ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 821/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 821/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 127 din 24 mai 2013,

Tribunalul Ialomița, secția penală, a hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C.

proc. pen., art. 18

1

C. proc. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., l-a

achitat pe inculpatul Z.J.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. -

evaziune fiscală, și a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter

administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

În baza art. 346

alin. (1) și (2) teza I C. proc. pen. și art. 998 și urm. vechiul C. civ. a

obligat inculpatul Z.J.C. la plata sumei de 45.829 RON, către partea civilă

Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, reprezentând despăgubiri

civile respectiv TVA de plată și majorările aferente TVA.

În baza art. 348 C.

proc. pen. a dispus anularea facturilor fiscale fictive și a chitanțelor

fiscale aferente, astfel: facturi nr. F1 din 9 octombrie 2008, F2 din 3

octombrie 2008, F3 din 7 octombrie 2008, F4 din 9 octombrie 2008, F5 din 13

octombrie 2008, F6 din 17 octombrie 2008, F7 din 21 octombrie 2008, F8 din 29

octombrie 2008, F9 din 5 noiembrie 2008, F10 din 13 noiembrie 2008, F11 din 18 noiembrie

2008, F12 din 21 noiembrie 2008, F13 din 25 noiembrie 2008, F14 din 28

noiembrie 2008, F15 din 3 decembrie 2008, F16 din 10 decembrie 2008, F17 din 13

decembrie 2008, F18 din 18 decembrie 2008, F19 din 22 decembrie 2008, F20 din

29 decembrie 2008, F21 din 7 ianuarie 2009, F22 din 13 ianuarie 2009, F23 din

19 ianuarie 2009, F24 din 23 ianuarie 2009, F25 din 27 ianuarie 2009, F26 din

30 ianuarie 2009, F27 din 9 februarie 2009, F28 din 13 februarie 2009, F29 din

16 februarie 2009, F30 din 19 februarie 2009, F31 din 23 februarie 2009, F32

din 26 februarie 2009, F33 din 2 martie 2009, F34 din 6 martie 2009, F35 din 10

martie 2009, F36 din 12 martie 2009, F37 din 14 martie 2009, F38 din 17 martie

2009, F39 din 18 martie 2009, F40 din 19 martie 2009, F41 din 20 martie 2009,

F42 din 23 martie 2009, F43 din 24 martie 2009, F44 din 25 martie 2009, F45 din

26 martie 2009, F46 din 27 martie 2009, F47 din 30 martie 2009 și F48 din 31

martie 2009 și chitanțe de plată nr. C1 din 3 noiembrie 2008, C2 din 6 noiembrie

2008, C3 din 11 noiembrie 2008, C4 din 12 noiembrie 2008, C5 din 14 noiembrie

2008, C6 din 17 noiembrie 2008, C7 din 19 noiembrie 2008, C8 din 5 decembrie

2008, C9 din 10 decembrie 2008, C10 din 15 decembrie 2008, C11 din 22 decembrie

2008, C12 din 24 decembrie 2008, C13 din 29 decembrie 2008, C14 din 6 ianuarie

2009, C15 din 10 ianuarie 2009, C16 din 14 ianuarie 2009, C17 din 19 ianuarie

2009, C18 din 24 ianuarie 2009, C19 din 29 ianuarie 2009, C20 din 4 februarie

2009, C21 din 12 februarie 2009, C22 din 17 februarie 2009, C23 din 20

februarie 2009, C24 din 23 februarie 2009, C25 din 27 februarie 2009, C26 din 3

martie 2009, C27 din 9 martie 2009, C28 din 13 martie 2009, C29 din 16 martie

2009, C30 din 19 martie 2009, C31 din 20 martie 2009, C32 din 23 martie 2009,

C33 din 25 martie 2009, C34 din 26 martie 2009, C35 din 27 martie 2009, C36 din

28 martie 2009, C37 din 31 martie 2009, C38 din 1 aprilie 2009, C39 din 2

aprilie 2009, C40 din 3 aprilie 2009, C41 din 6 aprilie 2009, C42 din 7 aprilie

2009, C43 din 8 aprilie 2009, C44 din 9 aprilie 2009, C45 din 10 aprilie 2009,

C46 din 13 aprilie 2009, C47 din 14 aprilie 2009 și C48 din 15 aprilie 2009.

În baza art. 192

alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de

1.400 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 34/P/2011 din 9 mai

2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, inculpatul Z.J.C. a

fost trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că inculpatul Z.J.C., în calitate de administrator al SC M.1 SRL Slobozia, în

perioada 3 octombrie 2008 - 31 martie 2009, în baza aceleiași rezoluții

infracționale și în înțelegere cu asociatul P.E., a dispus înregistrarea în

evidența contabilă a societății a unui număr de 48 facturi fiscale fictive de

prestări servicii ce apar ca fiind emise de către furnizorul SC S.H. SRL

Galați, aceste operațiuni de prestări servicii neexistând în realitate, în

scopul prejudicierii bugetului de stat cu suma de 38.315 RON reprezentând TVA

și 8.956 RON reprezentând impozit pe profit.

Pentru a reține

această situație de fapt la urmărirea penală au fost audiați inculpatul,

martorii M.R., B.I., au fost depuse plângeri penale, proces-verbal de

constatare Garda Financiară, proces-verbal de inspecție fiscală generală,

facturi fiscale și chitanțele de plată din litigiu, certificate constatatoare

emise de Oficiul Registrului Comerțului, contracte de împrumut, procuri

notariale, proces-verbal de conducere în teren și planșe foto aferente,

contracte de închiriere, sentințe comerciale, alte acte.

La cercetarea

judecătorească s-a dispus și efectuat un raport de expertiză contabilă

judiciară de specialitate, s-a audiat inculpatul în prezența unui traducător

autorizat de limbă germană și martorii M.R., B.I. și Ț.A.

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă cu suma de 57.516 RON reprezentând impozit pe profit și

TVA de plată cu majorări de întârziere pentru fiecare cele două debite

principale.

Analizând probele

administrate la urmărirea penală și/în faza de cercetare judecătorească,

fiecare în parte și toate în ansamblul lor, tribunalul a reținut următoarele:

SC M.1 SRL Slobozia a

fost înființată în data de 15 martie 2007, având ca obiect principal de

activitate fabricarea de construcții metalice și părți componente ale

structurilor metalice. Înainte de radierea acestei societăți cu răspundere

limitată de la Oficiul Registrului Comerțului, societatea figura ca fiind

administrată de către inculpatul Z.J.C., care în calitate de asociat (fondator)

avea o cotă de 60% din capitalul social, M.S.A. cu o cotă de participare la

beneficii și pierderi de 20% având și calitatea de administrator, iar numitul

P.E. care avea doar calitatea de asociat figura cu o cotă de 20%.

Prin Sentința

comercială nr. 919/F din 18 decembrie 2009 a Tribunalului Ialomița s-a dispus

deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei SC M.1

SRL cu sediul în Slobozia, județul Ialomița, desemnându-se ca lichidator

judiciar Casa de Insolvență E.C.I.P.U.R.L. Slobozia.

Prin Sentința

comercială nr. 531/F din 20 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția

civilă, în Dosarul nr. 4028/98/2009, s-a dispus închiderea procedurii de

insolvență a debitoarei SC M.1 SRL Slobozia și radierea acestei societăți de la

Oficiul Registrului Comerțului Ialomița.

Ca urmare a unei

sesizări formulată de către administratorul M.S.A., la Garda Financiară -

Inspectoratul General București, în data de 14 septembrie 2009, Garda

Financiară secția Ialomița, a întocmit Procesul-verbal de constatare nr. P1 din

14 septembrie 2009 pe baza documentelor contabile puse la dispoziție de către

reprezentanții legali ai acestei societăți.

Potrivit acestui

proces-verbal de constatare, în perioada 3 octombrie 2008 - 31 martie 2009,

reprezentanții societății controlate au înregistrat în evidențele

financiar-contabile ale societății un număr de 48 facturi fiscale reprezentând

diverse prestări de servicii - confecții metalice pentru hala de producție,

montaj subansamble ancore CFR, construcții (placări, izolații, plafoane rigips,

montaj termopane, etc), reparații, modernizări pentru hala de producție și

clădire sediu - facturile fiscale respective fiind emise de către SC S.H. SRL

Galați, în valoare totală de 240.000 RON din care suma de 38.319 RON reprezintă

TVA.

În urma verificărilor

efectuate de comisarii Gărzii Financiare Galați la sediul SC S.H. SRL Galați,

consemnate în Nota de constatare nr. N1 din 28 august 2009, a rezultat faptul

că această societate nu a înregistrat în evidențele financiar-contabile

veniturile aferente efectuării de prestări servicii către SC M.1 SRL Slobozia

și nu a depus în perioada iunie 2008 - iulie 2009 la organul fiscal teritorial

- Administrația Finanțelor Publice Galați, Declarația 100 privind impozitul pe

profit și Declarația 300 privind TVA, datorate bugetului de stat ca urmare a

activităților economice desfășurate.

Conform notei

explicative dată de administratorul M.R., lucrările de prestări servicii

stipulate în facturile emise de SC S.H. SRL Galați către SC M.1 SRL Slobozia nu

au fost realizate până la data de 28 august 2009, mai ales că această societate

în calitate de executant, nu dispunea la data semnării contractului de prestări

servicii de forța de muncă specializată sau infrastructura necesare realizării

lucrărilor de "construcții ușoare, montaje și amenajări", aceasta

urmând să subcontracteze lucrările către un alt executant.

Totodată, conform

notei explicative, administratorul M.R. a solicitat anularea contractului de

prestări servicii și a facturilor emise, această societate fiind în

imposibilitatea executării lucrărilor, iar facturile fiscale cât și chitanțele

de încasare emise nu sunt reale, execuția lucrărilor și încasarea sumelor

neavând loc în realitate.

Prin deducerea în

evidențele financiar-contabile din perioada octombrie 2008 - martie 2009, a

unor cheltuieli fictive cu diverse prestări servicii efectuate de terți - de

fapt SC S.H. SRL Galați, în valoare totală de 240.000 RON, SC M.1 SRL Slobozia

a diminuat impozitele și taxele datorate bugetului de stat cu suma de 32.269

RON reprezentând diferență estimată impozit pe profit și 38.319 RON reprezentând

diferență estimată TVA.

După redactarea

Procesului-verbal de constatare nr. P1 din 14 septembrie 2009, Garda Financiară

- Secția Ialomița, a formulat sesizare penală sub aspectul comiterii

infracțiunilor de evaziune fiscală de către administratorii Z.J.C. și M.S.A.,

iar la fel a procedat și administratorul M.S.A. care a solicitat tragerea la

răspundere penală a celuilalt administrator, Z.J.C., privind înregistrarea în

evidența contabila a SC M.1 SRL Slobozia a unui număr de 48 facturi fiscale totalizând

suma de 240.000 RON.

Același proces-verbal

de constatare întocmit de Garda Financiară - Secția Ialomița a stat și la baza

redactării Procesului-verbal înregistrat sub numărul P2 din 9 octombrie 2009 de

către D.G.F.P. Ialomița - Activitatea de Inspecție Fiscală, având ca obiect

efectuarea unei inspecții fiscale generale la SC M.1 SRL.

Aceleași aspecte ca

și cele prezentate în cuprinsul procesului-verbal de constatare întocmit de

către Garda Financiară - Secția Ialomița au fost reluate și în cuprinsul acestui

proces-verbal de inspecție fiscală generală, cu unele particularități în ceea

ce privește prejudiciul constatat și în legătură cu alte elemente de

nelegalitate în ceea ce privește înregistrarea unor cheltuieli cu chiria și cu

utilitățile.

Astfel, în legătură

cu înregistrarea nelegală a celor 48 facturi fiscale, inspectorii fiscali au

constatat că în evidența financiar-contabilă a SC M.1 SRL Slobozia, nu au fost

regăsite devize de lucrări, procese-verbale de recepție pe stadii de lucrări,

rapoarte de lucru, bonuri de consum, materiale sau alte documente justificative

privind lucrările de prestări de servicii efectuate de furnizorul SC S.H. SRL

Galați.

Ca urmare a acestor

aspecte, la control s-a considerat că societatea verificată a înregistrat în

mod eronat în evidențele contabile cheltuieli nereale cu diverse prestări de

servicii în valoare de 201.681 RON, stabilindu-se o diferență de impozit pe

profit datorată de societate în cuantum de 8.956 RON la care se adaugă majorări

de întârziere și o diferență de 38.315 RON care reprezintă TVA din prestările

servicii facturate de SC S.H. SRL Galați.

În legătură cu

înregistrarea celor 48 facturi fiscale nereale în evidența contabilă a SC M.1

SRL, pe parcursul desfășurării cercetărilor penale derulate de organele de

poliție judiciară s-a stabilit că această activitate frauduloasă s-a desfășurat

din inițiativa inculpatului Z.J.C. și a celuilalt asociat, P.E., fără

implicarea administratorului M.S.A., întrucât potrivit afirmațiilor acestuia

din urmă și care se coroborează cu adresa transmisă de Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră din 28 octombrie 2011, în perioada desfășurării acestei

activități infracționale, cetățeanul american M.S.A. părăsise teritoriul

României la data de 8 octombrie 2008 prin punctul de frontieră aeroport

Otopeni, revenind în țară în data de 3 mai 2009.

În declarațiile date

în cauză, inculpatul Z.J.C. nu a recunoscut comiterea faptei de evaziune

fiscală reținută în sarcina sa și a susținut că operațiunile comerciale

consemnate în respectivele facturi fiscale au fost reale, iar lucrările

respective de amenajări interioare și exterioare de la sediul SC M.1 SRL

Slobozia au fost executate de către muncitorii trimiși la fața locului de

administratorul SC S.H. SRL Galați. Din când în când verifica ce anume s-a

construit și periodic administratorul M.R. sau șeful echipei de muncitori îi

preda facturi și chitanțe, iar la rândul lui el le înmâna acestora

contravaloarea facturilor respective în numerar.

În cauză s-a efectuat

un proces-verbal de conducere în teren cu inculpatul Z.J.C., prilej cu care

s-au efectuat și planșe fotografice și cu ocazia desfășurării acestei

activități procedurale, învinuitul a indicat la fostul sediu al SC M.1 SRL

Slobozia, situat în municipiul Slobozia, o serie de lucrări ca fiind efectuate

de către SC S.H. SRL Galați și reflectate în cele 48 facturi fiscale în

litigiu, după cum urmează: platformă betonată de la intrarea în sediul social,

4 stâlpi reprezentând instalația de verificare a ancorării stâlpilor de cale

ferată, un perete de rigips în lungime de 10 metri, mai multe uși de termopan,

un tavan de rigips înlocuit într-un birou.

Toate afirmațiile

date în cauză de către inculpatul Z.J.C. sunt infirmate în totalitate prin

declarațiile martorului M.R., administrator al SC S.H. SRL Galați, care în

esență a precizat că nu a efectuat nicio lucrare de construcție sau de renovare

pentru SC M.1 SRL Slobozia, după cum nu a încasat nicio sumă de bani de la

această societate.

În declarațiile date

în cauză, martorul M.R. a mai precizat că în data de 1 octombrie 2008 între

societatea pe care o administra - SC S.H. SRL Galați și SC M.1 SRL Slobozia s-a

încheiat contractul nr. A1/2008 de prestări servicii având ca obiect

construcția de către SC S.H. SRL a unor anexe ale SC M.1 SRL Slobozia precum și

renovarea sediului acestei societăți comerciale din Slobozia. M.R. a mai

precizat că a semnat acest contract, întrucât a avut anterior o discuție cu

P.E., în calitate de asociat al SC M.1 SRL Slobozia, pe care îl cunoscuse prin

intermediul unei cunoștințe comune din Brăila. Contractul a fost semnat în

municipiul Slobozia unde M.R. s-a întâlnit doar cu asociatul P.E., contractul

respectiv fiind deja semnat la rubrica reprezentantului SC M.1 SRL atunci când

M.R. l-a primit. La circa o săptămână de la data semnării contractului s-a

întâlnit în municipiul Brăila cu P.E. pentru a stabili detaliile derulării

acestui contract, însă cu această ocazie P.E. i-a solicitat lui M.R. să emită

în avans un număr de 6 facturi fiscale și 6 chitanțe, cu motivația că aceste

facturi fiscale erau necesare pentru ca SC M.1 SRL să obțină un credit bancar.

În respectiva ocazie, martorul M.R. indică că a completat un număr de 6 facturi

și 6 chitanțe fiscale conform solicitării verbale formulată de P.E., deși până

în acel moment nu efectuase nicio lucrare la SC M.1 SRL Slobozia și nici nu

încasase vreo sumă de bani.

La data stabilită

telefonic, ulterior martorul M.R. s-a întâlnit în municipiul Galați cu

asociatul P.E. care de această dată era însoțit și de către inculpatul Z.J.C.

care i s-a prezentat în calitatea sa de administrator al SC M.1 SRL Slobozia

(și pe care ulterior martorul l-a recunoscut după fotografiile de la dosarul

cauzei ce i-au fost prezentate cu prilejul audierii sale din 27 februarie

2012). Cu ocazia acestei întâlniri, martorul M.R. menționează că cei doi

reprezentanți ai SC M.1 SRL i-au relatat că aveau o problemă serioasă, în

sensul că celălalt administrator al societății formulase plângere penală

împotriva lui Z.J.C. Acesta i-a prezentat un număr de 42 facturi fiscale în

copie și 42 chitanțe fiscale în copie care apăreau ca fiind emise de către SC

S.H. SRL Galați în calitate de furnizor către cumpărătorul SC M.1 SRL Slobozia,

despre care i-au menționat că le înregistrase în evidența contabilă a SC M.1

SRL.

În continuare, cei

doi i-au solicitat martorului M.R. ca la rândul său să înregistreze cele 42

facturi fiscale și 42 chitanțe fiscale în contabilitatea SC S.H. SRL întrucât

la sediul SC M.1 SRL Slobozia, Garda Financiară efectuase un control și în mod

sigur urma să fie efectuat un control încrucișat și la SC S.H. SRL Galați, cu

privire la evidențierea celor 42 facturi fiscale și 42 chitanțe fiscale,

numitul Z.J.C. luându-și obligația să achite el însuși obligațiile la bugetul

de stat în numele SC S.H. SRL Galați, aferente celor 42 facturi fiscale.

Martorul M.R. a

precizat că a refuzat categoric propunerea făcută de cei doi reprezentanți ai

SC M.1 SRL Slobozia și că a observat totodată că semnătura de la rubrica

furnizorului din conținutul celor 42 facturi fiscale nu-i aparținea, la fel ca

și scrisul cu care erau completate aceste facturi fiscale.

Pe parcursul

cercetărilor s-a stabilit că din cele 48 de facturi fiscale și chitanțe fiscale

aferente, un număr de 19 facturi fiscale au fost recunoscute de către martora

B.I. ca fiind completate de către aceasta.

În legătură cu

completarea acestor 19 facturi fiscale și chitanțe fiscale aferente, martora

B.I. a menționat că în perioada respectivă, în calitate de director economic la

SC P.T. SRL Slobozia, ținea evidența contabilă sintetică a SC M.1 SRL Slobozia,

în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu această societate.

Martora B.I. a mai

arătat că ea personal nu a semnat niciuna dintre facturile pe care le-a

completat și nu-și mai amintește dacă facturile fiscale respective erau semnate

în momentul în care le-a completat. Aceasta mai menționează că a acceptat să

completeze aceste facturi fiscale la cererea lui Z.J.C., întrucât a avut

reprezentarea faptului că facturile respective reflectă realitatea, întrucât

avea în fața sa procesele-verbale a lucrărilor și Z.J.C. discuta despre aceste

lucrări cu reprezentantul SC S.H. SRL în prezența sa. Deși contabila B.I. a

susținut într-o măsură importantă afirmațiile formulate în apărarea sa de către

inculpatul Z.J.C. în ceea ce privește existența proceselor-verbale de recepție

a lucrărilor și prezența la fața locului a unui reprezentant din partea SC S.H.

SRL Galați, s-a reținut că pe de altă parte nu există date și probe suficiente

în sensul inculpării acestei persoane în calitate de coautor al infracțiunii de

evaziune fiscală în modalitatea completării nelegale a unei părți importante

din cele 48 facturi fiscale în litigiu (în privința celor 29 de facturi fiscale

și chitanțe aferente nu s-a reușit identificarea persoanelor care le-au

completat).

Deși a fost somat,

atât de organele fiscale, cât și de organele de cercetare penală să depună la

dosarul cauzei procesele-verbale de recepție pe stadii de lucrări, rapoarte de

lucru, bonuri de consum, materiale sau alte documente justificative privind

lucrările de prestări de servicii efectuate de furnizorul SC S.H. SRL Galați,

inculpatul Z.J.C. nu a fost în măsură să le prezinte ca atare și, mai mult

decât atât, nu a putut indica măcar numele șefului de echipă trimis la fața

locului de către conducere SC S.H. SRL sau numărul de înmatriculare al

mijlocului de transport cu care echipa respectivă s-a deplasat din municipiul

Galați în municipiul Slobozia.

Astfel, din analiza

coroborată a probelor administrate a rezultat vinovăția inculpatului Z.J.C. la

săvârșirea faptei dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză.

Potrivit art. 18

1

alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală,

dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și

conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În alin. (2) al

aceluiași articol se prevede că, la stabilirea în concret a gradului de pericol

social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul

urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau

care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

În determinarea

corespunzătoare a gradului de pericol social al faptei deduse judecății,

tribunalul a apreciat că aceste criterii trebuie corelate în mod suficient

pentru a nu avea drept efect o greșită condamnare a inculpatului.

Tribunalul a reținut

că aplicarea dispozițiilor art. 18

1

C. pen. este rezultatul unui

proces de apreciere a gradului de pericol social concret al faptei, urmare

analizei și evaluării criteriilor enumerate de dispozițiile legale în materie,

astfel că, în raport cu circumstanțele comiterii faptei apreciem că acest

pericol este inexistent raportat la împrejurările cauzei, chiar dacă inculpatul

nu a avut o atitudine sinceră în totalitate în declarațiile date în cursul

procesului, avem în vedere că s-a prezentat la toate termenele de judecată și

circumstanțele personale ale acestuia.

Luând în considerare

toate aceste elemente, s-a apreciat că se cuantifică în mod judicios gravitatea

concretă a faptei săvârșită de inculpatul Z.J.C., astfel încât în opinia

tribunalului soluția de achitare a inculpatului Z.J.C. și de aplicare a unei sancțiuni

cu caracter administrativ este una corectă și corespunde scopului prevenției

generale și speciale al pedepsei.

Pe latura civilă a

cauzei s-a reținut că, potrivit art. 346 alin. (1) și (2) teza I, C. proc.

pen., când achitarea s-a pronunțat pentru cazul alin. (1) lit. b

1

)

instanța poate obliga la repararea pagubei materiale potrivit legii civile.

Raportat și la

dispozițiile art. 998 și următoarele din vechiul C. civ. instanța a obligat

inculpatul Z.J.C. la plata sumei de 45.829 RON către partea civilă Statul Român

prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. reprezentând despăgubiri civile respectiv TVA de

plată și majorările aferente TVA, conform sumelor stabilite prin raportul de

specialitate întocmit în cauză, prin această expertiză reținându-se în varianta

lucrărilor care nu au fost efectiv realizate, că prejudiciul cauzat de SC M.1

SRL Slobozia (societate radiată conform datelor dosarului) prin înregistrarea

în evidența contabilă a celor 48 de facturi ce apar ca fiind emise de către

furnizorul SC S.H. SRL Galați constă în TVA-ul deductibil înregistrat eronat

care a diminuat cuantumul TVA-ului de plată datorat și majorările aferente

calculate de inspectorii fiscali din cadrul D.G.F.P. Ialomița, respectiv TVA de

plată - 38.315 RON, majorări aferente TVA - 7.514 RON, rezultând un prejudiciu

total de 45.829 RON.

Referitor la

impozitul pe profit pe perioada analizată (octombrie 2008 - aprilie 2009), s-a

constatat că SC M.1 SRL nu datorează debit către bugetul de stat, întrucât

cheltuielile înregistrate în anul 2008 în baza facturilor aferente relației cu

SC S.H. SRL Galați sunt mai mici decât pierderea fiscală înregistrată, iar în

anul 2009 societatea a procedat la înregistrarea în contabilitate a

regularizării acestor cheltuieli în sensul diminuării lor cu suma de 201.696

RON.

Astfel că, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen., art. 18

1

C. proc. pen. și art. 91 lit. c) C. pen.,

L-a achitat pe inculpatul Z.J.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. - evaziune fiscală, aplicând inculpatului sancțiunea cu caracter

administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița,

inculpatul Z.J.C. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală,

cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la

data de 17 iunie 2013, sub nr. 1613/98/2012.

Astfel, Parchetul a

declarat apel criticând soluția sub aspectul greșitei achitări a inculpatului

în temeiul art. 10 b

1

) C. proc. pen., considerând că infracțiunea de

evaziune fiscală pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu este

lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, având în vedere modalitatea în

care aceasta a fost comisă, probele administrate în cauză, suma pe care

inculpatul o datora bugetului de stat și pe care a justificat-o prin facturi

fictive de cheltuieli, faptul că această infracțiune tinde să devină un fenomen,

iar nesancționarea unor astfel de fapte cu fermitate neputând duce la

diminuarea acestora în societate.

Apelul părții civile

A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița a vizat netemeinicia sentinței, apreciind că în

mod greșit, instanța de fond, în considerentele hotărârii apelate, a menționat

faptul că, referitor la impozitul pe profit pe perioada analizată, SC M.1 SRL

nu datorează debit către bugetul de stat.

S-a arătat că, prin

Procesul-verbal nr. P2 din 9 octombrie 2009, în urma verificării făcute, a fost

stabilit un total general de 57.516 RON, drept pentru care a solicitat

obligarea inculpatului la plata acestei sume, cu dobânzile și penalitățile de

întârziere, până la achitarea debitului.

Prin apelul declarat,

inculpatul Z.J.C., prin avocat ales, a solicitat achitarea sa în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.,

apreciind că fapta nu există.

Referitor la

infracțiunea de evaziune fiscală în varianta prevăzută la lit. c). a art. 9

alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a arătat că, atât organul de urmărire penală,

cât și organul fiscal nu fac vreo trimitere explicită la vreo operațiune

fictivă efectuată de acesta, astfel apreciindu-se că fapta imputată nu există.

În ceea ce privește

conținutul constitutiv al infracțiunii deduse judecății, urmărirea penală nu

conturează latura obiectivă, în cauză neexistând certitudinea producerii

vreunui prejudiciu, expertiza contabilă stabilind în mod cert că operațiunile

comerciale dintre cele două societăți sunt reale, au fost corect înregistrate

în contabilitatea SC M.1 SRL și nu se poate susține caracterul fictiv al

acestor operațiuni, neexistând un prejudiciu creat bugetului de stat.

De asemenea, s-a

apreciat că nici latura subiectivă nu este conturată, în sensul că lipsește

intenția directă în săvârșirea infracțiunii, acesta neurmărind prin activitatea

sa sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, intenția directă

calificată prin scop nefiind probată.

Inculpatul a mai

arătat că, din analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză nu

există probe care să confirme că a înregistrat în contabilitate un număr de 48

de facturi fictive.

În final, a solicitat

respingerea acțiunii civile, ca neîntemeiată, acesta achitând toate obligațiile

către organul fiscal. A mai solicitat să se aibă în vedere circumstanțele sale

personale, faptul că este reabilitat de drept, infracțiunea comisă anterior

fiind una din culpă, deci nefiind aplicabile dispozițiile art. 83 C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 282/A de la 10 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a-II-a

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1613/98/2012 (2027/2013) în temeiul art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost, respinse, ca nefondate, apelurile

formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și A.N.A.F.

În temeiul art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de

apelantul-inculpat Z.J.C. împotriva Sentinței penale nr. 127, pronunțată la

data de 24 mai 2013 de Tribunalul Ialomița.

S-a desființat

sentința atacată și în fond, rejudecând:

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul Z.J.C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală

prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 346

alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă

formulată de A.N.A.F.

În temeiul art. 192

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost obligat A.N.A.F. la plata sumei

de 1.400 RON cu titlu cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea

cauzei în fond.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat A.N.A.F. la plata sumei de 400 de RON,

cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

interpretului de limbă germană, s-a suportat din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a examinat legalitatea și temeinicia hotărârii

apelate, atât față de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt

și de drept, și în temeiul dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a

apreciat apelurile formulate de Parchet și de partea civilă A.N.A.F. ca fiind

nefondate, iar apelul inculpatului ca fiind întemeiat, pentru considerentele

următoare:

Potrivit

dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea

și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare,

constituie infracțiune de evaziune fiscală evidențierea, în actele contabile

sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni

reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, săvârșită în scopul

sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

În cauză, procedând

la o analiză proprie a materialului probator administrat în cauză, Curtea a

constatat că nu există probe cu privire la întrunirea în persoana inculpatului

Z.J.C. a condițiilor pentru tragerea sa la răspundere penală, nefiind probată

existența elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală nici

sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective.

Astfel, în sarcina

inculpatului s-a reținut prin actul de sesizare că, în calitate de

administrator al SC M.1 SRL Slobozia, în perioada 3 octombrie 2008 - 31 martie

2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în înțelegere cu asociatul

P.E., a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății a unui număr de

48 facturi fiscale fictive de prestări servicii ce apar ca fiind emise de către

furnizorul SC S.H. SRL Galați, aceste operațiuni de prestări servicii

neexistând în realitate, în scopul prejudicierii bugetului de stat cu suma de

38.315 RON reprezentând TVA și 8.956 RON reprezentând impozit pe profit.

Această concluzie a

fost fundamentată pe mențiunile notei de constatare nr. N1 din 28 august 2009,

întocmită în urma verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare Galați

la sediul SC S.H. SRL Galați, din care a rezultat faptul că această societate

nu a înregistrat în evidențele financiar-contabile veniturile aferente

efectuării de prestări servicii către SC M.1 SRL Slobozia și nu a depus în

perioada iunie 2008 - iulie 2009 la organul fiscal teritorial - Administrația

Finanțelor Publice Galați, Declarația 100 privind impozitul pe profit și

Declarația 300 privind TVA, datorate bugetului de stat ca urmare a

activităților economice desfășurate, coroborate cu nota explicativă și

declarația martorului M.R., administrator la SC S.H. SRL Galați, în sensul că

neînregistrarea în contabilitate a veniturilor aferente efectuării de prestări

servicii către SC M.1 SRL Slobozia s-a datorat faptului că SC S.H. SRL Galați a

fost în imposibilitatea executării lucrărilor, iar facturile fiscale, cât și

chitanțele de încasare emise nu sunt reale, execuția lucrărilor și încasarea

sumelor neavând loc în realitate.

De asemenea, s-a mai

reținut că după efectuarea unui control SC M.1 SRL Slobozia, inspectorii

fiscali au constatat înregistrarea nelegală a 48 facturi fiscale în legătură cu

cheltuieli - prestări servicii de către SC S.H. SRL Galați, întrucât în

evidența financiar-contabilă a SC M.1 SRL Slobozia nu au fost regăsite devize

de lucrări, procese-verbale de recepție pe stadii de lucrări, rapoarte de

lucru, bonuri de consum, materiale sau alte documente justificative privind

lucrările de prestări de servicii efectuate de furnizorul SC S.H. SRL Galați.

Curtea a constatat,

însă, că s-a acordat credibilitate deplină martorului M.R., singurul care

infirmă total declarația inculpatului în sensul că lucrările contractate de SC

M.1 SRL Slobozia au fost prestate de către SC S.H. SRL, neținându-se cont de

consecințele pe care le-ar fi suportat martorul dacă ar fi recunoscut că

lucrările facturate ar fi fost prestate în realitate (neînregistrând în

contabilitate veniturile obținute ca urmare a prestării serviciilor) și nici de

împrejurarea că susținerile sale legate de înțelegerea avută cu numitul P.E. nu

sunt confirmate de nicio altă probă administrată în cauză.

Controlul financiar

la SC S.H. SRL, al cărei administrator era martorul M.R., a avut loc ca urmare

a controlului financiar efectuat la SC M.1 SRL Slobozia - solicitat de M.S.A.,

administrator la SC M.1 SRL Slobozia - constatându-se că la SC S.H. SRL nu s-au

înregistrat în evidențele financiar-contabile veniturile aferente efectuării de

prestări servicii către SC M.1 SRL Slobozia, conform celor 48 de facturi

fiscale înregistrate în contabilitatea SC M.1 SRL Slobozia.

În acest context,

martorul M.R. a relatat că semnarea contractului de prestări servicii cu SC M.1

SRL Slobozia a avut loc ca urmare a unei discuții purtate cu P.E., în calitate

de asociat al SC M.1 SRL Slobozia, pe care îl cunoscuse prin intermediul unei

cunoștințe comune din Brăila, iar la momentul semnării în municipiul Slobozia

s-a întâlnit doar cu asociatul P.E., contractul respectiv fiind deja semnat la

rubrica reprezentantului SC M.1 SRL.

A mai relatat că la o

săptămână de la data semnării contractului s-a întâlnit în municipiul Brăila

tot cu P.E. pentru a stabili detaliile derulării acestui contract, însă cu

această ocazie P.E. i-a solicitat lui M.R. să emită în avans un număr de 6

facturi fiscale și 6 chitanțe, cu motivația că aceste facturi fiscale erau

necesare pentru ca SC M.1 SRL să obțină un credit bancar, martorul M.R.

completând un număr de 6 facturi și 6 chitanțe fiscale, deși potrivit

susținerilor martorului până în acel moment nu efectuase nicio lucrare la SC

M.1 SRL Slobozia și nici nu încasase vreo sumă de bani.

Martorul nu a oferit

nicio justificare credibilă pentru emiterea unor facturi fiscale care să ateste

efectuarea unor servicii care în realitate nu ar fi avut loc (aceste facturi nu

au fost înregistrate în evidența contabilă a SC S.H. SRL):

Împrejurarea că

societatea administrată de martor nu dispunea la data semnării contractului de

prestări servicii de forța de muncă specializată sau infrastructura necesare

realizării lucrărilor de "construcții ușoare, montaje și amenajări",

aceasta urmând să subcontracteze lucrările către un alt executant, nu

reprezintă o justificare pentru emiterea unor facturi fiscale care să ateste

prestarea unor serviciu care în realitate nu ar fi avut loc, astfel cum susține

martorul.

Totodată, același

martor a relatat că ulterior s-a întâlnit în municipiul Galați cu asociatul

P.E. care, de această dată era însoțit și de către inculpatul Z.J.C., care i

s-a prezentat în calitatea sa de administrator al SC M.1 SRL Slobozia (aspect

pe care inculpatul l-a negat, iar P.E. nu a fost audiat niciodată pentru a se

verifica dacă la această întâlnire a participat într-adevăr și inculpatul).

În continuare, a

arătat martorul că cei doi reprezentanți ai SC M.1 SRL i-au relatat că aveau o

problemă serioasă, în sensul că celălalt administrator al societății formulase

plângere penală împotriva lui Z.J.C. și că i-au prezentat un număr de 42

facturi fiscale în copie și 42 chitanțe fiscale în copie care apăreau ca fiind

emise de către SC S.H. SRL Galați în calitate de furnizor către cumpărătorul SC

M.1 SRL Slobozia, despre care i-au menționat că le înregistraseră în evidența

contabilă a SC M.1 SRL, solicitându-i-se martorului ca la rândul său să

înregistreze cele 42 facturi fiscale și 42 chitanțe fiscale în contabilitatea

SC S.H. SRL, întrucât la sediul SC M.1 SRL Slobozia Garda Financiară efectuase

un control și era iminent un control încrucișat și la SC S.H. SRL Galați cu

privire la evidențierea celor 42 facturi fiscale și 42 chitanțe fiscale,

inculpatul luându-și obligația să achite el însuși obligațiile la bugetul de

stat în numele SC S.H. SRL Galați, aferente celor 42 facturi fiscale.

Martorul M.R. a

precizat că a refuzat propunerea făcută de cei doi reprezentanți ai SC M.1 SRL

Slobozia și că a observat totodată că semnătura de la rubrica furnizorului din

conținutul celor 42 facturi fiscale nu-i aparținea, la fel ca și scrisul cu

care erau completate aceste facturi fiscale.

În același timp,

însă, martorul a arătat că ștampila de pe facturile fiscale menționate semăna

cu cea de la SC S.H. SRL, dar cu privire la acest aspect a găsit următoarea

explicație: inițial că ar fi putut fi reprodusă prin scanare (din analiza

facturilor fiscale aflate în original la dosarul cauzei se poate constata cu

ușurință că ștampila nu este scanată), ulterior că în anul 2008 i-ar fi

dispărut un exemplar al ștampilei, necunoscând unde se află.

De reținut este,

însă, că martorul nu a efectuat demersuri legale pentru a îndrepta această

situație, de care și-a amintit tocmai atunci când s-a efectuat controlul de

către Garda Financiar la societatea sa. Totodată, a mai relatat martorul că în

cursul anului 2008 i-ar fi dispărut un facturier cu mai multe facturi

completate la rubrica furnizorului, respectiv că a declarat pierdut acest

facturier la M. Of., aspect însă neprobat în cauză.

Pe de altă parte,

martora B.I., cea care în perioada respectivă, în calitate de director economic

la SC P.T. SRL Slobozia, ținea evidența contabilă sintetică a SC M.1 SRL

Slobozia, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu această

societate, a recunoscut din cele 48 de facturi fiscale și chitanțe fiscale

aferente un număr de 19 facturi fiscale ca fiind completate de către aceasta.

În legătură cu

completarea celor 19 facturi fiscale și chitanțe fiscale aferente, martora B.I.

a menționat că ea personal nu a semnat niciuna dintre facturile pe care le-a

completat și nu-și mai amintește dacă facturile fiscale respective erau semnate

în momentul în care le-a completat, dar a relatat că a acceptat să completeze

aceste facturi fiscale la cererea lui Z.J.C., întrucât a avut reprezentarea

faptului că facturile respective reflectă realitatea, deoarece avea în fața sa

procesele-verbale a lucrărilor și Z.J.C. discuta despre aceste lucrări cu

reprezentantul SC S.H. SRL în prezența sa.

Instanța de fond a

înlăturat declarațiile acestei martore, care confirmă susținerile inculpatului,

pe motivul că nu există date și probe suficiente în sensul inculpării acestei

persoane în calitate de coautor al infracțiunii de evaziune fiscală în

modalitatea completării nelegale a unei părți importante din cele 48 facturi

fiscale în litigiu, menționându-se că în privința celor 29 de facturi fiscale

și chitanțe aferente nu s-a reușit identificarea persoanelor care le-au

completat.

Prin urmare, aplicând

raționamentul instanței de fond, dacă nu există date și probe suficiente în

sensul inculpării martorei în calitate de coautor al infracțiunii de evaziune

fiscală, atunci trebuie în mod automat și necesar apreciată ca fiind

necredibilă declarația martorei în sensul că acele procese-verbale de recepție

a lucrărilor ar fi existat, respectiv că inculpatul ar fi avut discuții despre

lucrări cu reprezentanți ai SC S.H. SRL, raționament pe care instanța de apel

nu-l poate primi.

Mai mult decât atât,

un proces-verbal de constatare a existenței sau nu a lucrărilor cu privire la

care s-au emis facturi fiscale ar fi putut fi întocmit la scurt timp după

sesizarea organelor de urmărire penală, însă deplasarea la fața locului s-a realizat

doar la solicitarea inculpatului, de-abia în februarie 2012, când s-a constatat

existența mai multor lucrări.

În plus, martora Ț.A.

a confirmat existența unor lucrări de reparații la SC M.1 SRL Slobozia în

perioada 2008 - septembrie 2009 cât a fost angajată la societate, arătând că în

permanență se făceau lucrări de reparații generale, fie la biroul

administrativ, fie la hala de producție, precizând că nu știe cine efectua

aceste lucrări. În același sens este și declarația martorei Ț.E.D., care a confirmat

existența unor lucrări de construcții și amenajare, arătând, însă că nu știe

cine efectua aceste lucrări.

Curtea a mai reținut

că potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul,

cercetării judecătorești în fața instanței de fond, cele 48 de facturi au fost

înregistrate în evidența SC M.1 SRL Slobozia, însă analiza evidenței contabile

a SC S.H. SRL nu a putut avea loc ca urmare a faptului că în perioada iulie

2008 - iulie 2009 SC S.H. SRL nu a avut organizată și nu a fost elaborată o

evidență contabilă, respectiv această societate nu a raportat organelor fiscale

cele 48 de facturi. Totodată, expertul a concluzionat că în cazul în care

lucrările au fost executate în realitate (aspect ce putea fi stabilit printr-o

expertiză tehnică în construcții) inculpatul, administrator la SC M.1 SRL

Slobozia, nu a produs niciun prejudiciu bugetului de stat, prejudiciul fiind

produs într-un asemenea caz de către cealaltă societate, la care era

administrator martorul M.R.

Lipsa unor devize sau

alte documente justificative care să însoțească facturile, astfel cum se reține

în actul de sesizare, sau imposibilitatea indicării de către inculpat a numelui

șefului echipei de muncitori de la SC S.H. SRL, a numărului de înmatriculare al

autoturismului cu care se deplasa echipa de muncitori, respectiv existența unor

angajați ai SC M.1 SRL Slobozia cu specializarea lăcătuș mecanic, strungar,

frezor care să fi putut realiza aceste lucrări (fapte vecine și conexe, care

fundamentează o prezumție simplă) nu sunt suficiente pentru a justifica

concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală atestând

prin facturile fiscale menționate existența unor servicii care nu ar fi avut

loc în realitate, astfel cum afirmă un martor (M.R.) care nu a înregistrat în

contabilitatea propriei societăți aceste facturi fiscale, aspect descoperit ca

urmare a unui control fiscal efectuat de către Garda Financiară.

Prezumția simplă ce

rezultă din faptele vecine și conexe amintite nu este în măsură să înlăture

prezumția de nevinovăție a inculpatului în lipsa altor probe cu care să se

coroboreze și din care să rezulte că inculpatul a avut o activitate ilicită,

respectiv că a înregistrat în contabilitate facturi fiscale ce atestau

prestarea de servicii care în realitate nu ar fi avut loc.

Prezumția de

nevinovăție este o garanție pe care o implică dreptul la un proces echitabil,

consacrat de art. 21 alin. (3) Constituție și de art. 6 din Convenția Europeana

a Drepturilor Omului. Potrivit jurisprudenței instanței de la Strasbourg,

această prezumție are consecințe asupra sarcinii probei: aceasta revine

Ministerului Public, iar îndoiala profită persoanei acuzate (cauza Austria c.

Italiei), fiind inadmisibil ca dintr-un fapt obiectiv să se deducă o prezumție

de vinovăție (cauza Salabiaku, Comisia Europeana a Drepturilor Omului). În

materie penală, statele membre au obligația de a nu depăși un anumit prag la

evaluarea probelor și a concluziilor care pot fi trase din aceste prezumții

(cauza Anghel c. României).

Jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului nu se opune instituirii unor prezumții de drept

sau de fapt atâta timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot

decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Pham

Hoang-25.09A992), însă condamnarea inculpatului în lipsa unor dovezi

convingătoare de vinovăție este de natură să atragă constatarea încălcării art.

6 parag. 2 din Convenție (cauza Telfner c. Austriei). Prezumția de nevinovăție

este încălcată dacă sarcina probei este inversată și trece de la acuzare la

apărare (John Murray c. Marii Britanii).

Prin urmare,

rezultând dubii cu privire la activitatea infracțională a inculpatului, cu

privire la intenția sa de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale,

neexistând probe convingătoare de vinovăție, instanța de apel a constatat că nu

sunt îndeplinite condițiile pentru a opera tragerea la răspundere penală a

inculpatului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere

aceste considerente, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

respins, ca nefondate, apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Ialomița și A.N.A.F.

În temeiul art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul-inculpat

Z.J.C. împotriva Sentinței penale nr. 127, pronunțată la data de 24 mai 2013 de

Tribunalul Ialomița.

A desființat sentința

atacată și în fond, rejudecând:

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat

pe inculpatul Z.J.C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.

de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen.

În baza art. 346

alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată

de A.N.A.F., însușindu-și concluziile expertizei, în sensul inexistenței

vreunui prejudiciu produs de inculpat statului în situația executării

lucrărilor cu privire la care s-au emis cele 48 de facturi fiscale.

În temeiul art. 192

alin. (1) pct. I lit. b) C. proc. pen., a obligat A.N.A.F. la plata sumei de

1.400 RON cu titlu cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea cauzei

în fond.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat A.N.A.F. la plata sumei de 400 de RON,

cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

interpretului de limbă germană, a fost suportat din fondurile Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei

decizii, a declarat, în termenul legal, recurs partea civilă A.N.A.F. -

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, criticând hotărârea pentru

nelegalitate, în sensul că în mod eronat, instanța de apel a respins, ca

nefondat, apelul formulat de către Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Ialomița, fără să aibă în vedere motivele pentru care acesta a fost

declarat.

S-a apreciat că în

mod eronat instanța de apel a admis apelul declarat de apelantul-inculpat

Z.J.C. împotriva Sentinței penale nr. 127, pronunțată la data de 24 mai 2013 de

Tribunalul Ialomița, astfel, instanța de judecată reținând că faptei îi

lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Conform art. 346

alin. (2) C. proc. pen., "când achitarea s-a pronunțat pentru cazul

prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b

1

) ori pentru că instanța a

constatat existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau

pentru că lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii,

instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale,

potrivit legii civile."

Or, instanța de apel,

deși a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., a făcut referire în hotărârea recurată doar la prevederile art. 346

alin. (1) C. proc. pen., respingând în mod neîntemeiat pretențiile civile ale

statului român, deși prejudiciul a fost confirmat inclusiv prin proba cu

expertiza contabilă.

A solicitat instanței

de judecată să aibă în vedere faptul că în acest dosar a fost dispusă o

expertiză contabilă judiciară prin care expertul contabil A.V. a concluzionat

faptul că exista un prejudiciu în cuantum de 45.829 RON, reprezentând TVA de

plată și majorările aferente TVA.

Totodată, în mod

eronat, instanța de apel a respins, ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată

de către A.N.A.F., întrucât fapta pentru care s-a dispus urmărirea penală

exista, ea a fost stabilită în concret de către organele de inspecție fiscală

din cadrul D.G.F.P. Ialomița prin Procesul-verbal nr. P2 din 9 octombrie 2009.

În urma verificării

s-a stabilit că societatea a declarat pentru anul 2008 o pierdere fiscală în

sumă de 150.924 RON, iar la control s-a stabilit un profit impozabil în sumă de

55.981 RON cu un impozit aferent în sumă de 8.956 RON. Diferența de 206.275 RON

compusă din: 150.294 RON pierdere diminuată la control și 55.981 RON profit

impozabil, reprezintă cheltuieli nedeductibile, stabilite la verificare,

respectiv: 79.831 RON reprezintă cheltuieli nereale înregistrate în societate

cu diverse prestări de servicii în valoare totală de 240.000 RON, facturate de

SC S.H. SRL Galați. În perioada 3 septembrie 2008 - 31 martie 2009 societatea

înregistrează în evidența contabilă un număr de 48 de facturi fiscale,

reprezentând prestări de servicii - confecții metalice pentru hala de

producție, montaj, subansamble ancore CFR, construcții (placări, izolații,

plafoane rigips, montaj termopane, etc.), reparații, modernizări pentru hale de

producție și clădire sediu, facturi fiscale emise de SC S.H. SRL Galați în

valoare de 240.000 RON adică 201.681 RON valoare facturi și tva aferent de

38.319 RON. La control s-au luat în calcul cheltuielile aferente perioadei

verificate, respectiv 1 martie 2007 - 31 decembrie 2007 adică suma de 79.831

RON, diferența de 121.850 RON fiind aferentă anului 2009. Așadar suma de

121.850 RON a fost luată în calcul la data încheierii profitului pe anul 2009,

potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.

Activitatea de

Inspecție Fiscală, în urma inspecției fiscale efectuate la SC M.1 SRL a

întocmit Procesul-verbal nr. P2 din 9 octombrie 2009, prin care a stabilit că

societatea reprezentată prin administrator Z.J.C. cu adresa de corespondență în

municipiul Târgoviște, județ