ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 821/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 127 din 24 mai 2013, Tribunalul Ialomița, secția penală, a hotărât următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., art. 18 1 C. proc. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., l-a achitat pe inculpatul Z.J.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - evaziune fiscală, și a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 RON. În baza art. 346 alin. (1) și (2) teza I C. proc. pen. și art. 998 și urm. vechiul C. civ.

a obligat inculpatul Z.J.C. la plata sumei de 45.829 RON, către partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, reprezentând despăgubiri civile respectiv TVA de plată și majorările aferente TVA. În baza art. 348 C. proc. pen.

a dispus anularea facturilor fiscale fictive și a chitanțelor fiscale aferente, astfel: facturi nr. F1 din 9 octombrie 2008, F2 din 3 octombrie 2008, F3 din 7 octombrie 2008, F4 din 9 octombrie 2008, F5 din 13 octombrie 2008, F6 din 17 octombrie 2008, F7 din 21 octombrie 2008, F8 din 29 octombrie 2008, F9 din 5 noiembrie 2008, F10 din 13 noiembrie 2008, F11 din 18 noiembrie 2008, F12 din 21 noiembrie 2008, F13 din 25 noiembrie 2008, F14 din 28 noiembrie 2008, F15 din 3 decembrie 2008, F16 din 10 decembrie 2008, F17 din 13 decembrie 2008, F18 din 18 decembrie 2008, F19 din 22 decembrie 2008, F20 din 29 decembrie 2008, F21 din 7 ianuarie 2009, F22 din 13 ianuarie 2009, F23 din 19 ianuarie 2009, F24 din 23 ianuarie 2009, F25 din 27 ianuarie 2009, F26 din 30 ianuarie 2009, F27 din 9 februarie 2009, F28 din 13 februarie 2009, F29 din 16 februarie 2009, F30 din 19 februarie 2009, F31 din 23 februarie 2009, F32 din 26 februarie 2009, F33 din 2 martie 2009, F34 din 6 martie 2009, F35 din 10 martie 2009, F36 din 12 martie 2009, F37 din 14 martie 2009, F38 din 17 martie 2009, F39 din 18 martie 2009, F40 din 19 martie 2009, F41 din 20 martie 2009, F42 din 23 martie 2009, F43 din 24 martie 2009, F44 din 25 martie 2009, F45 din 26 martie 2009, F46 din 27 martie 2009, F47 din 30 martie 2009 și F48 din 31 martie 2009 și chitanțe de plată nr. C1 din 3 noiembrie 2008, C2 din 6 noiembrie 2008,

C3 din 11 noiembrie 2008, C4 din 12 noiembrie 2008, C5 din 14 noiembrie 2008, C6 din 17 noiembrie 2008, C7 din 19 noiembrie 2008, C8 din 5 decembrie 2008, C9 din 10 decembrie 2008, C10 din 15 decembrie 2008, C11 din 22 decembrie 2008, C12 din 24 decembrie 2008, C13 din 29 decembrie 2008, C14 din 6 ianuarie 2009, C15 din 10 ianuarie 2009, C16 din 14 ianuarie 2009, C17 din 19 ianuarie 2009, C18 din 24 ianuarie 2009, C19 din 29 ianuarie 2009, C20 din 4 februarie 2009, C21 din 12 februarie 2009, C22 din 17 februarie 2009, C23 din 20 februarie 2009, C24 din 23 februarie 2009, C25 din 27 februarie 2009, C26 din 3 martie 2009, C27 din 9 martie 2009, C28 din 13 martie 2009, C29 din 16 martie 2009, C30 din 19 martie 2009, C31 din 20 martie 2009, C32 din 23 martie 2009, C33 din 25 martie 2009, C34 din 26 martie 2009, C35 din 27 martie 2009, C36 din 28 martie 2009, C37 din 31 martie 2009, C38 din 1 aprilie 2009, C39 din 2 aprilie 2009, C40 din 3 aprilie 2009, C41 din 6 aprilie 2009, C42 din 7 aprilie 2009, C43 din 8 aprilie 2009, C44 din 9 aprilie 2009, C45 din 10 aprilie 2009, C46 din 13 aprilie 2009, C47 din 14 aprilie 2009 și C48 din 15 aprilie 2009. În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc.

pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 34/P/2011 din 9 mai 2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, inculpatul Z.J.C. a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt, s-a reținut că inculpatul Z.J.C., în calitate de administrator al SC M.1 SRL Slobozia, în perioada 3 octombrie 2008 - 31 martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în înțelegere cu asociatul P.E., a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății a unui număr de 48 facturi fiscale fictive de prestări servicii ce apar ca fiind emise de către furnizorul SC S.H.

SRL Galați, aceste operațiuni de prestări servicii neexistând în realitate, în scopul prejudicierii bugetului de stat cu suma de 38.315 RON reprezentând TVA și 8.956 RON reprezentând impozit pe profit. Pentru a reține această situație de fapt la urmărirea penală au fost audiați inculpatul, martorii M.R., B.I., au fost depuse plângeri penale, proces-verbal de constatare Garda Financiară, proces-verbal de inspecție fiscală generală, facturi fiscale și chitanțele de plată din litigiu, certificate constatatoare emise de Oficiul Registrului Comerțului, contracte de împrumut, procuri notariale, proces-verbal de conducere în teren și planșe foto aferente, contracte de închiriere, sentințe comerciale, alte acte.

La cercetarea judecătorească s-a dispus și efectuat un raport de expertiză contabilă judiciară de specialitate, s-a audiat inculpatul în prezența unui traducător autorizat de limbă germană și martorii M.R., B.I. și Ț.A. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 57.516 RON reprezentând impozit pe profit și TVA de plată cu majorări de întârziere pentru fiecare cele două debite principale. Analizând probele administrate la urmărirea penală și/în faza de cercetare judecătorească, fiecare în parte și toate în ansamblul lor, tribunalul a reținut următoarele: SC M.1 SRL Slobozia a fost înființată în data de 15 martie 2007, având ca obiect principal de activitate fabricarea de construcții metalice și părți componente ale structurilor metalice.

Înainte de radierea acestei societăți cu răspundere limitată de la Oficiul Registrului Comerțului, societatea figura ca fiind administrată de către inculpatul Z.J.C., care în calitate de asociat (fondator) avea o cotă de 60% din capitalul social, M.S.A. cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 20% având și calitatea de administrator, iar numitul P.E. care avea doar calitatea de asociat figura cu o cotă de 20%. Prin Sentința comercială nr. 919/F din 18 decembrie 2009 a Tribunalului Ialomița s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei SC M.1 SRL cu sediul în Slobozia, județul Ialomița, desemnându-se ca lichidator judiciar Casa de Insolvență E.C.I.P.U.R.L.

Slobozia. Prin Sentința comercială nr. 531/F din 20 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, în Dosarul nr. 4028/98/2009, s-a dispus închiderea procedurii de insolvență a debitoarei SC M.1 SRL Slobozia și radierea acestei societăți de la Oficiul Registrului Comerțului Ialomița. Ca urmare a unei sesizări formulată de către administratorul M.S.A., la Garda Financiară - Inspectoratul General București, în data de 14 septembrie 2009, Garda Financiară secția Ialomița, a întocmit Procesul-verbal de constatare nr. P1 din 14 septembrie 2009 pe baza documentelor contabile puse la dispoziție de către reprezentanții legali ai acestei societăți.

Potrivit acestui proces-verbal de constatare, în perioada 3 octombrie 2008 - 31 martie 2009, reprezentanții societății controlate au înregistrat în evidențele financiar-contabile ale societății un număr de 48 facturi fiscale reprezentând diverse prestări de servicii - confecții metalice pentru hala de producție, montaj subansamble ancore CFR, construcții (placări, izolații, plafoane rigips, montaj termopane, etc), reparații, modernizări pentru hala de producție și clădire sediu - facturile fiscale respective fiind emise de către SC S.H. SRL Galați, în valoare totală de 240.000 RON din care suma de 38.319 RON reprezintă TVA. În urma verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare Galați la sediul SC S.H.

SRL Galați, consemnate în Nota de constatare nr. N1 din 28 august 2009, a rezultat faptul că această societate nu a înregistrat în evidențele financiar-contabile veniturile aferente efectuării de prestări servicii către SC M.1 SRL Slobozia și nu a depus în perioada iunie 2008 - iulie 2009 la organul fiscal teritorial - Administrația Finanțelor Publice Galați, Declarația 100 privind impozitul pe profit și Declarația 300 privind TVA, datorate bugetului de stat ca urmare a activităților economice desfășurate. Conform notei explicative dată de administratorul M.R., lucrările de prestări servicii stipulate în facturile emise de SC S.H.

SRL Galați către SC M.1 SRL Slobozia nu au fost realizate până la data de 28 august 2009, mai ales că această societate în calitate de executant, nu dispunea la data semnării contractului de prestări servicii de forța de muncă specializată sau infrastructura necesare realizării lucrărilor de "construcții ușoare, montaje și amenajări", aceasta urmând să subcontracteze lucrările către un alt executant. Totodată, conform notei explicative, administratorul M.R. a solicitat anularea contractului de prestări servicii și a facturilor emise, această societate fiind în imposibilitatea executării lucrărilor, iar facturile fiscale cât și chitanțele de încasare emise nu sunt reale, execuția lucrărilor și încasarea sumelor neavând loc în realitate.

Prin deducerea în evidențele financiar-contabile din perioada octombrie 2008 - martie 2009, a unor cheltuieli fictive cu diverse prestări servicii efectuate de terți - de fapt SC S.H. SRL Galați, în valoare totală de 240.000 RON, SC M.1 SRL Slobozia a diminuat impozitele și taxele datorate bugetului de stat cu suma de 32.269 RON reprezentând diferență estimată impozit pe profit și 38.319 RON reprezentând diferență estimată TVA. După redactarea Procesului-verbal de constatare nr. P1 din 14 septembrie 2009, Garda Financiară - Secția Ialomița, a formulat sesizare penală sub aspectul comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală de către administratorii Z.J.C. și M.S.A., iar la fel a procedat și administratorul M.S.A.

care a solicitat tragerea la răspundere penală a celuilalt administrator, Z.J.C., privind înregistrarea în evidența contabila a SC M.1 SRL Slobozia a unui număr de 48 facturi fiscale totalizând suma de 240.000 RON. Același proces-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară - Secția Ialomița a stat și la baza redactării Procesului-verbal înregistrat sub numărul P2 din 9 octombrie 2009 de către D.G.F.P. Ialomița - Activitatea de Inspecție Fiscală, având ca obiect efectuarea unei inspecții fiscale generale la SC M.1 SRL. Aceleași aspecte ca și cele prezentate în cuprinsul procesului-verbal de constatare întocmit de către Garda Financiară - Secția Ialomița au fost reluate și în cuprinsul acestui proces-verbal de inspecție fiscală generală, cu unele particularități în ceea ce privește prejudiciul constatat și în legătură cu alte elemente de nelegalitate în ceea ce privește înregistrarea unor cheltuieli cu chiria și cu utilitățile.

Astfel, în legătură cu înregistrarea nelegală a celor 48 facturi fiscale, inspectorii fiscali au constatat că în evidența financiar-contabilă a SC M.1 SRL Slobozia, nu au fost regăsite devize de lucrări, procese-verbale de recepție pe stadii de lucrări, rapoarte de lucru, bonuri de consum, materiale sau alte documente justificative privind lucrările de prestări de servicii efectuate de furnizorul SC S.H. SRL Galați. Ca urmare a acestor aspecte, la control s-a considerat că societatea verificată a înregistrat în mod eronat în evidențele contabile cheltuieli nereale cu diverse prestări de servicii în valoare de 201.681 RON, stabilindu-se o diferență de impozit pe profit datorată de societate în cuantum de 8.956 RON la care se adaugă majorări de întârziere și o diferență de 38.315 RON care reprezintă TVA din prestările servicii facturate de SC S.H.

SRL Galați. În legătură cu înregistrarea celor 48 facturi fiscale nereale în evidența contabilă a SC M.1 SRL, pe parcursul desfășurării cercetărilor penale derulate de organele de poliție judiciară s-a stabilit că această activitate frauduloasă s-a desfășurat din inițiativa inculpatului Z.J.C. și a celuilalt asociat, P.E., fără implicarea administratorului M.S.A., întrucât potrivit afirmațiilor acestuia din urmă și care se coroborează cu adresa transmisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din 28 octombrie 2011, în perioada desfășurării acestei activități infracționale, cetățeanul american M.S.A. părăsise teritoriul României la data de 8 octombrie 2008 prin punctul de frontieră aeroport Otopeni, revenind în țară în data de 3 mai 2009. În declarațiile date în cauză, inculpatul Z.J.C.

nu a recunoscut comiterea faptei de evaziune fiscală reținută în sarcina sa și a susținut că operațiunile comerciale consemnate în respectivele facturi fiscale au fost reale, iar lucrările respective de amenajări interioare și exterioare de la sediul SC M.1 SRL Slobozia au fost executate de către muncitorii trimiși la fața locului de administratorul SC S.H. SRL Galați. Din când în când verifica ce anume s-a construit și periodic administratorul M.R. sau șeful echipei de muncitori îi preda facturi și chitanțe, iar la rândul lui el le înmâna acestora contravaloarea facturilor respective în numerar. În cauză s-a efectuat un proces-verbal de conducere în teren cu inculpatul Z.J.C., prilej cu care s-au efectuat și planșe fotografice și cu ocazia desfășurării acestei activități procedurale, învinuitul a indicat la fostul sediu al SC M.1 SRL Slobozia, situat în municipiul Slobozia, o serie de lucrări ca fiind efectuate de către SC S.H.

SRL Galați și reflectate în cele 48 facturi fiscale în litigiu, după cum urmează: platformă betonată de la intrarea în sediul social, 4 stâlpi reprezentând instalația de verificare a ancorării stâlpilor de cale ferată, un perete de rigips în lungime de 10 metri, mai multe uși de termopan, un tavan de rigips înlocuit într-un birou. Toate afirmațiile date în cauză de către inculpatul Z.J.C. sunt infirmate în totalitate prin declarațiile martorului M.R., administrator al SC S.H. SRL Galați, care în esență a precizat că nu a efectuat nicio lucrare de construcție sau de renovare pentru SC M.1 SRL Slobozia, după cum nu a încasat nicio sumă de bani de la această societate. În declarațiile date în cauză, martorul M.R.

a mai precizat că în data de 1 octombrie 2008 între societatea pe care o administra - SC S.H. SRL Galați și SC M.1 SRL Slobozia s-a încheiat contractul nr. A1/2008 de prestări servicii având ca obiect construcția de către SC S.H. SRL a unor anexe ale SC M.1 SRL Slobozia precum și renovarea sediului acestei societăți comerciale din Slobozia. M.R. a mai precizat că a semnat acest contract, întrucât a avut anterior o discuție cu P.E., în calitate de asociat al SC M.1 SRL Slobozia, pe care îl cunoscuse prin intermediul unei cunoștințe comune din Brăila. Contractul a fost semnat în municipiul Slobozia unde M.R. s-a întâlnit doar cu asociatul P.E., contractul respectiv fiind deja semnat la rubrica reprezentantului SC M.1 SRL atunci când M.R.

l-a primit. La circa o săptămână de la data semnării contractului s-a întâlnit în municipiul Brăila cu P.E. pentru a stabili detaliile derulării acestui contract, însă cu această ocazie P.E. i-a solicitat lui M.R. să emită în avans un număr de 6 facturi fiscale și 6 chitanțe, cu motivația că aceste facturi fiscale erau necesare pentru ca SC M.1 SRL să obțină un credit bancar. În respectiva ocazie, martorul M.R. indică că a completat un număr de 6 facturi și 6 chitanțe fiscale conform solicitării verbale formulată de P.E., deși până în acel moment nu efectuase nicio lucrare la SC M.1 SRL Slobozia și nici nu încasase vreo sumă de bani. La data stabilită telefonic, ulterior martorul M.R. s-a întâlnit în municipiul Galați cu asociatul P.E.

care de această dată era însoțit și de către inculpatul Z.J.C. care i s-a prezentat în calitatea sa de administrator al SC M.1 SRL Slobozia (și pe care ulterior martorul l-a recunoscut după fotografiile de la dosarul cauzei ce i-au fost prezentate cu prilejul audierii sale din 27 februarie 2012). Cu ocazia acestei întâlniri, martorul M.R. menționează că cei doi reprezentanți ai SC M.1 SRL i-au relatat că aveau o problemă serioasă, în sensul că celălalt administrator al societății formulase plângere penală împotriva lui Z.J.C. Acesta i-a prezentat un număr de 42 facturi fiscale în copie și 42 chitanțe fiscale în copie care apăreau ca fiind emise de către SC S.H. SRL Galați în calitate de furnizor către cumpărătorul SC M.1 SRL Slobozia, despre care i-au menționat că le înregistrase în evidența contabilă a SC M.1 SRL.

În continuare, cei doi i-au solicitat martorului M.R. ca la rândul său să înregistreze cele 42 facturi fiscale și 42 chitanțe fiscale în contabilitatea SC S.H. SRL întrucât la sediul SC M.1 SRL Slobozia, Garda Financiară efectuase un control și în mod sigur urma să fie efectuat un control încrucișat și la SC S.H. SRL Galați, cu privire la evidențierea celor 42 facturi fiscale și 42 chitanțe fiscale, numitul Z.J.C. luându-și obligația să achite el însuși obligațiile la bugetul de stat în numele SC S.H. SRL Galați, aferente celor 42 facturi fiscale. Martorul M.R. a precizat că a refuzat categoric propunerea făcută de cei doi reprezentanți ai SC M.1 SRL Slobozia și că a observat totodată că semnătura de la rubrica furnizorului din conținutul celor 42 facturi fiscale nu-i aparținea, la fel ca și scrisul cu care erau completate aceste facturi fiscale.

Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că din cele 48 de facturi fiscale și chitanțe fiscale aferente, un număr de 19 facturi fiscale au fost recunoscute de către martora B.I. ca fiind completate de către aceasta. În legătură cu completarea acestor 19 facturi fiscale și chitanțe fiscale aferente, martora B.I. a menționat că în perioada respectivă, în calitate de director economic la SC P.T. SRL Slobozia, ținea evidența contabilă sintetică a SC M.1 SRL Slobozia, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu această societate. Martora B.I. a mai arătat că ea personal nu a semnat niciuna dintre facturile pe care le-a completat și nu-și mai amintește dacă facturile fiscale respective erau semnate în momentul în care le-a completat.

Aceasta mai menționează că a acceptat să completeze aceste facturi fiscale la cererea lui Z.J.C., întrucât a avut reprezentarea faptului că facturile respective reflectă realitatea, întrucât avea în fața sa procesele-verbale a lucrărilor și Z.J.C. discuta despre aceste lucrări cu reprezentantul SC S.H. SRL în prezența sa. Deși contabila B.I. a susținut într-o măsură importantă afirmațiile formulate în apărarea sa de către inculpatul Z.J.C. în ceea ce privește existența proceselor-verbale de recepție a lucrărilor și prezența la fața locului a unui reprezentant din partea SC S.H.

SRL Galați, s-a reținut că pe de altă parte nu există date și probe suficiente în sensul inculpării acestei persoane în calitate de coautor al infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea completării nelegale a unei părți importante din cele 48 facturi fiscale în litigiu (în privința celor 29 de facturi fiscale și chitanțe aferente nu s-a reușit identificarea persoanelor care le-au completat). Deși a fost somat, atât de organele fiscale, cât și de organele de cercetare penală să depună la dosarul cauzei procesele-verbale de recepție pe stadii de lucrări, rapoarte de lucru, bonuri de consum, materiale sau alte documente justificative privind lucrările de prestări de servicii efectuate de furnizorul SC S.H.

SRL Galați, inculpatul Z.J.C. nu a fost în măsură să le prezinte ca atare și, mai mult decât atât, nu a putut indica măcar numele șefului de echipă trimis la fața locului de către conducere SC S.H. SRL sau numărul de înmatriculare al mijlocului de transport cu care echipa respectivă s-a deplasat din municipiul Galați în municipiul Slobozia. Astfel, din analiza coroborată a probelor administrate a rezultat vinovăția inculpatului Z.J.C. la săvârșirea faptei dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză. Potrivit art. 18 1 alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. În determinarea corespunzătoare a gradului de pericol social al faptei deduse judecății, tribunalul a apreciat că aceste criterii trebuie corelate în mod suficient pentru a nu avea drept efect o greșită condamnare a inculpatului. Tribunalul a reținut că aplicarea dispozițiilor art. 18 1 C. pen.

este rezultatul unui proces de apreciere a gradului de pericol social concret al faptei, urmare analizei și evaluării criteriilor enumerate de dispozițiile legale în materie, astfel că, în raport cu circumstanțele comiterii faptei apreciem că acest pericol este inexistent raportat la împrejurările cauzei, chiar dacă inculpatul nu a avut o atitudine sinceră în totalitate în declarațiile date în cursul procesului, avem în vedere că s-a prezentat la toate termenele de judecată și circumstanțele personale ale acestuia. Luând în considerare toate aceste elemente, s-a apreciat că se cuantifică în mod judicios gravitatea concretă a faptei săvârșită de inculpatul Z.J.C., astfel încât în opinia tribunalului soluția de achitare a inculpatului Z.J.C.

și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ este una corectă și corespunde scopului prevenției generale și speciale al pedepsei. Pe latura civilă a cauzei s-a reținut că, potrivit art. 346 alin. (1) și (2) teza I, C. proc. pen., când achitarea s-a pronunțat pentru cazul alin. (1) lit. b 1 ) instanța poate obliga la repararea pagubei materiale potrivit legii civile. Raportat și la dispozițiile art. 998 și următoarele din vechiul C. civ. instanța a obligat inculpatul Z.J.C. la plata sumei de 45.829 RON către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P.

reprezentând despăgubiri civile respectiv TVA de plată și majorările aferente TVA, conform sumelor stabilite prin raportul de specialitate întocmit în cauză, prin această expertiză reținându-se în varianta lucrărilor care nu au fost efectiv realizate, că prejudiciul cauzat de SC M.1 SRL Slobozia (societate radiată conform datelor dosarului) prin înregistrarea în evidența contabilă a celor 48 de facturi ce apar ca fiind emise de către furnizorul SC S.H. SRL Galați constă în TVA-ul deductibil înregistrat eronat care a diminuat cuantumul TVA-ului de plată datorat și majorările aferente calculate de inspectorii fiscali din cadrul D.G.F.P. Ialomița, respectiv TVA de plată - 38.315 RON, majorări aferente TVA - 7.514 RON, rezultând un prejudiciu total de 45.829 RON.

Referitor la impozitul pe profit pe perioada analizată (octombrie 2008 - aprilie 2009), s-a constatat că SC M.1 SRL nu datorează debit către bugetul de stat, întrucât cheltuielile înregistrate în anul 2008 în baza facturilor aferente relației cu SC S.H. SRL Galați sunt mai mici decât pierderea fiscală înregistrată, iar în anul 2009 societatea a procedat la înregistrarea în contabilitate a regularizării acestor cheltuieli în sensul diminuării lor cu suma de 201.696 RON. Astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., art. 18 1 C. proc. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., L-a achitat pe inculpatul Z.J.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- evaziune fiscală, aplicând inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 RON. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, inculpatul Z.J.C. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 17 iunie 2013, sub nr. 1613/98/2012. Astfel, Parchetul a declarat apel criticând soluția sub aspectul greșitei achitări a inculpatului în temeiul art. 10 b 1 ) C. proc.

pen., considerând că infracțiunea de evaziune fiscală pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, având în vedere modalitatea în care aceasta a fost comisă, probele administrate în cauză, suma pe care inculpatul o datora bugetului de stat și pe care a justificat-o prin facturi fictive de cheltuieli, faptul că această infracțiune tinde să devină un fenomen, iar nesancționarea unor astfel de fapte cu fermitate neputând duce la diminuarea acestora în societate. Apelul părții civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița a vizat netemeinicia sentinței, apreciind că în mod greșit, instanța de fond, în considerentele hotărârii apelate, a menționat faptul că, referitor la impozitul pe profit pe perioada analizată, SC M.1 SRL nu datorează debit către bugetul de stat.

S-a arătat că, prin Procesul-verbal nr. P2 din 9 octombrie 2009, în urma verificării făcute, a fost stabilit un total general de 57.516 RON, drept pentru care a solicitat obligarea inculpatului la plata acestei sume, cu dobânzile și penalitățile de întârziere, până la achitarea debitului. Prin apelul declarat, inculpatul Z.J.C., prin avocat ales, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen., apreciind că fapta nu există. Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală în varianta prevăzută la lit. c). a art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a arătat că, atât organul de urmărire penală, cât și organul fiscal nu fac vreo trimitere explicită la vreo operațiune fictivă efectuată de acesta, astfel apreciindu-se că fapta imputată nu există.

În ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii deduse judecății, urmărirea penală nu conturează latura obiectivă, în cauză neexistând certitudinea producerii vreunui prejudiciu, expertiza contabilă stabilind în mod cert că operațiunile comerciale dintre cele două societăți sunt reale, au fost corect înregistrate în contabilitatea SC M.1 SRL și nu se poate susține caracterul fictiv al acestor operațiuni, neexistând un prejudiciu creat bugetului de stat. De asemenea, s-a apreciat că nici latura subiectivă nu este conturată, în sensul că lipsește intenția directă în săvârșirea infracțiunii, acesta neurmărind prin activitatea sa sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, intenția directă calificată prin scop nefiind probată.

Inculpatul a mai arătat că, din analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză nu există probe care să confirme că a înregistrat în contabilitate un număr de 48 de facturi fictive. În final, a solicitat respingerea acțiunii civile, ca neîntemeiată, acesta achitând toate obligațiile către organul fiscal. A mai solicitat să se aibă în vedere circumstanțele sale personale, faptul că este reabilitat de drept, infracțiunea comisă anterior fiind una din culpă, deci nefiind aplicabile dispozițiile art. 83 C. pen. Prin Decizia penală nr. 282/A de la 10 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a-II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1613/98/2012 (2027/2013) în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., au fost, respinse, ca nefondate, apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și A.N.A.F. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpat Z.J.C. împotriva Sentinței penale nr. 127, pronunțată la data de 24 mai 2013 de Tribunalul Ialomița. S-a desființat sentința atacată și în fond, rejudecând: În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul Z.J.C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de A.N.A.F.

În temeiul art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost obligat A.N.A.F. la plata sumei de 1.400 RON cu titlu cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea cauzei în fond. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat A.N.A.F. la plata sumei de 400 de RON, cheltuieli judiciare către stat. Onorariul interpretului de limbă germană, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a examinat legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, atât față de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, și în temeiul dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat apelurile formulate de Parchet și de partea civilă A.N.A.F.

ca fiind nefondate, iar apelul inculpatului ca fiind întemeiat, pentru considerentele următoare: Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare, constituie infracțiune de evaziune fiscală evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. În cauză, procedând la o analiză proprie a materialului probator administrat în cauză, Curtea a constatat că nu există probe cu privire la întrunirea în persoana inculpatului Z.J.C.

a condițiilor pentru tragerea sa la răspundere penală, nefiind probată existența elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective. Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de sesizare că, în calitate de administrator al SC M.1 SRL Slobozia, în perioada 3 octombrie 2008 - 31 martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în înțelegere cu asociatul P.E., a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății a unui număr de 48 facturi fiscale fictive de prestări servicii ce apar ca fiind emise de către furnizorul SC S.H. SRL Galați, aceste operațiuni de prestări servicii neexistând în realitate, în scopul prejudicierii bugetului de stat cu suma de 38.315 RON reprezentând TVA și 8.956 RON reprezentând impozit pe profit.

Această concluzie a fost fundamentată pe mențiunile notei de constatare nr. N1 din 28 august 2009, întocmită în urma verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare Galați la sediul SC S.H. SRL Galați, din care a rezultat faptul că această societate nu a înregistrat în evidențele financiar-contabile veniturile aferente efectuării de prestări servicii către SC M.1 SRL Slobozia și nu a depus în perioada iunie 2008 - iulie 2009 la organul fiscal teritorial - Administrația Finanțelor Publice Galați, Declarația 100 privind impozitul pe profit și Declarația 300 privind TVA, datorate bugetului de stat ca urmare a activităților economice desfășurate, coroborate cu nota explicativă și declarația martorului M.R., administrator la SC S.H.

SRL Galați, în sensul că neînregistrarea în contabilitate a veniturilor aferente efectuării de prestări servicii către SC M.1 SRL Slobozia s-a datorat faptului că SC S.H. SRL Galați a fost în imposibilitatea executării lucrărilor, iar facturile fiscale, cât și chitanțele de încasare emise nu sunt reale, execuția lucrărilor și încasarea sumelor neavând loc în realitate. De asemenea, s-a mai reținut că după efectuarea unui control SC M.1 SRL Slobozia, inspectorii fiscali au constatat înregistrarea nelegală a 48 facturi fiscale în legătură cu cheltuieli - prestări servicii de către SC S.H. SRL Galați, întrucât în evidența financiar-contabilă a SC M.1 SRL Slobozia nu au fost regăsite devize de lucrări, procese-verbale de recepție pe stadii de lucrări, rapoarte de lucru, bonuri de consum, materiale sau alte documente justificative privind lucrările de prestări de servicii efectuate de furnizorul SC S.H.

SRL Galați. Curtea a constatat, însă, că s-a acordat credibilitate deplină martorului M.R., singurul care infirmă total declarația inculpatului în sensul că lucrările contractate de SC M.1 SRL Slobozia au fost prestate de către SC S.H. SRL, neținându-se cont de consecințele pe care le-ar fi suportat martorul dacă ar fi recunoscut că lucrările facturate ar fi fost prestate în realitate (neînregistrând în contabilitate veniturile obținute ca urmare a prestării serviciilor) și nici de împrejurarea că susținerile sale legate de înțelegerea avută cu numitul P.E. nu sunt confirmate de nicio altă probă administrată în cauză. Controlul financiar la SC S.H. SRL, al cărei administrator era martorul M.R., a avut loc ca urmare a controlului financiar efectuat la SC M.1 SRL Slobozia - solicitat de M.S.A., administrator la SC M.1 SRL Slobozia - constatându-se că la SC S.H.

SRL nu s-au înregistrat în evidențele financiar-contabile veniturile aferente efectuării de prestări servicii către SC M.1 SRL Slobozia, conform celor 48 de facturi fiscale înregistrate în contabilitatea SC M.1 SRL Slobozia. În acest context, martorul M.R. a relatat că semnarea contractului de prestări servicii cu SC M.1 SRL Slobozia a avut loc ca urmare a unei discuții purtate cu P.E., în calitate de asociat al SC M.1 SRL Slobozia, pe care îl cunoscuse prin intermediul unei cunoștințe comune din Brăila, iar la momentul semnării în municipiul Slobozia s-a întâlnit doar cu asociatul P.E., contractul respectiv fiind deja semnat la rubrica reprezentantului SC M.1 SRL. A mai relatat că la o săptămână de la data semnării contractului s-a întâlnit în municipiul Brăila tot cu P.E.

pentru a stabili detaliile derulării acestui contract, însă cu această ocazie P.E. i-a solicitat lui M.R. să emită în avans un număr de 6 facturi fiscale și 6 chitanțe, cu motivația că aceste facturi fiscale erau necesare pentru ca SC M.1 SRL să obțină un credit bancar, martorul M.R. completând un număr de 6 facturi și 6 chitanțe fiscale, deși potrivit susținerilor martorului până în acel moment nu efectuase nicio lucrare la SC M.1 SRL Slobozia și nici nu încasase vreo sumă de bani. Martorul nu a oferit nicio justificare credibilă pentru emiterea unor facturi fiscale care să ateste efectuarea unor servicii care în realitate nu ar fi avut loc (aceste facturi nu au fost înregistrate în evidența contabilă a SC S.H.

SRL): Împrejurarea că societatea administrată de martor nu dispunea la data semnării contractului de prestări servicii de forța de muncă specializată sau infrastructura necesare realizării lucrărilor de "construcții ușoare, montaje și amenajări", aceasta urmând să subcontracteze lucrările către un alt executant, nu reprezintă o justificare pentru emiterea unor facturi fiscale care să ateste prestarea unor serviciu care în realitate nu ar fi avut loc, astfel cum susține martorul. Totodată, același martor a relatat că ulterior s-a întâlnit în municipiul Galați cu asociatul P.E. care, de această dată era însoțit și de către inculpatul Z.J.C., care i s-a prezentat în calitatea sa de administrator al SC M.1 SRL Slobozia (aspect pe care inculpatul l-a negat, iar P.E.

nu a fost audiat niciodată pentru a se verifica dacă la această întâlnire a participat într-adevăr și inculpatul). În continuare, a arătat martorul că cei doi reprezentanți ai SC M.1 SRL i-au relatat că aveau o problemă serioasă, în sensul că celălalt administrator al societății formulase plângere penală împotriva lui Z.J.C. și că i-au prezentat un număr de 42 facturi fiscale în copie și 42 chitanțe fiscale în copie care apăreau ca fiind emise de către SC S.H. SRL Galați în calitate de furnizor către cumpărătorul SC M.1 SRL Slobozia, despre care i-au menționat că le înregistraseră în evidența contabilă a SC M.1 SRL, solicitându-i-se martorului ca la rândul său să înregistreze cele 42 facturi fiscale și 42 chitanțe fiscale în contabilitatea SC S.H.

SRL, întrucât la sediul SC M.1 SRL Slobozia Garda Financiară efectuase un control și era iminent un control încrucișat și la SC S.H. SRL Galați cu privire la evidențierea celor 42 facturi fiscale și 42 chitanțe fiscale, inculpatul luându-și obligația să achite el însuși obligațiile la bugetul de stat în numele SC S.H. SRL Galați, aferente celor 42 facturi fiscale. Martorul M.R. a precizat că a refuzat propunerea făcută de cei doi reprezentanți ai SC M.1 SRL Slobozia și că a observat totodată că semnătura de la rubrica furnizorului din conținutul celor 42 facturi fiscale nu-i aparținea, la fel ca și scrisul cu care erau completate aceste facturi fiscale. În același timp, însă, martorul a arătat că ștampila de pe facturile fiscale menționate semăna cu cea de la SC S.H.

SRL, dar cu privire la acest aspect a găsit următoarea explicație: inițial că ar fi putut fi reprodusă prin scanare (din analiza facturilor fiscale aflate în original la dosarul cauzei se poate constata cu ușurință că ștampila nu este scanată), ulterior că în anul 2008 i-ar fi dispărut un exemplar al ștampilei, necunoscând unde se află. De reținut este, însă, că martorul nu a efectuat demersuri legale pentru a îndrepta această situație, de care și-a amintit tocmai atunci când s-a efectuat controlul de către Garda Financiar la societatea sa. Totodată, a mai relatat martorul că în cursul anului 2008 i-ar fi dispărut un facturier cu mai multe facturi completate la rubrica furnizorului, respectiv că a declarat pierdut acest facturier la M. Of., aspect însă neprobat în cauză.

Pe de altă parte, martora B.I., cea care în perioada respectivă, în calitate de director economic la SC P.T. SRL Slobozia, ținea evidența contabilă sintetică a SC M.1 SRL Slobozia, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu această societate, a recunoscut din cele 48 de facturi fiscale și chitanțe fiscale aferente un număr de 19 facturi fiscale ca fiind completate de către aceasta. În legătură cu completarea celor 19 facturi fiscale și chitanțe fiscale aferente, martora B.I. a menționat că ea personal nu a semnat niciuna dintre facturile pe care le-a completat și nu-și mai amintește dacă facturile fiscale respective erau semnate în momentul în care le-a completat, dar a relatat că a acceptat să completeze aceste facturi fiscale la cererea lui Z.J.C., întrucât a avut reprezentarea faptului că facturile respective reflectă realitatea, deoarece avea în fața sa procesele-verbale a lucrărilor și Z.J.C.

discuta despre aceste lucrări cu reprezentantul SC S.H. SRL în prezența sa. Instanța de fond a înlăturat declarațiile acestei martore, care confirmă susținerile inculpatului, pe motivul că nu există date și probe suficiente în sensul inculpării acestei persoane în calitate de coautor al infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea completării nelegale a unei părți importante din cele 48 facturi fiscale în litigiu, menționându-se că în privința celor 29 de facturi fiscale și chitanțe aferente nu s-a reușit identificarea persoanelor care le-au completat.

Prin urmare, aplicând raționamentul instanței de fond, dacă nu există date și probe suficiente în sensul inculpării martorei în calitate de coautor al infracțiunii de evaziune fiscală, atunci trebuie în mod automat și necesar apreciată ca fiind necredibilă declarația martorei în sensul că acele procese-verbale de recepție a lucrărilor ar fi existat, respectiv că inculpatul ar fi avut discuții despre lucrări cu reprezentanți ai SC S.H. SRL, raționament pe care instanța de apel nu-l poate primi. Mai mult decât atât, un proces-verbal de constatare a existenței sau nu a lucrărilor cu privire la care s-au emis facturi fiscale ar fi putut fi întocmit la scurt timp după sesizarea organelor de urmărire penală, însă deplasarea la fața locului s-a realizat doar la solicitarea inculpatului, de-abia în februarie 2012, când s-a constatat existența mai multor lucrări.

În plus, martora Ț.A. a confirmat existența unor lucrări de reparații la SC M.1 SRL Slobozia în perioada 2008 - septembrie 2009 cât a fost angajată la societate, arătând că în permanență se făceau lucrări de reparații generale, fie la biroul administrativ, fie la hala de producție, precizând că nu știe cine efectua aceste lucrări. În același sens este și declarația martorei Ț.E.D., care a confirmat existența unor lucrări de construcții și amenajare, arătând, însă că nu știe cine efectua aceste lucrări. Curtea a mai reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul, cercetării judecătorești în fața instanței de fond, cele 48 de facturi au fost înregistrate în evidența SC M.1 SRL Slobozia, însă analiza evidenței contabile a SC S.H.

SRL nu a putut avea loc ca urmare a faptului că în perioada iulie 2008 - iulie 2009 SC S.H. SRL nu a avut organizată și nu a fost elaborată o evidență contabilă, respectiv această societate nu a raportat organelor fiscale cele 48 de facturi. Totodată, expertul a concluzionat că în cazul în care lucrările au fost executate în realitate (aspect ce putea fi stabilit printr-o expertiză tehnică în construcții) inculpatul, administrator la SC M.1 SRL Slobozia, nu a produs niciun prejudiciu bugetului de stat, prejudiciul fiind produs într-un asemenea caz de către cealaltă societate, la care era administrator martorul M.R. Lipsa unor devize sau alte documente justificative care să însoțească facturile, astfel cum se reține în actul de sesizare, sau imposibilitatea indicării de către inculpat a numelui șefului echipei de muncitori de la SC S.H.

SRL, a numărului de înmatriculare al autoturismului cu care se deplasa echipa de muncitori, respectiv existența unor angajați ai SC M.1 SRL Slobozia cu specializarea lăcătuș mecanic, strungar, frezor care să fi putut realiza aceste lucrări (fapte vecine și conexe, care fundamentează o prezumție simplă) nu sunt suficiente pentru a justifica concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală atestând prin facturile fiscale menționate existența unor servicii care nu ar fi avut loc în realitate, astfel cum afirmă un martor (M.R.) care nu a înregistrat în contabilitatea propriei societăți aceste facturi fiscale, aspect descoperit ca urmare a unui control fiscal efectuat de către Garda Financiară.

Prezumția simplă ce rezultă din faptele vecine și conexe amintite nu este în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție a inculpatului în lipsa altor probe cu care să se coroboreze și din care să rezulte că inculpatul a avut o activitate ilicită, respectiv că a înregistrat în contabilitate facturi fiscale ce atestau prestarea de servicii care în realitate nu ar fi avut loc. Prezumția de nevinovăție este o garanție pe care o implică dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) Constituție și de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Potrivit jurisprudenței instanței de la Strasbourg, această prezumție are consecințe asupra sarcinii probei: aceasta revine Ministerului Public, iar îndoiala profită persoanei acuzate (cauza Austria c. Italiei), fiind inadmisibil ca dintr-un fapt obiectiv să se deducă o prezumție de vinovăție (cauza Salabiaku, Comisia Europeana a Drepturilor Omului).

În materie penală, statele membre au obligația de a nu depăși un anumit prag la evaluarea probelor și a concluziilor care pot fi trase din aceste prezumții (cauza Anghel c. României). Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu se opune instituirii unor prezumții de drept sau de fapt atâta timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Pham Hoang-25.09A992), însă condamnarea inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăție este de natură să atragă constatarea încălcării art. 6 parag. 2 din Convenție (cauza Telfner c. Austriei). Prezumția de nevinovăție este încălcată dacă sarcina probei este inversată și trece de la acuzare la apărare (John Murray c. Marii Britanii).

Prin urmare, rezultând dubii cu privire la activitatea infracțională a inculpatului, cu privire la intenția sa de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, neexistând probe convingătoare de vinovăție, instanța de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a opera tragerea la răspundere penală a inculpatului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și A.N.A.F.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul-inculpat Z.J.C. împotriva Sentinței penale nr. 127, pronunțată la data de 24 mai 2013 de Tribunalul Ialomița. A desființat sentința atacată și în fond, rejudecând: În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul Z.J.C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de A.N.A.F., însușindu-și concluziile expertizei, în sensul inexistenței vreunui prejudiciu produs de inculpat statului în situația executării lucrărilor cu privire la care s-au emis cele 48 de facturi fiscale.

În temeiul art. 192 alin. (1) pct. I lit. b) C. proc. pen., a obligat A.N.A.F. la plata sumei de 1.400 RON cu titlu cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea cauzei în fond. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat A.N.A.F. la plata sumei de 400 de RON, cheltuieli judiciare către stat. Onorariul interpretului de limbă germană, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, a declarat, în termenul legal, recurs partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, criticând hotărârea pentru nelegalitate, în sensul că în mod eronat, instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul formulat de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ialomița, fără să aibă în vedere motivele pentru care acesta a fost declarat.

S-a apreciat că în mod eronat instanța de apel a admis apelul declarat de apelantul-inculpat Z.J.C. împotriva Sentinței penale nr. 127, pronunțată la data de 24 mai 2013 de Tribunalul Ialomița, astfel, instanța de judecată reținând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Conform art. 346 alin. (2) C. proc. pen., "când achitarea s-a pronunțat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) ori pentru că instanța a constatat existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile." Or, instanța de apel, deși a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., a făcut referire în hotărârea recurată doar la prevederile art. 346 alin. (1) C. proc. pen., respingând în mod neîntemeiat pretențiile civile ale statului român, deși prejudiciul a fost confirmat inclusiv prin proba cu expertiza contabilă. A solicitat instanței de judecată să aibă în vedere faptul că în acest dosar a fost dispusă o expertiză contabilă judiciară prin care expertul contabil A.V. a concluzionat faptul că exista un prejudiciu în cuantum de 45.829 RON, reprezentând TVA de plată și majorările aferente TVA. Totodată, în mod eronat, instanța de apel a respins, ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către A.N.A.F., întrucât fapta pentru care s-a dispus urmărirea penală exista, ea a fost stabilită în concret de către organele de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P.

Ialomița prin Procesul-verbal nr. P2 din 9 octombrie 2009. În urma verificării s-a stabilit că societatea a declarat pentru anul 2008 o pierdere fiscală în sumă de 150.924 RON, iar la control s-a stabilit un profit impozabil în sumă de 55.981 RON cu un impozit aferent în sumă de 8.956 RON. Diferența de 206.275 RON compusă din: 150.294 RON pierdere diminuată la control și 55.981 RON profit impozabil, reprezintă cheltuieli nedeductibile, stabilite la verificare, respectiv: 79.831 RON reprezintă cheltuieli nereale înregistrate în societate cu diverse prestări de servicii în valoare totală de 240.000 RON, facturate de SC S.H. SRL Galați.

În perioada 3 septembrie 2008 - 31 martie 2009 societatea înregistrează în evidența contabilă un număr de 48 de facturi fiscale, reprezentând prestări de servicii - confecții metalice pentru hala de producție, montaj, subansamble ancore CFR, construcții (placări, izolații, plafoane rigips, montaj termopane, etc.), reparații, modernizări pentru hale de producție și clădire sediu, facturi fiscale emise de SC S.H. SRL Galați în valoare de 240.000 RON adică 201.681 RON valoare facturi și tva aferent de 38.319 RON. La control s-au luat în calcul cheltuielile aferente perioadei verificate, respectiv 1 martie 2007 - 31 decembrie 2007 adică suma de 79.831 RON, diferența de 121.850 RON fiind aferentă anului 2009. Așadar suma de 121.850 RON a fost luată în calcul la data încheierii profitului pe anul 2009, potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.

Activitatea de Inspecție Fiscală, în urma inspecției fiscale efectuate la SC M.1 SRL a întocmit Procesul-verbal nr. P2 din 9 octombrie 2009, prin care a stabilit că societatea reprezentată prin administrator Z.J.C. cu adresa de corespondență în municipiul Târgoviște, județ