ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 763/2014

Deliberând asupra

recursurilor de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Ialomița data de 23 aprilie 2013, sub nr. 1185/98/2013, reclamanta

K.C. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor

Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, Administrația

Finanțelor Publice Ialomița, Ș.A. și L.G., solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata, în

solidar, a sumelor în cuantum de 611.644,49 RON și 338.700 euro, reprezentând

daune materiale și a dobânzii aferente până la momentul plății efective,

respectiv a sumei de 10.000 RON, reprezentând daune morale și a dobânzii

aferente până la momentul plății efective; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că D.G.F.P. Ialomița - Activitatea de Control Fiscal, în

urma unui control efectuat la aceasta, a emis la data de 28 noiembrie 2007

Decizia de impunere nr. 403.438 pentru suma de 28.502 RON, iar la data de 26

noiembrie 2007 Procesul-verbal de contravenție nr. 11.713 pentru suma de 1.000

RON; după parcurgerea fazei contestării acestora în procedura prealabilă, a

formulat acțiune la Tribunalul Ialomița, acțiune care a fost soluționată în mod

irevocabil prin Decizia Curții de Apel București în sensul că a fost admisă, în

parte, cererea de chemare în judecată și a fost obligată pârâta D.G.F.P.

Ialomița la plata sumei de 4.104,03 RON.

În drept, cererea de

chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 și 1000 C.

civ. de la 1865 (1349 Noul C. civ. - coroborat cu art. 723 alin. (2) Noul C.

proc. civ., art. 1357 Noul C. civ., art. 1373, art. 1382 și art. 1385 Noul C.

civ.), art. 60 și urm. C. proc. civ., art. 112 C. proc. civ., art. 274 C. proc.

civ., Legea nr. 29/1990 și art. 35 din Decretul nr. 31/1954.

Dosarul a fost

înregistrat inițial la Complet 6 - Contencios Administrativ, care prin Sentința

civilă nr. 1849/F din 28 mai 2013, în baza art. 132 alin. (3) raportat la art.

136 alin. (4) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a pricinii în

favoarea Completului 3 - Civil.

La rândul său,

Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin Sentința nr. 1.981/F din 13 iunie 2013

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului

specializat în materie de contencios administrativ și, în baza art. 136 alin.

(4) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competență, l-a

înaintat spre soluționare Curții de Apel București.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, învestită cu soluționarea conflictului de

competență ivit între completul specializat în materie de contencios

administrativ și completul specializat în materie civilă ale Tribunalului

Ialomița, prin Sentința nr. 58 F din 23 septembrie 2013, pronunțată în dosarul

nr. 1185/98/2013, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Ialomița, secția civilă.

Împotriva Sentinței

nr. 58 F din 23 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr. 1185/98/2013 de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs pârâta

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice și pârâtele Ș.A. și L.G.

Pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție dosarul a fost înregistrat la data de 24 octombrie

2013.

După comunicarea

motivelor recursurilor și a întâmpinărilor la recursuri, instanța a dispus, în

temeiul art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, cu modificările și

completările ulterioare, întocmirea raportului asupra admisibilității în

principiu a recursului.

În raport s-a reținut,

față de dispozițiile art. 135 alin. (4) coroborate cu art. 430 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că hotărârea pronunțată

în soluționarea conflictului de competență este definitivă și are, de la

pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Prin

urmare, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (1)

C. proc. civ., urmează a se dispune asupra admisibilității recursurilor

declarate împotriva unei hotărâri care nu este supusă căii de atac a

recursului.

Raportul a fost

comunicat părților care, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., au

formulat puncte de vedere asupra raportului.

Intimata-reclamantă

SC K.C. SRL a susținut că recursurile nu sunt admisibile, că hotărârea pronunțată

în soluționarea conflictului de competență este definitivă, în raport de

dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art.

430 alin. (1) C. proc. civ. și că Sentința nr. 58F din 23 septembrie 2013 a

Curții de Apel București nu este supusă niciunei căi de atac; în temeiul art.

493 alin. (2) și (5) C. proc. civ., a solicitat anularea acestora.

Recurentele-pârâte

Ș.A. și L.C. au susținut că recursurile sunt admisibile și că este eronată

interpretarea conform căreia hotărârea pronunțată în condițiile art. 135 alin.

(4) C. proc. civ. este "definitivă" în sensul dispozițiilor art. 634

alin. (1) pct. 1 din același cod (hotărâre care nu este supusă nici apelului și

nici recursului), cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a prevăzut explicit că

o asemenea hotărâre "nu este supusă niciunei căi de atac", așa cum

este cazul spre exemplu, hotărârilor prevăzute de art. 132 alin. (3), art. 143

alin. (2) sau art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Au arătat aceste

recurente că întrucât la art. 135 alin. (4) C. proc. civ. legiuitorul nu

utilizează o asemenea exprimare iar, pe de alta parte, nici nu distinge (în

sensul că hotărârea pe care o pronunță completul învestit cu soluționarea

conflictului de competenta este "definitivă" fie de la data pronunțării

ei, fie de la data expirării termenului de exercitare a căii de atac),

hotărârea recurată se încadrează între cele prevăzute de dispozițiile art. 634

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind o hotărâre dată în primă instanță, fără

drept de apel, dar cu drept de recurs.

Recurentele au

solicitat totodată sesizarea Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., în

măsura în care interpretarea lor ar fi în sensul că hotărârea supusă controlului

judiciar este dată fără calea de atac a recursului deoarece încalcă prevederile

art. 21 alin. (1) - (2) din Constituția României, respectiv prevederile art. 6

pct. 1 teza I și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Prin Încheierea

pronunțată la data de 05 martie 2014, Înalta Curte, constatând că sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr.

47/1992, republicată, conform alin. (5) al aceluiași articol, a sesizat Curtea Constituțională

cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135

alin. (4) C. proc. civ., invocată de recurentele-pârâte Ș.A. și L.C.

Analizând în

condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. recursurile formulate, Înalta Curte

constată că sunt inadmisibile și urmează, în consecință, să le respingă, pentru

următoarele considerente:

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, învestită cu soluționarea conflictului de

competență ivit între completul specializat în materie de contencios

administrativ și completul specializat în materie civilă ale Tribunalului

Ialomița, prin Sentința nr. 58 F din 23 septembrie 2013, pronunțată în dosarul

nr. 1185/98/2013, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Ialomița, secția civilă.

În dispozitivul

sentinței s-a menționat "Cu recurs în termen de 5 zile de la

comunicare".

Potrivit

dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., "Instanța competentă să

judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților,

printr-o hotărâre definitivă".

Conform dispozițiilor

art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă

numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de

aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit alin.

(2) "Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de

atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a

exercita calea de atac prevăzută de lege.".

Art. 634 alin. (1) C.

proc. civ. stipulează că: "Sunt hotărâri definitive: 1. Hotărârile care nu

sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță,

fără drept de apel, neatacate cu recurs; (…)".

Potrivit

dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date

în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri

în cazurile expres prevăzute de lege.

O hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de

lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot

exista în afara legii.

Regula are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că

mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de

lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Față de dispozițiile

legale anterior menționate, Sentința civilă nr. 58 F din 23 septembrie 2013

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, în dosarul nr.

1185/98/2013, împotriva căreia pârâtele Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Ialomița, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, Ș.A. și L.G.

au declarat recurs, nu este supusă căii de atac a recursului.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge recursurile, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de recurenta-pârâtă Direcția Generală

Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor

Publice Ialomița, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și de

recurentele - pârâtele Ș.A. și L.G. împotriva Sentinței civile nr. 58 F din 23

septembrie 2013, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

în dosarul nr. 1185/98/2013.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 05 martie 2014.

Procesat de GGC - AM