului

Bolintin Vale.

Referitor la existența elementelor de

sistematizare, experta a precizat că pe suprafața delimitată prin raportul de

expertiză se află stâlpi de înaltă tensiune pe care se sprijină cabluri,

energia electrică fiind folosită doar pentru aprovizionarea târgului, nu există

canalizare și rețele cu gaz, iar alimentarea cu apă este efectuată prin tuburi

din propilenă de la un puț cu hidrofor executat în curtea A.D.P. Bolintin Vale.

In ceea ce privește construcțiile, doar o parte din acestea sunt executate din

BCA, având un caracter permanent, altele având caracter provizoriu.

Astfel cum rezultă din Hotărârea

Consiliului Local nr. 26 din 25 octombrie 2002, târgul înscris la poziția 115

în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Bolintin

Vale, în suprafață de 13.000 m.p., face parte din domeniul public, acest

inventar, ce constituie anexa nr. 3, fiind însușit de Consiliul Local prin

Hotărârea nr. 26 din 20 mai 2002, publicată în M.Of. nr. 679 bis din 13

septembrie 2002 (filele 41 - 44 dosar nr. 1496/2006).

În același sens, este și adresa din 25

februarie 2008, emisă de Primăria Orașului Bolintin Vale, județul Giurgiu, prin

care se comunică instanței că terenul în litigiu, în suprafață de 13000 m.p.,

situat în orașul Bolintin Vale, județul Giurgiu, respectiv locul de desfășurare

a târgului săptămânal este proprietatea Consiliului Local Bolintin Vale,

administrat de S.A.D.P. Bolintin Vale și aparține domeniului public al acestui

oraș, fiind atestat prin H.C.L. nr. 26 din 20 mai 2002, publicată în M. Of. al

României nr. 679 bis/2002, Partea I, la poziția 115 (fila 77 Dosar nr. 505/2/2007,

vol. I).

Curtea a reținut, de asemenea, că

instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, atunci când a dispus

restituirea în natură a întregii suprafețe de teren de 13884 m.p., în favoarea

contestatorilor Ș.G.A., Ș.N. și T.Ș.E.L., câtă vreme, prin notificarea

formulată, ce a declanșat procedura administrativă în temeiul Legii nr. 10/2001,

Ș.l.A. a solicitat restituirea în natură numai a unei părți din această

suprafață totală, respectiv a suprafeței de 8884 m.p., suprafața de 5.000 m.p.

fiind solicitată de către petentul V.Ș., moștenitorul lui D.V., care a dobândit

acest teren prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 577 din 22

august 1945 (fila 101 Dosar nr. 505/2/2007).

Or, constatând că terenul în suprafață

de 8884 m.p. face parte din domeniul public de interes local al orașului

Bolintin Vale, pe suprafața acestuia, fiind construit un târg săptămânal, ce

servește interesul comunității locale, dar și că acest teren este situat în

intravilanul acestei localități, astfel încât, nu sunt incidente dispozițiile art.

8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, Curtea a apreciat că se impune

acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri în

condițiile legii speciale - Legea nr. 247/2005, în favoarea apelanților

contestatori Ș.N. și T.Ș.E.L. și a intimatului contestator Ș.G.A., pentru

suprafața menționată, teren situat în orașul Bolintin Vale, județul Giurgiu,

astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză judiciară, întocmit de

către expert L.D.U.

În pronunțarea acestei soluții, Curtea

a luat în considerare dispozițiile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001,

republicată și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

care trebuie interpretate, în sensul că sintagma amenajări de utilitate publica

are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice,

respectiv suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile

comunității, căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări

de spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale, iar, prin teren

liber, restituibil în natură, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de

amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existența pe

terenul respectiv a unor străzi, parcări, trotuare), existența sau utilizarea

unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apăr, gaze, petrol,

electricitate de mare calibru).

În același sens, analizând motivul de

apel, prin care se invocă, de către apelanții contestatori, netemeinicia

sentinței apelate, din perspectiva incidenței art. 494 C. civ., Curtea a

apreciat că acest motiv reprezintă o veritabilă schimbare a cauzei juridice a

cererii de chemare în judecată, ceea ce este inadmisibil în apel, în

considerarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra apelului exercitat de apelanta

pârâtă Primăria - Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar, prin

care s-a invocat, în esență, că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de

proprietate, a calității de moștenitor, că terenul solicitat a fost deja

reconstituit și că acesta aparține domeniului public al orașului Bolintin Vale,

Curtea a apreciat că se impune admiterea acestui apel, numai în considerarea

apartenenței terenului solicitat la domeniul public de interes local al

orașului Bolintin Vale, toate celelalte motive de apel fiind nefondate prin

raportare la ansamblul probator administrat în cauză.

Astfel, calitatea de moștenitori

legali a reclamanților apelanți Ș.G.A., Ș.N. și T.Ș.E.L., după defunctul Ș.I.A.,

tatăl acestora, decedat la data de 6 februarie 2004, conform certificatului de

deces, eliberat la 7 februarie 2004, de către Primăria Sectorului 4 București,

a fost stabilită prin certificatul de calitate de moștenitor din 5 martie 2004 și

certificatul suplimentar de calitate de moștenitor din 28 mai 2004, ambele

emise de B.N.P.A. M.P. și T.S.B.

În ceea ce privește existența

dreptului de proprietate în patrimoniul autorului reclamanților apelanți,

instanța a reținut că acesta a fost recunoscut de însăși Primăria orașului

Bolintin Vale, în adresa din 15 decembrie 1991, prin care a susținut că terenul

solicitat a fi reconstituit de Ș.I.A., a fost deținut de tatăl acestuia înainte

de colectivizare, acesta fiind înscris, ca titular, în registrul agricol.

Apelanta-intimată Comisia locală

pentru aplicarea legii fondului funciar de pe lângă Primăria Orașului Bolintin

Vale nedepunând înscrisuri, prin care să facă dovada trecerii legale în

proprietatea statului a terenului ce a format obiectul notificării formulate în

temeiul Legii nr. 10/2001, nu a înlăturat prezumția de proprietate, ce

funcționează în favoarea apelanților reclamanți, iar motivul respingerii

notificării nu a fost acela al inexistenței dreptului de proprietate, ci al

incidenței dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

considerându-se că terenul face parte din extravilanul orașului Bolintin Vale,

argument ce a fost combătut prin înscrisurile și expertiza administrată în

cauză.

Irrpotma deciziei curții de apel au

dedarat și rmtiwt recurs, în termen legal, redarmnții Ș.G.A., Ș.N. și T.Ș.E.L.

Criticile formulate prin motivele de

recurs pot fi structurate, în esență, astfel:

- Comisia locală de aplicare a legii

fondului funciar nu avea calitate procesuală activă pentru a putea formula apel

împotriva sentințelor pronunțate de Tribunalul Giurgiu, context în care, se

invocă excepția lipsei calității procesuale active a acestei apelante-pârâte în

cauză.

- Decizia pronunțată de curtea de apel

este dată cu încălcarea prevederilor art. 21 și 26 din Legea nr. 10/2001, în

sensul că nu poate fi obligată Comisia locală de fond funciar să propună măsuri

reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condițiile Legii

speciale nr. 247/2005.

- Au fost încălcate prevederile art. 10

și 11 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele metodologice, în sensul că

terenul în litigiu nu face parte din categoria celor enumerate de textul din

normele metodologice, nerezultând în ce mod este afectat de amenajări de ordine

publică.

- În mod greșit instanța de apel a

obligat comisia să emită dispoziție de acordare a despăgubirilor pentru

suprafața de 8.884 m.p., în condițiile în care, suprafața identificată conform

raportului de expertiză judiciară – L.D.U. - are 10664,65 m.p. și nu 8.884

m.p., cum greșit a reținut instanța.

- Un ultim aspect criticat se referă

la faptul că nu rezultă, din probatoriul administrat, că vreuna dintre

construcțiile din BCA existente pe teren, ar avea autorizație legală de

construire sau că, primăria ar fi făcut investiții pe această suprafață de

teren.

Examinând recursul prin prisma

criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și având în

vedere motivele de nelegalitate, în mod expres și limitativ reglementate de art.

304 C. proc. civ., Înalta Curte a constat următoarele:

Criticile formulate prin motivele de

recurs, se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., invocat de recurenții-reclamanți, respectiv „Când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii".

Referitor la excepția lipsei calității

procesuale active a Comisiei Locale pentru aplicarea legii fondului funciar

Bolintin Vale, pentru formularea apelului în cauză, Înalta Curte constată că

această critică nu este fondată, față de împrejurarea relevată de către această

apelantă-pârâtă, în sensul că, în cadrul Primăriei comunei Bolintin Vale există

o singură comisie care soluționează, atât cererile privind Legea nr. 18/1991,

cât și cererile privind Legea nr. 10/2001, situație necontestată de către

niciuna dintre părțile litigante.

Pe de altă parte, apelul a fost

declarat de către Primăria - Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului

funciar Bolintin Vale - și a fost semnat de către Primar, alături de secretar

și consilier juridic, primii doi, fiind și cei care au semnat Dispoziția emisă

în temeiul Legii nr. 10/2001, contestată în prezenta cauză.

Relativ la critica privind încălcarea

prevederilor art. 21 și 26 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu poate fi

obligată Comisia să propună măsuri reparatorii prin echivalent, constând în

despăgubiri, în condițiile Legii nr. 247/2005, Înalta Curte urmează să o

înlăture, constatând că parte în litigiul de față este Primăria orașului

Bolintin Vale, în calitate de pârâtă, iar în raportul juridic dedus judecății

această pârâtă a fost obligată să propună acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent, constând în despăgubiri, în favoarea contestatorilor, astfel cum

rezultă, în mod expres, din dispozitivul deciziei recurate.

Prin urmare, instanța de apel a făcut

o corectă aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cu care „în cazul imobilelor deținute de unitățile

administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către

persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor (.)",

precum și a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din lege, potrivit cu care, dacă

restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz,

entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este

obligată să răspundă prin decizie sau prin dispoziție motivată.

Or, în speță, notificarea înregistrată

sub nr. 160/2001, a fost adresată Primăriei orașului Bolintin Vale și

soluționată prin Dispoziția nr. 221 din 10 martie 2006 emisă de Primarul

orașului Bolintin Vale, în cauză figurând entitatea astfel învestită.

În ceea ce privește critica privind

încălcarea prevederilor art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 și a art. 10.3 din

Normele metodologice, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o

apreciere corectă asupra regimului juridic al terenului solicitat a fi

restituit și anume, ca făcând parte din domeniul public de interes local al

orașului Bolintin Vale, pe suprafața acestuia, fiind amenajat un târg

săptămânal, ce deservește interesul comunității locale.

În speță, s-a făcut o interpretare

corectă a sintagmei „amenajări de utilitate publică", la care fac

trimitere normele legale mai sus menționate, prin aceasta avându-se în vedere

acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv, suprafețe

de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității.

Pe terenul în litigiu se află amenajat

târgul săptămânal ce deservește interesul comunității locale și, față de concluziile

finale ale expertizei judiciare efectuate în cauză, pe acesta se află stâlpii

din rețeaua electrică pe care se sprijină cabluri, construcții executate din

BCA având un caracter permanent (caracterul permanent al construcțiilor este

dat de autorizația de construire), precum și o construcție care găzduiește

panoul electric.

Prin urmare, terenul în litigiu nu

este teren liber și restituibil în natură, în sensul Normelor Metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, instanța de apel făcând o corectă

interpretare și aplicare a dispozițiilor legii speciale la situația de fapt

stabilită în speță.

În ceea ce privește criticile

referitoare la suprafața de teren pentru care recurenții-reclamanți sunt

îndreptățiți la masuri reparatorii în echivalent, Înalta Curte constată că

autorul recurenților-reclamanți Ș.I.A. a notificat restituirea în natură doar a

suprafeței de 8.884 m.p. din întregul teren de 13.884 m.p., restul de 5000 m.p.

aparținând altui proprietar, anume V.Ș. (fila 99 Dosar nr. 505/2/2007).

În aceste condiții, în mod corect

instanța de apel a stabilit dreptul la despăgubiri al recurenților reclamanți

în raport, doar, de această suprafață de teren solicitată de autorul lor.

Ultima critică, referitoare la

neexistența autorizațiilor de construire pentru construcțiile din BCA, Înalta Curte

urmează să o înlăture cu motivarea că vizează interpretarea probatoriului deja

administrat, ceea ce implică practic reanalizarea situației de fapt, control de

netemeinicie a hotărârii ce excede limitelor presupuse de art. 304 C. proc.

civ. și care, nu intră în atribuțiile instanței de recurs.

Pentru toate aceste considerente, Înalta

Curte, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanții Ș.G.A., Ș.N. și T.Ș.E.L. împotriva Deciziei nr. 550/ A din 03

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2010.