ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2719/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2719/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 228/A din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția

I penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat

de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița împotriva sentinței penale nr.

119 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală. S-a desființat

în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

În temeiul art. 14 și 346 C. proc.

pen. a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL

Bordușani - prin lichidator SC E.I. SPRL la plata sumei de 67.867 RON despăgubiri

civile cu dobânda legală până la achitarea debitului către partea civilă A.N.A.F.

- D.G.F.P. Ialomița.

A menținut celelalte dispoziții.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata V.A.N. împotriva aceleiași

sentințe penale.

Pentru a dispune în acest sens, instanța

de apel a reținut că prin sentința penală nr. 119/F din data de 15 mai 2013, pronunțată

în Dosarul nr. 1069/98/2013,Tribunalul Ialomița, în baza art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen. cu art. 74 - 76 C. pen., a condamnat pe inculpata

V.A.N. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. .241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (1) și

(7) C. proc. pen. cu art. 74 - 76 C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa

de 1 an închisoare pentru infractiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpata

V.A.N. având de executat pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 - 82 C. pen. a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare

de 3 ani.

A făcut în cauză aplicarea art. 71 și

art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat executarea pedepselor

accesorii.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc.

pen. și art. 83 C. pen.

În baza art. 115 C. pen. cu referire la

art. 12 din Legea nr. 241/2005 a interzis inculpatei V.A.N. exercitarea profesiei

de fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale

respectiv a dispus decăderea din aceste drepturi, dacă a fost ales.

A admis în parte acțiunea civilă promovată

de Statul Român prin A.N.A.F. reprezentantă de D.G.F.P. Ialomița.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., a obligat inculpata V.A.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC

C.C. SRL Bordușani - prin lichidator SC E.I. SPRL la plata sumei de 67.008 RON despăgubiri

civile cu dobânda legală până la achitarea debitului către partea civilă Statul

Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița.

În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus

anularea următoarelor înscrisuri:

- factura din 21 septembrie 2009 emisă

de SC M.I. SRL Prahova și chitanțele din 30 decembrie 2009 și din 28 decembrie

2009;

- factura din 28 iunie 2009 emisă de SC

F.P. SRL Orăștie, factura din 04 septembrie 2009 și chitanțele din 24 iulie

2009, din 22 iulie 2009;

- factura din 30 septembrie 2010, chitanța

din 30 septembrie 2010, factura din 30 august 2010, chitanța din 30 august 2010,

factura din 15 iunie 2010, chitanța din 16 august 2010, factura din 16

februarie 2010, chitanța din 16 februarie 2010, factura din 31 august 2010, chitanța

din 27 septembrie 2010 (emisă de SC B.T. SRL Iași);

- factura din 12 noiembrie 2011, chitanța

din 28 februarie 2011, factura din 28 noiembrie 2011, factura din 03 septembrie

2010, chitanța din 30 noiembrie 2010, din 26 noiembrie 2010, din 24 noiembrie

2010, din 16 noiembrie 2010 emisă de SC T.P. SRL București;

- factura din 27 septembrie 2010, din 15

noiembrie 2007 și chitanțele din 21 iunie 2011, din 28 iunie 2011 emise de

SC B.E.

SRL București;

- factura din 30 septembrie 2010 emisă

de SC R.I.I. SRL București;

- factura din 17 decembrie 2009, din 15

decembrie 2009, din 11 decembrie 2009, din 10 decembrie 2009, din 09 decembrie

2009, din 08 decembrie 2009, chitanțele din 20 mai 2010, din 30 aprilie 2010 emise

de SC P.E.C. SRL București.

- factura din 24 august 2008 și chitanța

din 24 august 2010 emisă de SC T.C. SRL București.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005

a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 506/P din 04 februarie

2013 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița asupra cotei de 1/2 din

imobilul apartament cu 2 camere situat în municipiul Fetești, județul Ialomița.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 241/2005 a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului

a unei copii de pe dispozitivul prezentei sentințe rămase definitive.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C.

proc. pen. a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la 2.300

RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța

de fond a reținut următoarele:

Inculpata V.A.N. a fost trimisă în judecată,

în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 506/P/2012 din 03 aprilie 2013 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41

alin. (2) C. pen. și o infracțiune de evaziune fiscală prevăzută de art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în fapt că în calitate de administrator

al SC C.C. SRL Bordușani, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada

14 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007 nu a înregistrat în evidența contabilă un

număr de 22 facturi fiscale, note de aprovizionare cu materiale de construcții de

la un număr de 5 furnizori, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit și TVA

de plată.

Aceeași inculpată, în perioada 01

ianuarie 2009 - 31 decembrie 2011, a dispus înregistrarea în evidența contabilă

a SC C.C. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale a unui număr de 22 facturi

reprezentând cheltuieli fictive și având drept consecință sustragerea de la plata

către bugetul de stat a impozitului pe profit și TVA de plată.

Cu privire la încadrarea juridică,

instanța a constatat că fapta inculpatei

V.A.N., care în calitate de administrator al SC C.C. SRL Bordușani, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, în perioada 14 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007, nu

a înregistrat în evidența contabilă un număr de 29 facturi fiscale reale de aprovizionare

cu materiale de construcții de la un număr de 5 furnizori de profil, și anume SC

O.C. SRL Slobozia, SC A. SRL Slobozia, SC E. SA Medgidia, SC B. SRL Slobozia, SC

A. SRL Galați, ocazie cu care s-a sustras de la plata către bugetul statului a sumei

de 4.079 RON reprezentând impozit pe venituri din vânzare marfă și 3.875 RON TVA

de plată, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceleiași inculpate, care în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 decembrie

2011, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a SC C.C. SRL a unui număr de

22 facturi fiscale reprezentând cheltuieli fictive și având drept consecință sustragerea

de la plata către bugetul de stat a sumei de 44.157 RON din care 9.780 RON reprezintă

impozit pe profit și 34.377 RON reprezentând TVA de plată, constituie infracțiunea

de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât faptele au fost săvârșite înainte

de a fi condamnată definitivă pentru vreuna din ele urmează a se face în cauză aplicarea

art. 33 - 34 C. pen.

În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. constatând că faptele există, constituie infracțiuni de evaziune fiscală și

au fost comise de inculpata V.A.N., instanța de fond a pronunțat condamnarea acesteia.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatei, instanța de fond a

avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social

al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, persoana inculpatei

astfel încât să se realizeze eficient scopul pedepsei astfel cum este prevăzut de

art. 52 C. pen.

La stabilirea pedepselor pentru cele două

infracțiuni săvârșite a făcut și aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., în sensul că în cazul judecării după procedura simplificată privind

recunoașterea vinovăției, limitele de pedeapsă în cazul închisorii se reduce cu

1/3.

Legat de persoana inculpatei, s-a ținut

seama de vârsta acesteia, conduita bună avută înainte de săvârșirea faptelor, precum

și în fața instanței de judecată, lipsa antecedentelor penale, are copii minori

în întreținere și faptul că în cursul judecății a achitat o parte din prejudiciu,

respectiv suma de 2.000 RON, conform chitanței din 29 martie 2013 depusă la dosar.

Sub aspectul modalității de executare a

pedepsei rezultante, tribunalul a apreciat că ținând seama de persoana inculpatei,

de comportamentul și de acoperirea parțială a prejudiciului produs părții civile

sunt întrunite în cauză în mod cumulativ condițiile de admisibilitate ale acordării

suspendării executării pedepsei.

Totodată, a apreciat că pronunțarea condamnării

constituie un avertisment pentru inculpată și chiar fără executarea pedepsei, aceasta

nu va mai săvârși alte fapte.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei

accesorii aplicate inculpatei V.A.N., Tribunalul a interzis inculpatei drepturile

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în baza art. 71 alin. (5)

C. pen., instanța de fond a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei. întrucât a săvârșit faptele în calitate de asociat

și administrator a făcut și aplicarea art. 64 lit. c) C. pen.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc.

pen. și art. 83 C. pen.

Întrucât activitatea infracțională a inculpatei

s-a materializat în considerarea calității ei de asociat unic și administrator al

SC C.C. SRL, această societate dobândind calitatea de parte responsabilă civilmente,

răspunderea sa fiind solidară cu cea a inculpatei.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Tribunalul

a reținut:

Prin adresa din 19 martie 2013, D.G.F.P.

Ialomița - Biroul Juridic a comunicat faptul că SC C.C. SRL Bordușani a înregistrat

datorii la bugetul de stat în cuantum de 69.807 RON, sumă cu care s-a constituit

parte civilă în procesul penal, astfel: impozit pe profit - 9.780 RON; majorări

de întârziere impozit pe profit - 3.414 RON; penalități de întârziere impozit pe

profit - 1.467 RON; TVA - 34.377 RON; majorări de întârziere TVA - 15.612 RON și

penalități de întârziere TVA - 5.157 RON.

Tribunalul a apreciat că la stabilirea

prejudiciului penal din suma de 69.807 RON trebuie scăzută suma de 365 RON impozit

pe profit și suma de 434 RON TVA de plată conform facturii fiscale din 04

august 2008 reprezentând contravaloare centrală termică întrucât înregistrarea acestei

facturi fiscale în evidența contabilă nu poate constitui infracțiunea de evaziune

fiscală.

De asemenea, întrucât în cursul judecății

la termenul din 08 mai 2013 a făcut dovada achitării sumei de 2.000 RON, a dedus

această sumă astfel încât prejudiciul cert produs de inculpată părții civile este

de 67.008 RON.

Partea civilă a solicitat prin adresele

sale de constituire și majorări de întârziere, precum și dobânzi și penalități aferente,

toate acestea reprezentând taxe calculate conform C. fisc.

S-a reținut că astfel de taxe datorate

de contribuabili au la bază răspunderea fiscală, ce nu poate fi grefată pe răspunderea

civilă delictuală reglementată de prevederile art. 998, 999 și urm. ale vechiului

C. civ., în vigoare la data desfășurării activității infracționale și singurele

operante în cauza de față.

Astfel s-a constatat, că în opinia Tribunalului,

dobânda legală aferentă debitului este singura ce se poate acorda cu titlu de „damnum

emergens” (folos nerealizat), în cadrul răspunderii civile delictuale, de la data

producerii prejudiciului.

Tribunalul a considerat că nu s-ar justifica

acordarea altor majorări sau penalități de întârziere în afara dobânzii legale,

pentru că acestea fiind calculate conform C. fisc., au ca subiect contribuabilul,

și nu persoana ce a săvârșit un delict.

Penalitățile de întârziere pretinse de

partea civilă au la bază răspunderea fiscală, art. 119 - 120 C. proc. fisc. ce nu

poate fi grefată răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998 - 999

C. civ. în prezent art. 1381 și urm. din noul C. civ.

Acordarea altor majorări sau penalități

de întârziere în afara dobânzii legale în condițiile în care, așa cum s-a mai arătat,

astfel de majorări sau penalități de întârziere sunt calculate conform C. fisc.

și au ca subiect contribuabilul și nu persoana ce a săvârșit un delict, ar echivala

cu o dublă impunere în sarcina inculpatei pentru aceeași faptă, ceea ce nu poate

fi admis.

S-a apreciat că potrivit art. 11 din Legea

nr. 241/2005 în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege

luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

S-a reținut că prin ordonanța nr. 506/P/2012

din 04 februarie 2013 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița s-a instituit

sechestru asigurător asupra cotei de 1/2 din apartamentul compus din 2 camere situat

în Fetești, județul Ialomița. S-a menținut sechestrul asigurător asupra bunului

menționat.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel, în termen legal, inculpata V.A.N. și partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița,

criticând-o pentru netemeinicie

și solicitând admiterea apelului, casarea sentinței penale sub aspectul laturii

civile a cauzei.

În motivarea scrisă a apelului partea civilă

A.N.A.F. a arătat că s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 69.807 RON,

reprezentând obligații fiscale datorate bugetului de stat, la care se adaugă dobânzi

Și penalități de întârziere, însă prima instanță nu a luat în considerare constatările

organelor de inspecție fiscală din procesul-verbal din 03 octombrie 2012 potrivit

cărora suma de 365 RON reprezintă impozit pe profit și suma de 434 RON reprezintă

TVA de plată, conform facturii fiscale din 04 august 2008. Aceasta, deoarece centrala

termică nu se afla la sediul societății, iar acest obiect nu este aferent operațiunilor

taxabile. Așadar, apelanta-parte civilă susține că aceste sume trebuie scăzute din

prejudiciul stabilit de organele de control, rămânând un rest de 69.008 RON, nu

de 67.008 RON cât s-a reținut în hotărâre, la care se adaugă și obligațiile fiscale

accesorii, respectiv penalități și dobânzi.

În motivarea orală a apelului inculpata

V.A.N., prin apărătorul din oficiu, solicită înlăturarea din cuprinsul sentinței

a majorărilor și a penalităților de întârziere, în concret suma de 19.026 RON, respectiv

suma de 6.624 RON.

Analizând sentința recurată prin prisma

criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept a cauzei, conform

art. 371 C. proc. pen., instanța de apel a reținut următoarele:

Situația de fapt, recunoscută de inculpată

în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., a fost corect reținută de prima

instanță și nu impune o analiză suplimentară. De asemenea, încadrarea juridică a

fost corect realizată, iar operațiunea de individualizare a pedepsei judicios realizată,

în condițiile în care a solicitat aplicarea disp. art. 81-82 C. pen. în raport de

gravitatea faptei, reflectată în primul rând în cuantumul ridicat al prejudiciului

69.807 RON, în mod corect a apreciat prima instanță că nu se impun a fi reținute

circumstanțe atenuante.

Cu privire la latura civilă s-a reținut

că partea vătămată A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 69.807

RON, reprezentând TVA de plată, impozit pe profit, la care se adaugă dobânzi și

penalități de întârziere.

Curtea de Apel a constatat că prima instanță

a dedus corect suma de 2.000 RON achitată de inculpată în cursul judecății (fila

26 dosar fond), însă a omis a acorda sumele de 365 RON, impozit pe profit și 434

RON, TVA de plată, conform facturii fiscale din 04 august 2008.

S-a reținut că, pe de altă parte, în mod

corect instanța de fond a acordat ca și obligații fiscale accesorii doar dobânda

legală până la achitarea debitului, având în vedere că în suma reprezentând constituirea

de parte civilă au fost incluse penalitățile de întârziere și majorările de întârziere.

Cu privire la criticile aduse de inculpată laturii civile a cauzei acestea sunt

nefondate, obligațiile fiscale accesorii se datorează și se calculează conform C.

fisc., solicitarea de înlăturare a acestora neavând temei legal.

Împotriva deciziei nr. 228/A din 27 septembrie

2013 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat prezentul recurs inculpata

V.A.N.

Inculpata V.A.N. a formulat recurs la data

de 11 octombrie 2013, invocând cazul de casare prevăzut la art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., însă nu și-a motivat cererea.

Motivele de recurs au fost susținute oral,

cu ocazia dezbaterilor, arătând că instanța de apel și recurs au soluționat în mod

greșit latura civilă a cauzei, iar sentința Tribunalului Ialomița a fost criticată

de inculpată, inclusiv prin formularea apelului, întrucât din înscrisurile depuse

la dosar ar rezulta că ar fi existat simultan atât răspunderea societății, cât și

răspunderea personală a administratorului, respectiv a asociatului unic al societății.

A menționat că Curtea de Apel București a admis, prin soluționarea apelului, obligarea

inculpatei la suma de 67.867 RON cu dobânda legală. A precizat, însă, că din această

sumă pe parcursul desfășurării procesului s-a recuperat o parte din prejudiciu,

urmare a valorificării unui bun din patrimoniul societății, astfel că recurenta

inculpată putea să fie obligată numai la plata unei sume de 44. 448 RON reprezentând

prejudiciul efectiv cauzat și care putea fi antrenat în temeiul răspunderii civile

delictuale, cu dobânda legală de la momentul rămânerii definitive a hotărârii și

a solicitat soluționarea recursului doar pe latură civilă.

Examinând recursul declarat de inculpată,

prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen. anterior, astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se constată că decizia recurată

a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 27 septembrie

2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013,

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarată

de inculpată a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

06 februarie 2014, situație în care acesta este supus casării în limita motivelor

de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. anterior, care

este legea procesual penală aplicabilă recursului de față, toate acestea, în considerarea

de către legiuitor a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin

mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Înalta Curte constată că, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

10

C. proc. pen. anterior, recursul trebuia sa

fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanța de recurs cu cel

puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancțiunea luării în considerare

numai a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Cat

privește recursul declarat de inculpată, Înalta Curte constată

că deși a fost formulat și depus în termenul prevăzut de lege, acesta nu a fost

motivat în condițiile legii, ci doar s-a indicat în mod formal cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. Având cuvântul, pe fondul

cauzei, apărătorul inculpatei a precizat, oral, care sunt motivele pentru care a

înțeles să declare recurs.

Astfel, recursul nefiind motivat în termen

de inculpată, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina critica formulată de

aceasta, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. - ce are în vedere situația în care hotărârea

este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii,

ca urmare, recursul acesteia nu mai poate face obiectul examinării instanței de

control judiciar.

Totodată, Înalta Curte constată că instanța

de apel a menționat în cuprinsul hotărârii pronunțate că, „cu privire la criticile

aduse de inculpată, laturii civile a cauzei acestea sunt nefondate, obligațiile

fiscale accesorii se datorează și se calculează conform C. fisc., solicitarea de

înlăturare a acestora neavănd temei legal”.

În consecință, având în vedere toate aceste

considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata

V.A.N. împotriva deciziei penale nr. 228/A din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel

București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpata V.A.N. împotriva deciziei penale nr. 228/A din 27 septembrie 2013 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 30 septembrie 2014.