ÎCCJ, decizie (scj.ro #114116)

Titlu de proprietate reprezentat de un act de adjudecare.

Desființarea încheierii de executare silită. Acțiune în revendicare.

Cuprins pe materii :

Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate.

Index alfabetic :

acțiune în revendicare

- act de adjudecare

C.civ. din 1864, art. 480

C.proc.civ. din 1865, art. 311

Actul de adjudecare, ce constituie titlu de proprietate al reclamantului asupra imobilului revendicat, nu se consideră desființat de drept, potrivit art. 311 alin. (2) C.proc.civ., în situația în care încheierea de încuviințare a executării sile a fost desființată în căile de atac. În acest caz, nulitatea actului de adjudecare trebuie cerută de partea interesată prin acțiune în justiție.

Câtă vreme actul de adjudecare ce constituie titlu de proprietate asupra imobilului nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească, iar partea potrivnică deține bunul fără nici un drept, acțiunea în revendicare a fost admisă, în condițiile art.480 C.civ.

Secția I civilă, decizia nr. 767 din 6 martie 2014

Prin cererea formulată de reclamanta SC E.T. SRL, înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale la data de 03.06.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul C.Ș., solicitând să fie obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul denumit „Ferma de Lapte”, compus din teren și construcții, situat în județul Giurgiu.

Prin sentința civilă nr.3.180 din 16.12.2010, Judecătoria Bolintin Vale a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe ridicată de către reclamanta SC E.T. SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, reținând că litigiul are ca obiect revendicarea unui bun imobil a cărui valoare depășește 500.000 lei, ceea ce atrage competența de soluționare în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Prin sentința civilă nr.52 din 25.05.2012, Tribunalul Giurgiu a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în

revendicare formulată de  reclamantă, reținând că reclamanta a cumpărat imobilul în litigiu la licitație în cadrul procedurii executării silite privind pe debitorul SC U.I.E. SRL și creditoarea E.T.

Executarea silită a făcut obiectul dosarului de executare nr. xx1/E/2004 și a fost încuviințată prin încheierea din 19.09.2004 a Judecătoriei Bolintin Vale, iar această încheiere a fost desființată prin decizia nr.3 din 16.11.2005, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, cauza fiind trimisă spre rejudecare Judecătoriei Bolintin Vale, această decizie rămânând definitivă și irevocabilă prin decizia nr.  2.601 din 19.10.2006 a Curții de Apel București.

Prin desființarea încheierii de executare silită, toate actele de executare efectuate în baza acesteia, în dosarul de executare nr. xx3/2004, sunt anulabile în condițiile art. 404 C.proc.civ.

În cauză există și o contestație la executare cu privire la actele de executare efectuate în dosarul nr.

xx1/E/2004 ce face obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Pitești, prin strămutare de la Judecătoria Bolintin Vale, dosarul fiind suspendat în prezent.

Atâta vreme cât încuviințarea executării silite care s-a finalizat prin actul de adjudecare a fost desființată prin hotărâre judecătorească, tribunalul nu a putut lua în considerare acest act de adjudecare ca temei legal pentru acțiunea în revendicare a reclamantei.

Curtea de Apel  București, Secția a III-a civilă, prin decizia nr. 112 A din 17.04.2013, în majoritate, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei imobilul în litigiu, ce formează obiectul actului de adjudecare nr. xx3 din 17.08.2008 identificat potrivit rapoartelor topo și construcții din dosarul de fond, reținând următoarele :

Prin sentința civilă nr.5.072 din 09.04.2001 a Tribunalului București, Secția a VI-a comercială, având ca obiect somație de plată, SC E. A.T.E.E. SA a obținut somarea debitorului SC U.I.E. SRL la plata sumei de 100.000 USD, reprezentând contravaloarea unui împrumut nerestituit.

Prin încheierea din 10.09.2004, Judecătoria Bolintin Vale a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr.5.072/2002, formându-se dosarul de executare nr.xx3/2004.

În cadrul acestui dosar de executare a avut loc vânzarea la licitație publică a imobilului „Fabrica de Lapte”, proprietatea debitoarei SC U.I.E. SRL, prin actul de adjudecare nr. xx3 din 17.08.2005, în favoarea cumpărătoarei reclamante SC E.T. SRL, care deși a plătit integral prețul nu a intrat în posesia imobilului.

Împotriva încheierii de încuviințare a executării silite a sentinței civile nr.5.072 din 10.04.2002 a Tribunalului București, a declarat apel debitoarea SC U.I.E. SRL, iar, prin decizia nr.3 din 16.11.2005, Tribunalul Giurgiu a admis apelul debitoarei SC U.I.E. SRL împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din data de 10.09.2004 a Judecătoriei Bolintin Vale, a desființat încheierea și a trimis dosarul spre rejudecare la aceeași instanță, decizie ce a intrat în puterea lucrului judecat, rămânând definitivă și irevocabilă prin decizia nr.2.601din 19.10.2006 a Curții de Apel București.

Modificarea Codului de procedură civilă prin Legea nr.459/2006, ulterior pronunțării deciziei nr.2.601/2006 a Curții de Apel București, nu produce efecte juridice în cauză cu privire la actele de executare săvârșite până în momentul modificării Codului de procedură civilă, întrucât legea civilă nu retroactivează, aceasta producând efecte doar pentru viitor.

Ca atare, Curtea  a analizat care este soarta ordonanței de adjudecare nr. xx3/2005 emisă în perioada anterioară modificării Codului de procedură civilă în situația în care acest act de executare nu a fost desființat prin decizia nr.3 din 16.11.2005, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, și nici nu există vreun text de lege care să prevadă sancțiunea nulității actelor de executare efectuate între momentul încuviințării executării prin încheierea instanței și momentul desființării acesteia în calea de atac.

În lipsa unei reglementări legale în acest sens, Curtea a apreciat, ca și instanța de fond, că, atâta timp cât încheierea de încuviințare a executării silite a fost desființată, pe cale de consecință, executarea ce a avut lor în baza acestei încheieri este supusă anulării.

Această sancțiune, nefiind prevăzută expres de vreun text de lege, nu poate opera de drept, ci ea trebuie cerută de părțile interesate (respectiv debitoarea SC U.I.E. SRL) prin acțiune în instanță.

Doar instanța de judecată poate dispune anularea actului de adjudecare nr. xx3/2005, iar în lipsa unei hotărâri judecătorești în acest sens, actul de adjudecare este un act juridic valabil care produce efecte juridice, respectiv care consfințește existența în patrimoniul reclamantei adjudecatare a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Din sentințele judecătorești depuse la dosarul cauzei, rezultă că pârâtul C.Ș. a formulat, în cadrul dosarului nr. x3/192/2006 al Judecătoriei Bolintin Vale, o cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute a actului de adjudecare și a procesului – verbal de licitație din 28.07.2005. Această cerere reconvențională a fost respinsă (pentru lipsa calității procesuale active și a interesului) prin sentința civilă nr.2.613din 23.11.2007 a Judecătoriei Bolintin Vale, rămasă irevocabilă prin decizia nr.175 din 02.04.2008 a Tribunalului Giurgiu, ca urmare a respingerii recursului.

Curtea a reținut și faptul că debitoarea SC U.I.E. SRL, în prezent persoană juridică dizolvată prin

hotărârea judecătorească pronunțată la data de 16.10.2009 de Tribunalul București, Secția a VII-a comercială, rămasă irevocabilă, a solicitat, la data de 12.08.2005, pe calea contestației la executare, anularea actului de adjudecare nr. xx3/2005 cu motivarea că încheierea de încuviințare a executării silite a fost desființată prin decizia nr.3/2005 a Tribunalului Giurgiu, și  că adjudecarea s-a făcut după ce prin sentința civilă nr.765/2005 a Judecătoriei Bolintin Vale se dispusese suspendarea executării silite pornite în baza titlului executoriu -  sentința civilă nr.5.072/2002  a Tribunalului București.

Această cauză, care, prin strămutare, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești, a fost soluționată prin admiterea excepției de perimare, contestația la executare fiind constatată perimată, iar hotărârea pronunțată a rămas irevocabilă prin nerecurare.

S-a concluzionat, că, în acest moment, nu există nici o hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat nulitatea actului de adjudecare, astfel că acesta este un act juridic valabil prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat.

Dispozițiile art.404 C.proc.civ., reținute de instanța de fond, nu sunt aplicabile în cauză, atâta vreme cât contestația la executare a fost respinsă prin admiterea excepției perimării.

Constatând că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, pe care nu-l are în posesie, și că pârâtul C.Ș., în posesia căruia se află imobilul, nu are nici un drept asupra acestui imobil, care înainte de adjudecare a aparținut în proprietate debitoarei SC U.I.E. SRL, instanța de apel, în baza art.480 C.civ., a admis acțiunea în revendicare.

Împotriva  acestei decizii a declarat recurs pârâtul C.Ș. care, indicând art.304 pct.7, 8 și 9 C.proc.civ., în dezvoltarea criticilor formulate a arătat că nici o executare nu poate începe fără încuviințarea instanței competente;  în cauză, a fost anulată încuviințarea de executare, iar  actele efectuate au devenit nule, întrucât nici o instanță nu poate să pună în aplicare un act ”căzut” în nulitate absolută.

Prin  decizia nr.3 din 16.11.2005, pronunțată de Tribunalul Giurgiu,  s-a admis apelul, s-a desființat încheierea de încuviințare a executării silite și cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei Bolintin Vale, hotărâre ce a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de creditoarea E. A.T.E.E.,  prin decizia nr.2.601 din 19.10.2006, pronunțată de Curtea de Apel București.

A mai susținut că ”motivele de apel” sunt nelegale, deoarece Legea nr.459/2006 este aplicabilă din 13.12.2006, iar anularea încuviințării de executare s-a definitivat la 19.10.2006, ”partea” fiind obligată de la această dată să repună pe rolul instanței competente noua sa cerere, însă  nu a făcut-o, căci i s-a cerut să depună contractul de creditare și sentința nr.5.072/2001 a Tribunalului București, și că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, fără acoperire și inventate, în total  dezacord cu probele dosarului.

În susținerea acestei din urmă critici, s-a arătat că din sentințele judecătorești depuse la dosarul cauzei, rezultă că pârâtul C.Ș. a formulat în cadrul dosarului nr. x3/192/2006 al Judecătoriei Bolintin Vale o cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute a actului de adjudecare și a procesului – verbal de licitație din 28.07.2005, cerere ce a fost respinsă (pentru lipsa calității procesuale active și a interesului) prin sentința civilă nr.2.613/2007 a Judecătoriei Bolintin Vale, rămasă irevocabilă prin decizia nr.175/2008 a Tribunalului Giurgiu, însă acțiunea s-a născut la cererea societății SC E.T. SRL, care a cerut să se dispună obligarea executorului judecătoresc la continuarea executării silite ce face obiectul dosarului nr. xx3/2004, pârâtul nefiind parte în acest dosar.

Instanța de apel a reținut faptul că debitoarea SC U.I.E. SRL (în prezent persoană juridică dizolvată prin hotărârea judecătorească pronunțată la data de 16.10.2009 de Tribunalul București), a solicitat, la data de 12.08.2005, pe calea contestației la executare, anularea actului de adjudecare nr. xx3/2005 invocând desființarea încheierii de încuviințare a executării silite, prin decizia nr.3/2005 a Tribunalului Giurgiu, și că această cauză, care prin strămutare s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești, a fost soluționată prin admiterea excepției de perimare, hotărârea pronunțată rămânând irevocabilă prin nerecurare, ceea ce este  fals și neadevărat, întrucât cauza este în recurs la Tribunalul Pitești și a avut termen la 10.09.2013, când  s-a amânat pentru 01.10.2013.

De asemenea, s-a arătat că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, față de opinia separată și motivele invocate și probate de reclamant, și că, față de toate textele legale cuprinse în Cod procedură civilă, practicile organelor execuționale

naționale și internaționale, decizia pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea legii.

Examinând decizia în limita criticilor formulate de recurentul pârât ce permit încadrarea în art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, se constată  că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente;

Indicând art.304 pct.7 C.proc.civ., pârâtul a susținut că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, fără acoperire și inventate, în total  în dezacord cu probele dosarului.

În ceea ce privește criticile întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.7 C.proc.civ., se constată că pârâtul a invocat ambele ipoteze reglementate de aceste dispoziții legale, respectiv, atât lipsa motivelor pe care se sprijină decizia recurată, cât și faptul că aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de  natura pricinii.

Aceste critici sunt nefondate, deoarece decizia recurată cuprinde considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora instanța de apel și-a format convingerea, cu respectarea dispozițiilor art.261 alin. (1) pct.5 C.proc.civ., ceea ce permite efectuarea controlului judiciar asupra acesteia pe calea prezentului recurs.

În ceea ce privește cea de doua ipoteză reglementată de art.304 pct.7 C.proc.civ., potrivit căreia decizia este nelegală când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, se constată că, deși a invocat și această ipoteză, pârâtul nu a arătat în ce constă contradictorialitatea motivelor pe care s-a întemeiat soluția dată prin decizia recurată și care sunt considerentele străine de natura pricinii, ci a făcut trimiterea la modul de apreciere a probatoriului administrat în cauză de către instanța de apel, susținând că motivele ”sunt fără acoperire și inventate”, în total dezacord cu probele dosarului, ceea ce tinde la devoluarea fondului de către instanță în calea extraordinară de atac a recursului, însă aceste critici nu vor fi analizate, față de prevederile art.304 pct.1-9 C.proc.civ., întrucât controlul judiciar în recurs vizează numai nelegalitatea deciziei recurate.

De precizat, că, deși pârâtul a indicat ca temei legal al motivelor de recurs și art.304 pct.8 C.proc.civ., în dezvoltarea criticilor formulate a arătat că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, față de „opinia separată și motivele invocate și probate de reclamant.”

Prin urmare, se constată că pârâtul, deși nu a arătat care este actul juridic interpretat greșit și în ce constă schimbarea naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, a susținut implicit nelegalitatea soluției pronunțate în majoritate, ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.311 alin. (2) C.proc.civ., în temeiul cărora s-a pronunțat opinia separată, critică ce se circumscrie art.304 pct.9 C.proc.civ., astfel că aceasta va fi analizată în cadrul acestui motiv de recurs.

În ceea ce privește criticile de nelegalitate formulate de recurentul pârât întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ., se constată că sunt nefondate pentru cele ce succed;

Critica de nelegalitate formulată de recurentul pârât potrivit căreia decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.311 C.proc.civ., în sensul că anularea încheierii de încuviințare a executării silite sancționează cu nulitatea absolută și actele de executare realizate în baza acestei încheieri, se constată că este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art.311 alin.(1) C.proc.civ. „Hotărârea casată nu are nici o putere” și (2) „Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel”.

Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că sancțiunea desființării de drept a actelor de executare sau de asigurare operează în cazul în care titlul executoriu, ce constă într-o hotărâre judecătorească definitivă, este casat, respectiv, desființat, nu și în situația în care actele de executare sunt desființate.

De aceea, desființarea actelor de executare, respectiv, a actului de adjudecare nr. xx3 din 17.08.2005 ce constituie titlu reclamantei asupra imobilului în litigiu, în situația în care încheierea de încuviințare a executării silite, în baza căreia s-a realizat acest act, a fost desființată, nu operează de drept, potrivit art.311 alin.(2) C.proc.civ., ci trebuie cerută de părțile interesate prin acțiune în justiție.

În speță, actul de adjudecare ce constituie titlu reclamantei nu a fost desființat, deoarece cererea reconvențională formulată de executorul judecătoresc în dosarul nr. x3/192/2006 al Judecătoriei Bolintin Vale, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a actului de adjudecare și a procesului verbal de licitație din 28.07.2005, a fost respinsă pentru  lipsa calității procesuale active și a interesului, prin sentința civilă nr.2.613/2007 a acestei instanțe, irevocabilă, prin respingerea recursului, iar contestația la executare formulată de debitoarea SC U.I.E. SRL și înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale, în prezent dizolvată prin hotărâre judecătorească, prin care a solicitat anularea actelor abuzive prin care pârâta SC E. A.T.E.E. SA împiedică contestatoarea să își exercite dreptul de proprietate asupra imobilului „Fabrica de lapte”, compus din teren în suprafață de 431,15 m.p., și construcție în suprafață de 314,45 m.p., cauza fiind strămutată la Judecătoria Pitești, a fost soluționată pe excepția perimării prin sentința civilă nr.2.258 din 07.03.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.2.098 din 01.10.2013, pronunțată de Tribunalul Argeș.

În ceea ce îl privește pe recurentul pârât, se constată că acesta nu a fost parte în litigiul finalizat cu pronunțarea titlului executoriu, astfel că acestuia hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu îi este opozabilă ca înscris constatator al unei situații juridice statuate cu putere de lucru judecat.

Titlul executoriu opunându-i-se pârâtului recurent ca simplu înscris probator, în procedura contestației la executare, acesta l-ar fi putut combate prin contraprobă, caz în care contestația la executare formulată de pârât ar fi declanșat o acțiune reală imobiliară petitorie, ce impunea compararea titlurilor de proprietate, însă pârâtul nu a uzat de această procedură și nu a făcut dovada că deține imobilul în litigiu în baza unui titlul valabil.

Or, câtă vreme titlul reclamantei, ce conferă acesteia dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească, iar pârâtul deține bunul fără nici un drept, se constată că instanța de apel legal a admis acțiunea în revendicare promovată de reclamantă împotriva pârâtului, în condițiile art.480 C.civ.

Critica formulată de pârât potrivit căreia, nelegal, a reținut instanța de apel că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.459/2006, de modificare și completare a Codului de procedură civilă, este, de asemenea, nefondată, deoarece acest act normativ a intrat în vigoare ulterior pronunțării deciziei civile nr.2.601/2006 a Curții de Apel București, în recurs, situație în care dispozițiile sale nu produc efecte juridice asupra actelor de executare săvârșite până la acel moment, întrucât legea civilă produce efecte numai pe viitor, așa cum legal a reținut și instanța de apel.

Celelalte critici formulate de pârât, expuse mai sus, nu vor fi primite și analizate, pentru că este inadmisibil ca în cadrul prezentului litigiu să se formuleze critici și, respectiv, ca acestea să fie analizate, împotriva unei hotărâri pronunțate într-un alt proces și care nu face obiectul controlului judiciar pe calea prezentului recurs, cu referire la litigiul soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.2.601/2006 a Curții de Apel București.

Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art.312 alin.(1) C.proc.civ., a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.Ș.