ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6891/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6891/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1668 din 02

noiembrie 2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis acțiunea precizată

formulată de reclamanta SC R. SRL, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R., a obligat

pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.172.890,90 euro, în echivalent RON

la data plății, despăgubiri pentru exproprierea imobilului teren și construcție

situat în București, sector 1, șos. O. (1.791 mp teren), identificat cu număr cadastral

C1. și la plata sumei de 13.710 RON, cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a constatat că reclamanta este proprietara imobilului expropriat,

situat în București, sector 1, șos. O. (1.791 mp teren) cu număr cadastral C1.,

în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. A1. din 23

aprilie 1998, de B.N.P. N., contractului de donație autentificat sub A2. din 12

octombrie 2001, de B.N.P. M.V.L. și contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. A3. din 17 decembrie 2001, de B.N.P. M.V.L.

Prin Hotărârea de stabilire

a despăgubirilor nr. 45 din 22 aprilie 2008 - Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004 - Consiliul Local Sector 1 București a dispus exproprierea și s-a aprobat

prin consemnare despăgubirea aferentă imobilului sus-menționat, aflat în proprietatea

reclamantei.

Comisia a stabilit o despăgubire

în valoare totală de 242.122,50 euro, pentru teren și investițiile realizate pe

teren. La determinarea cuantumului despăgubirilor s-a avut în vedere suma de 100

euro/mp, în ceea ce privește terenul.

În drept, s-a reținut

că, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) - (3) din Legea nr. 198/2004, e

xpropriatul nemulțumit

de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale

art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de

30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului

despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului

de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea

căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii,

respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului. În cazul în care

hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care se consideră îndreptățită la

despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești

competente, în termen de 3 ani de la data afișării hotărârii de stabilire a cuantumului

despăgubirii, în condițiile

art. 7, sub sancțiunea decăderii.

Acțiunea formulată

în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor

art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică

,

în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Totodată, conform

art. 26 din Legea nr. 33/1994, d

espăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia. Experții vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce

se cuvin titularilor de alte drepturi reale.

În cazul exproprierii

parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare

ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile

alin. precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor.

Dispozițiile art. 27 din același act normativ statuează de asemenea că, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta

și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către

instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare

decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

În cauză, potrivit rapoartelor

de expertiză efectuate în specialitățile topografie, construcții și contabilitate,

precum și răspunsului experților desemnați la obiecțiunile formulate, se constată

că despăgubirile cuvenite reclamantei sunt în cuantum total de 1.172.890,90 euro.

În ceea ce privește critica

pârâtei referitoare la modul de calcul al valorii de circulație pentru imobilul

teren expertizat, în raport de înțelesul sintagmei „prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială” din același

art. 26, s-a apreciat că aceasta se impune a fi interpretată ca referindu-se la

ofertele imobiliare găsite de experți în publicațiile de specialitate, iar nu la

prețurile concrete din contracte de vânzare cumpărare efectiv încheiate, fiind practic

imposibil ca experții să ia cunoștință de astfel de valori din convențiile unor

terțe persoane, o astfel de sarcină a probei fiind excesiv a fi impusă reclamantului.

Pentru considerentele

expuse, tribunalul a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta la plata către

reclamant a sumei de 1.172.890,90 euro, în echivalent RON la data plății, despăgubiri

pentru exproprierea imobilului teren și construcție situat în București, sector

1, șos. O. (1.791 mp teren) cu număr cadastral C1.

În temeiul art. 274

alin. (1) și (3) C. proc. civ., tribunalul a obligat pârâta, aflată în culpă procesuală,

la plata către reclamantă a sumei de 13.710 RON, onorariu avocat și onorarii experți.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel pârâta C.N.A.D.N.R. Prin decizia civilă nr. 90 din 27 februarie

2012 a Curții de apel București, secția a III civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, s-a schimbat în parte sentința și pe fond a fost obligată pârâta la

plata despăgubirii către reclamantă astfel: - 296.948 euro în echivalent RON la

cursul oficial al Băncii Naționale a României de la data plății contravalorii terenului

expropriat situat în București, Șoseaua O. (1.791 m.p.) identificat cu nr. cadastral

C1.; - 978.466,42 RON reprezentând contravaloarea amenajării pe terenul sus menționat

format din: - a) 680.816 RON + 19% - TVA = 129.354,66 RON; b) 135.726 RON + 24%

TVA = 32.573,76 RON și 67.740 euro în echivalent în RON la cursul oficial al Băncii

Naționale a României de la data plății. Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

Pentru a pronunța această

hotărâre s-a reținut că instanța fondului nu a avut în vedere criteriile de stabilire

a cuantumului despăgubirii, așa cum sunt ele prevăzute de dispozițiile art. 26 din

Legea nr. 33/1994. Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994

„despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului”,

iar „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța de judecată,

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului (…), luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia”.

Sintagma „prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială”

definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la

care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu, după

ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci

când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul

și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu,

presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unei constrângeri exagerate.

Stabilirea acestui preț de piață presupune administrarea de părți a unor probe pertinente

sub acest aspect și aprecierea acestora de către judecătorul cauzei.

În soluționarea apelului

declarat de apelantă, instanța de apel a administrat probe pentru a stabili valoarea

efectivă a despăgubirilor la care este îndrituită intimata, în concordanță cu criteriile

prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel instanța a solicitat

să se depună contracte încheiate în perioada de referință în prezenta cauză pentru

o determinare corectă a despăgubirii.

La întocmirea expertizei

experții au avut în vedere astfel și prețul consemnat la încheierea contractului

de vânzare - cumpărare autentificat la nr. 171 din 27 ianuarie 2010 aflat la dosarul

de apel.

Intimata nu a administrat

dovezi contrare, astfel că instanța de apel a reținut valoarea de 296.948 euro în

echivalent RON la cursul oficial al Băncii Naționale a României de la data plății

drept contravaloare a terenului expropriat, situat în București, șos. O. (1.791

mp), identificat cu nr. cadastral C1., ca valoare reală în determinarea cuantumului

despăgubirii cuvenită reclamantei. Această valoare este cea care răspunde cerinței

prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobile la data efectuării raportului de expertiză.

Pârâta avea posibilitatea

să administreze probatoriu prin care să facă dovada prețului de piață tranzacționat

în diverse contracte de vânzare - cumpărare încheiate cu privire la terenuri similare,

cu respectarea cerinței onestității convențiilor pe o piață concurențială, aspect

ce nu se regăsește în prezenta cauză.

Cu privire la valoarea

despăgubirii amenajărilor și îmbunătățirilor efectuate s-a avut în vedere raportul

de expertiză întocmit de comisia de experți, concluziile acestora fiind depuse la

dosar.

Instanța de apel a avut

în vedere răspunsul la obiecțiunile formulate de intimată și valoarea TVA-ului de

19% pentru lucrările în valoare de 680.814 RON, care este în cuantum de 129.354,66

RON și un TVA de 24% pentru lucrările în cuantum de 135.724 RON, care este de 32.573,76

RON, totalul fiind de 978.466,42 RON, care include și TVA-ul, așa cum a fost dezvoltat

mai sus.

Cu privire la valoarea

beneficiului nerealizat, așa cum este prevăzut el de art. 26 din Legea nr. 33/1994,

el a fost menținut așa cum a fost evaluat în fața instanței fondului, față de consemnările

din ședința publică din 07 februarie 2011 dosarul de apel.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs atât reclamanta SC R. SRL, cât și pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

Astfel criticile aduse

hotărârii instanței de apel de către reclamantă vizează nelegalitatea ei sub următoarele

aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Reclamanta susține că

hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea

legii, în condițiile în care instanța de apel trebuia să se limiteze doar la analiza

criticilor formulate și pe cale de consecință să dispună că data de referință pentru

calculul despăgubirilor este data expertizei de la fond și să dea eficiență variantei

din expertiza efectuată în apel care se raporta la momentul efectuării expertizei

la fond (aprilie 2009) - 653.715 euro fără TVA.

Or, susține recurenta,

instanța de apel, comportându-se practic ca o primă instanță, dă eficiență variantei

din expertiza efectuată în apel care se raporta la data efectuării acestei expertize,

respectiv aprilie 2011.

În ce privește valoarea

de 296.948 euro, se susține că instanța de apel încalcă dispozițiile legale, întrucât

în cauză fiind disponibilă o singură tranzacție, piața fiind în mod evident stagnată,

metoda comparației cu imobile tranzacționate, nu reflectă valoarea reală a terenului

din lipsa elementelor de comparație.

Ca atare, susține reclamanta,

trebuia avută în vedere valoarea de 488.943 euro fără TVA conform punctului de vedere

separat al expertului S.D.L. și nu valoarea dispusă de instanță.

În aceeași idee a încălcării

dispozițiilor legale ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, s-a mai invocat faptul că

trebuia acordată cu titlu de prejudiciu, diferența de valoare rezultată dintre prețul

la data exproprierii ca dată corespunzătoare lipsirii de prerogativele dreptului

de proprietate și prețul la data efectuării expertizei.

O altă critică, vizează

faptul că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, față de obiectul dedus judecății și

de faptul că s-au solicitat despăgubirile în moneda euro fără TVA, în condițiile

în care tocmai valoarea fără TVA trebuie stabilită în mod obligatoriu pentru că

la aceasta urmează să se aplice TVA-ul, a cărei valoare trebuie să fie cea aplicabilă

la data efectuării raportului de expertiză respectiv 24% pentru toate lucrările.

Recurenta invocă și jurisprudența

C.E.D.O. în materie motiv pentru care susține și încălcarea art. 1 Protocol 1 la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care la data exproprierii

avea „un bun” pentru care despăgubirile ce i se cuvin sunt cele stabilite în mod

legal de instanța de fond în valoare totală de 1.172.890 euro după cum urmează:

784.458 euro fără TVA, valoarea de piață, circulație a terenului la data exproprierii,

5 martie 2008; - 320.692,90 euro (fără TVA) construcțiile și amenajările necesare

continuării exploatării imobilului; - 67.740 euro fără TVA beneficiul nerealizat

de societate.

În subsidiar, reclamanta

mai susține că valoarea totală a despăgubirilor ar fi în sumă totală de 1.051.519

euro compusă din: 653.715 euro fără TVA valoarea terenului la data expertizei la

fond (aprilie 2009); - 130.743 euro fără TVA prejudiciul reprezentând diferența

de valoare rezultată dintre prețul la data exproprierii cu data corespunzătoare

lipsirii de prerogativele dreptului de proprietate și prețul la data expertizei

în apel (784.458 euro - 653.715 euro); - 199.321 euro fără TVA construcțiile și

amenajările necesare continuării exploatării imobilului; 67.740 euro fără TVA -

beneficiul nerealizat de societate.

Criticile aduse de Statul

Român prin C.N.A.D.N.R., hotărârii instanței de apel, vizează nelegalitatea ei prin

prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel recurenta pârâtă

susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, în condițiile în care raportul de expertiză întocmit

de experți și omologat de instanță are în vedere nu prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobile asemănătoare, ci prețul rezultat dintr-o singură tranzacție imobiliară,

fiind astfel eludate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care

în opinia recurentei se impune efectuarea unei noi expertize.

Cu privire la recursul

pârâtei C.N.A.D.N.R. SA,, reclamanta SC R. SRL ridicat excepția nulității lui, susținându-se

neîncadrarea criticilor în prevederile art 304 C. proc. civ.

În ce privește exceptia

nulității recursului declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, pentru neîncadrarea criticilor

în dispozițiile art 304 C. proc. civ., sunt de reținut următoarele aspecte.

Este real

că potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs

trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul precum și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3)

C. proc. civ. îndicarea greșită a motivelor de recurs, nu atrage nulitatea recursului

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor intr-unul din motivele prevazute

de art. 304 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs

nu face posibilă incadrarea lor intr-unul din cazurile de nelegalitate prevazute

expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea

recursului.

În speță,însă

recurenta

C.N.A.D.N.R.

SA, nu numai că

s-a conformat exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. civ., dar a și dezvoltat motivele de nelegalitate prin prisma dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care își intemeiaza recursul.

Cum, în

cuprinsul cererii de recurs se regăsesc critici propriu-zise la adresa hotărârii

instanței de apel, prin raportare la soluția

pronunțată în apel și la argumentele

folosite de instanță în fundamentarea acesteia, nu este incidentă excepția nulității

recursului

pârâtei

C.N.A.D.N.R.

SA,motiv pentru care această excepție ridicată de reclamanta SC R. SRL urmează a

fi respinsă.

Examinând hotărârea instanței

de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304

pct. 6 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. este sancționată încălcarea de către instanță

a principiului disponibilității în virtutea căruia reclamantul este cel care stabilește

limitele judecății prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția

concret formulată.

Astfel c

ritica legată de incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 C.

proc. civ., este nefondată în condițiile în care instanța a examinat cauza atât

prin prisma obiectului dedus judecății, a limitelor investirii cât și a dispozițiilor

art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică

, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.

Celelalte critici ale

recurentei reclamante și ale pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. privesc, în

esență, nemulțumiri legate de modul de aplicare și interpretare a dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, critică ce se încadrează în motivul de nelegalitate

reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este real că potrivit

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii, însă

p

entru a fi incident acest

motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs o încălcare expresă

și reală a legii, și anume ca soluția pronunțată să fie în contradicție cu legea

,iar înlăturarea unei astfel de contradicții să nu fie cu putință, în raport de

datele ce au fost stabilite de judecătorii fondului.

În analiza acestui motiv,

instanța de recurs nu poate verifica dacă instanțele de fond au făcut o apreciere

eronată a probatoriului, adică dacă s-a comis o gravă greșeală de fapt, știut fiind

că o astfel de verificare era permisă prin dispozițiile art. 304 pct. 11 C.

proc. civ., care însă au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000. Criteriile de stabilire

a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt legale, în sensul că ele sunt

prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 și doar nerespectarea

acestora poate pune în discuție o problemă de încălcare a legii.

Potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea

se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptatite. La calcularea cuantumului despagubirilor experții,

precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului

de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.Ț

Raportat tocmai la obiectul

dedus judecății și în respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 33/1994, instanța de apel

a administrat probe pentru a stabili valoarea

efectivă a despăgubirilor la care este îndreptățită reclamanta, în concordanță cu

criteriile prevăzute de textul legal sus evocat, solicitând depunerea unor contracte

încheiate în perioada de referință în prezenta cauză pentru o determinare corectă

a despăgubirii. Astfel l

a

întocmirea expertizei experții au avut în vedere și prețul consemnat la încheierea

contractului de vânzare - cumpărare autentificat la 27 ianuarie 2010 precum și faptul

că nu au fost depuse probe contrare de către reclamantă.

Or, s

tabilirea prețului în

concordanță cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 presupune administrarea

de catre părțile litigante a unor probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere

a acestora de către judecătorul cauzei. Astfel, dacă respectarea criteriilor prevazute

de dispozițiile legale menționate poate face obiectul unei critici de nelegalitate,

în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aprecierea judecătorilor cu privire la

valoarea efectivă a despăgubirii, stabilită în concordanță cu criteriile prevazute

de textul de lege menționat, constituie o problemă de temeinicie a hotărârii care,

pentru considerentele de drept mai sus arătate,nu pot forma obiect al controlului

instanței de recurs. În speța supusă analizei, sub motivul unei încălcări a dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, se constată că se solicită, în principal, o reevaluare

a probatoriului administrat în fața instanțelor cu consecința stabilirii unui alt

cuantum al despagubirii, ceea ce nu este permis instantei de recurs.

Or, stabilirea chestiunilor

de fapt ale procesului aparține judecătorilor fondului cauzei, iar eventuale critici

sub acest aspect nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., în actuala sa configurație.

Cât privește relevanța

solicitării de noi probe în apel, această susținere nu poate fi examinată de instanța

de recurs, față de actuala structură a recursului, care nu mai permite reevaluarea

situației de fapt în raport de probele administrate în cauză, inclusiv din perspectiva

celor care ar fi fost utile soluționării cauzei.

Rolul activ al judecătorului,

în materie probatorie, se referă la punerea în dezbaterea părților a necesității

efectuării unor probe și chiar ordonarea acestora, pentru aflarea adevărului obiectiv

și clarificarea raportului juridic dedus judecății, chiar și în condițiile împotrivirii

participanților la proces [art. 129 alin. (5) C. proc. civ.].

Pe de altă parte, examinarea

utilității și a concludenței unor probe în soluționarea cauzei reprezintă atributul

exclusiv al instanței învestite cu cererea de probatoriu, iar măsurile dispuse de

instanță în legătură cu această cerere nu pot fi cenzurate de instanța de recurs

față de abrogarea prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 a motivului de casare

care permitea analiza, în recurs, a situației de fapt în raport de dovezile administrate,

prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ.

Faptul că, în urma aprecierii

probelor administrate, instanța de apel a ajuns la o altă concluzie decât cea susținută

de recurentă cu privire la cuantumul despăgubirii cuvenite, pune în discuție greșita

stabilire a situației de fapt în raport de probele administrate, critică ce nu poate

fi cenzurată în recurs față de cele anterior menționate. Din perspectiva celor expuse

nefiind întrunite

cerințele art 304 pct 6 și 9 C. proc. civ., ambele recursuri fiind nefondate urmează

a fi respinse co

nform

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, invocată de recurenta-reclamantă

SC R. SRL.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamanta SC R. SRL și de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva

deciziei nr. 90A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 12 noiembrie 2012.