ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 967/2015

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamanta SC E.T. SRL, înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale la data de 03 iunie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul C.Ș., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul denumit „Ferma de Lapte ” Clejani, compus din teren și construcții, situat în com. Clejani, județul Giurgiu, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Prin Sentința civilă nr: 3180 din 16 decembrie 2010, Judecătoria Bolintin Vale a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe ridicată de către reclamanta SC E.T.

SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, reținând că prezenta cauză civilă are ca obiect revendicarea unui bun imobil a cărui valoare depășește 500.000 lei, ceea ce atrage competența de soluționare în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă. Prin sentința civilă nr. 52 din 25 mai 2012, Tribunalul Giurgiu a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în revendicare formulată de reclamantă. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 112/ A din 17 aprilie 2013, în majoritate, a admis apelul declarat de reclamanta SC E.T.

SRL; a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei imobilul în litigiu, ce formează obiectul actului de adjudecare din 17 august 2008 identificat potrivit rapoartelor topo și construcții din dosarul de fond și l-a obligat pe pârât la plata sumei totale de 9.753,9 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară în apel și onorariu expert. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. nr. 767 din 06 martie 2014, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.Ș. împotriva Deciziei nr. 112/ A din 17 aprilie 2013 a Curții de Apei București, secția a III-a civilă.

La data de 17 martie 2015, C.Ș. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 767 din 06 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 4163/192/2008. Invocând în drept dispozițiile art. 318 teza 1 C. proc. civ. („Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ” ), contestatorul C.Ș. a susținut că în actul de adjudecare nr. 153 avut în vedere de instanța de apel la pronunțarea deciziei nr. 112/ A din 17 aprilie 2013 figurează o suprafață de teren care este trecută și în raportul de expertiză. extrajudiciară ce a stat la baza executării și că din extrasul de carte funciară reiese că el este proprietarul terenului de 2550 mp iar construcțiile menționate în actul de adjudecare, respectiv fabrica se află la 35 mi de axul drumului.

A mai susținut că instanța Curții de Apel București în mod greșit 1-a obligat la plata cheltuielilor de judecată. Contestator ui a solicitat admiterea contestației în anulare, așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse. La termenul din 1 aprilie 2015, intimata SC E.T. SRL, prin apărător, a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare. Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, în raport de art. 137 C. proc. civ., o va admite și va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, pentru considerentele care succed, Potrivit dispozițiilor art. 318 teza I C. proc. civ. - invocat de contestator ca temei de drept, contestația în anulare specială poale fi promovată când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.

În jurisprudență au fost considerate greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. teza I respingerea greșită a unui recurs, ca tardiv, anularea greșită a recursului, ca netimbrat sau ca declarat de un mandatar fără calitate. Greșelile la care se referă art. 318 C. proc. civ. teza I vizează aspecte formale ale judecății, care trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei, cum ar fi neobservarea faptului că ia dosar există chitanța de plată a taxei de timbru, ori recipisa de expediere a recursului prin poștă, înăuntrul termenului legal ori dovada că a fost formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, respectiv greșeli cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.

Contestația în anulare specială este o cale de retractare și nicidecum o cale de reformare a unei decizii irevocabile, pronunțată de o instanță de judecată, ceea ce înseamnă ca nu se poate formula contestație în anulare pentru a „provoca” rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a repune în discuție nelegalitatea hotărârii pronunțate, sub pretextul invocării unor greșeli materiale care, în fapt, vizează pretinse greșeli de judecată, relative la modul de apreciere a apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural, În speță, criticile formulate de contestator nu vizează greșeli materiale care să privească aspecte de ordin formal ale judecății, respectiv nereguli procedurale în sensul art. 318 teza I C. proc.

civ. ci vizează nemulțumirea sa cu privire la dezlegarea dată de către instanță raportului juridic dedus judecății în care a figurat ca pârât. Înalta Curte, constatând, pentru temeiurile expuse, că motivele formulate de contestator nu se circumscriu celor limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ., care nu pot fi extinse, prin analogie la alte situații decât cele vizate în mod expres de acest text de lege, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C.Ș. împotriva Deciziei nr. 767 din 06 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 4163/192/2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 aprilie 2015.