ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 967/2015

Asupra

contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamanta SC

E.T. SRL, înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale

la data de 03 iunie 2008, reclamanta a

chemat în judecată pe pârâtul C.Ș., solicitând ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să fie obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită

posesie imobilul denumit „Ferma de Lapte

”

Clejani, compus din teren și construcții, situat în com. Clejani, județul

Giurgiu, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr: 3180 din 16 decembrie 2010, Judecătoria Bolintin Vale

a admis excepția de necompetență

materială a acestei instanțe ridicată de către reclamanta SC E.T. SRL și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu,

reținând că prezenta cauză civilă are ca obiect revendicarea unui bun imobil a

cărui valoare depășește 500.000 lei, ceea ce atrage competența de soluționare în

favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

Prin sentința

civilă nr. 52 din 25 mai 2012, Tribunalul Giurgiu a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea în revendicare formulată de reclamantă.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 112/ A din 17 aprilie 2013,

în majoritate, a admis apelul declarat

de reclamanta SC E.T. SRL; a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul

că a admis acțiunea și a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și

liniștită posesie reclamantei imobilul în litigiu, ce formează obiectul actului

de adjudecare din 17 august 2008 identificat potrivit rapoartelor topo și construcții

din dosarul de fond și l-a obligat pe pârât la plata sumei totale de 9.753,9

lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară în apel și onorariu

expert.

Înalta Curte

de Casație și Justiție,

secția

I civilă, prin Decizia nr. nr. 767 din 06 martie 2014, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul C.Ș. împotriva Deciziei nr. 112/ A din 17 aprilie

2013 a Curții de Apei București, secția a III-a civilă.

La data de 17

martie 2015, C.Ș. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 767

din 06 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

pronunțată în Dosarul nr. 4163/192/2008.

Invocând în

drept dispozițiile art. 318 teza 1 C. proc. civ. („Hotărârile instanțelor de

recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale

”

), contestatorul C.Ș. a susținut că în

actul de adjudecare nr. 153 avut în vedere de instanța de apel la pronunțarea

deciziei nr. 112/ A din 17 aprilie 2013 figurează o suprafață de teren care

este trecută și în raportul de expertiză. extrajudiciară ce a stat la baza

executării și că din extrasul de carte funciară reiese că el este proprietarul

terenului de 2550 mp iar construcțiile menționate în actul de adjudecare,

respectiv fabrica se află la 35 mi de axul drumului. A mai susținut că instanța

Curții de Apel București în mod greșit 1-a obligat la plata cheltuielilor de

judecată.

Contestator ui

a solicitat admiterea contestației în anulare, așa cum a fost formulată, pentru

motivele expuse.

La termenul

din 1 aprilie 2015, intimata SC E.T. SRL, prin apărător, a invocat excepția

inadmisibilității contestației în anulare.

Înalta Curte,

examinând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, în

raport de art. 137 C. proc. civ., o va admite și va respinge contestația în

anulare, ca inadmisibilă, pentru considerentele care succed,

Potrivit

dispozițiilor art. 318 teza I C. proc. civ. - invocat de contestator ca temei

de drept, contestația în anulare specială poale fi promovată când dezlegarea

dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.

În

jurisprudență au fost considerate greșeli materiale în sensul dispozițiilor art.

318 C. proc. civ. teza I respingerea greșită a unui recurs, ca tardiv, anularea

greșită a recursului, ca netimbrat sau ca declarat de un mandatar fără calitate.

Greșelile la

care se referă art. 318 C. proc. civ. teza I vizează aspecte formale ale

judecății, care trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a

omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei,

cum ar fi neobservarea faptului că ia dosar există chitanța de plată a taxei de

timbru, ori recipisa de expediere a recursului prin poștă, înăuntrul termenului

legal ori dovada că a fost formulat de o persoană îndreptățită a-l declara,

respectiv greșeli cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei

soluții eronate.

Contestația în

anulare specială este o cale de retractare și nicidecum o cale de reformare a

unei decizii irevocabile, pronunțată de o instanță de judecată, ceea ce

înseamnă ca nu se poate formula contestație în anulare pentru a „provoca”

rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a repune în discuție

nelegalitatea hotărârii pronunțate, sub pretextul invocării unor greșeli

materiale care, în fapt, vizează pretinse greșeli de judecată, relative la

modul de apreciere a apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții

legale de drept substanțial sau procedural,

În speță,

criticile formulate de contestator nu vizează greșeli materiale care să

privească aspecte de ordin formal ale judecății, respectiv nereguli procedurale

în sensul art. 318 teza I C. proc. civ. ci vizează nemulțumirea sa cu privire

la dezlegarea dată de către instanță raportului juridic dedus judecății în care

a figurat ca pârât.

Înalta Curte,

constatând, pentru temeiurile expuse, că motivele formulate de contestator nu

se circumscriu celor limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ., care nu pot

fi extinse, prin analogie la alte situații decât cele vizate în mod expres de

acest text de lege,  va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatorul C.Ș. împotriva Deciziei nr. 767

din 06 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

pronunțată în Dosarul nr. 4163/192/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 01 aprilie 2015.