ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 310/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2/2013 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Județeană a Finanțelor Publice Ialomița a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr. 509 din 12.12.2012 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 394 din 10.10.2012 vizând atragerea răspunderii solidare a reclamantului cu SC B. SRL, pentru suma de 9.718.619 RON, în raport de dispozițiile art. 27 alin. (2) lit. c) și d) din O.G. nr. 92/2003.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată, în esență, că a fost administrator al SC B. SRL, perioadă în care și-a exercitat mandatul cu bună credință și cu respectarea dispozițiilor legale, fără a se putea reține în sarcina sa o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, sau legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu stabilit prin decizia contestată, toate veniturile societății fiind folosite pentru plata salariilor angajaților și a datoriilor către stat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 pentru a se putea dispune angajarea răspunderii.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 3.530 din 13.11.2013 a Curții de Apel București, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A., fiind anulată Decizia nr. 509 din 12.12.2012 emisă de pârâtă, aceasta fiind obligată să reanalizeze contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 393 din 10 octombrie 2012.

În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut, în esență, că Decizia nr. 509 din 12.12.2012 prin care a fost soluționată contestația reclamantului, este nelegală, fiind nemotivată în condițiile în care organul emitent nu a analizat niciuna dintre criticile formulate de reclamant, fiind încălcate dispozițiile art. 211 alin. (3) C. proc. fisc. , iar în lipsa unei motivări instanța este în imposibilitate de a cenzura pe fond actul administrativ contestat.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 3.530 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat, în raport de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că în mod corect a fost anulată Decizia nr. 509/2012 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, dar instanța a refuzat să se pronunțe pe fondul cauzei fără a analiza motivele de nelegalitate ale deciziei contestate invocate în susținerea contestației.

Recurentul apreciază că instanța de fond trebuia să anuleze Decizia nr. 509/2012 pentru nemotivare fără a se putea dispune obligarea pârâtului să analizeze contestația formulată împotriva "Deciziei nr. 393 din 10.10.2012, apreciind că soluția corectă era de anulare a Deciziei nr. 509/2012 ca netemeinică și nelegală, urmare a constatării nemotivării acesteia".

În dezvoltarea punctului de vedere expus, recurentul a reluat argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată, argumente ce vizează fondul cauzei prin raportare la dispozițiile art. 27 alin. (2) lit. c) și d) din O.G. nr. 92/2003.

Procedura filtru

În procedura filtru reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., instanța a verificat îndeplinirea cerințelor de formă prevăzută de art. 486 C. proc. civ., fiind întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea de ședință din 8 decembrie 2015, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat.

Astfel, prin Decizia nr. 393 din 10.10.2012 emisă de pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului A. cu SC B. SRL pentru suma de 9.718.619 RON din care 1.129.559 RON dobânzi și 1.203.636 RON obligații de plată.

Recurentul-reclamant în raport de dispozițiile art. 209 alin. (2) C. proc. fisc. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 393/2012, contestație ce a fost soluționată prin Decizia nr. 509/12 decembrie 2012 emisă de pârât.

Forma și conținutul deciziei de soluționare a contestației este reglementat prin dispozițiile art. 211 C. proc. fisc. , dar din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă care au fost motivele de fapt și drept avute în vedere de organul de soluționare a contestației pentru emiterea deciziei, conform art. 211 alin. (3) C. proc. fisc. , instanța fiind pusă în imposibilitate de a verifica pe fond actul administrativ contestat, aspect reținut corect de prima instanță.

Ca urmare, instanța de fond în mod corect a dispus anularea Deciziei nr. 509/2012 emisă de pârâtă, având în vedere dispozițiile art. 211 alin. (3) C. proc. fisc. , urmând ca pârâtul să emită o decizie de soluționare a contestației cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 211 C. proc. fisc. , dând posibilitatea instanței de a analiza criticile formulate într-o eventuală contestație.

Susținerea recurentului, în sensul că instanța de fond trebuia să anuleze Decizia nr. 509/2012 "ca netemeinică și nelegală, urmare a constatării nemotivării acesteia" nu are un fundament legal, criticile, vizând fondul cauzei neputând fi cenzurat de prima instanță în raport de contextul factual expus.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 3.530 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 3.530 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2016.

Procesat de ED