ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6891/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1668 din 02 noiembrie 2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC R. SRL, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R., a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.172.890,90 euro, în echivalent RON la data plății, despăgubiri pentru exproprierea imobilului teren și construcție situat în București, sector 1, șos. O. (1.791 mp teren), identificat cu număr cadastral C1. și la plata sumei de 13.710 RON, cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că reclamanta este proprietara imobilului expropriat, situat în București, sector 1, șos.

O. (1.791 mp teren) cu număr cadastral C1., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. A1. din 23 aprilie 1998, de B.N.P. N., contractului de donație autentificat sub A2. din 12 octombrie 2001, de B.N.P. M.V.L. și contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. A3. din 17 decembrie 2001, de B.N.P. M.V.L. Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 45 din 22 aprilie 2008 - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Sector 1 București a dispus exproprierea și s-a aprobat prin consemnare despăgubirea aferentă imobilului sus-menționat, aflat în proprietatea reclamantei. Comisia a stabilit o despăgubire în valoare totală de 242.122,50 euro, pentru teren și investițiile realizate pe teren.

La determinarea cuantumului despăgubirilor s-a avut în vedere suma de 100 euro/mp, în ceea ce privește terenul. În drept, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) - (3) din Legea nr. 198/2004, e xpropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.

În cazul în care hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente, în termen de 3 ani de la data afișării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în condițiile art. 7, sub sancțiunea decăderii. Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică , în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. Totodată, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, d espăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Experții vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale. În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alin. precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor.

Dispozițiile art. 27 din același act normativ statuează de asemenea că, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată. În cauză, potrivit rapoartelor de expertiză efectuate în specialitățile topografie, construcții și contabilitate, precum și răspunsului experților desemnați la obiecțiunile formulate, se constată că despăgubirile cuvenite reclamantei sunt în cuantum total de 1.172.890,90 euro.

În ceea ce privește critica pârâtei referitoare la modul de calcul al valorii de circulație pentru imobilul teren expertizat, în raport de înțelesul sintagmei „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială” din același art. 26, s-a apreciat că aceasta se impune a fi interpretată ca referindu-se la ofertele imobiliare găsite de experți în publicațiile de specialitate, iar nu la prețurile concrete din contracte de vânzare cumpărare efectiv încheiate, fiind practic imposibil ca experții să ia cunoștință de astfel de valori din convențiile unor terțe persoane, o astfel de sarcină a probei fiind excesiv a fi impusă reclamantului. Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.172.890,90 euro, în echivalent RON la data plății, despăgubiri pentru exproprierea imobilului teren și construcție situat în București, sector 1, șos.

O. (1.791 mp teren) cu număr cadastral C1. În temeiul art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., tribunalul a obligat pârâta, aflată în culpă procesuală, la plata către reclamantă a sumei de 13.710 RON, onorariu avocat și onorarii experți. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C.N.A.D.N.R.

Prin decizia civilă nr. 90 din 27 februarie 2012 a Curții de apel București, secția a III civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a schimbat în parte sentința și pe fond a fost obligată pârâta la plata despăgubirii către reclamantă astfel: - 296.948 euro în echivalent RON la cursul oficial al Băncii Naționale a României de la data plății contravalorii terenului expropriat situat în București, Șoseaua O. (1.791 m.p.) identificat cu nr. cadastral C1.; - 978.466,42 RON reprezentând contravaloarea amenajării pe terenul sus menționat format din: - a) 680.816 RON + 19% - TVA = 129.354,66 RON; b) 135.726 RON + 24% TVA = 32.573,76 RON și 67.740 euro în echivalent în RON la cursul oficial al Băncii Naționale a României de la data plății.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că instanța fondului nu a avut în vedere criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii, așa cum sunt ele prevăzute de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului”, iar „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța de judecată, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului (…), luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unei constrângeri exagerate. Stabilirea acestui preț de piață presupune administrarea de părți a unor probe pertinente sub acest aspect și aprecierea acestora de către judecătorul cauzei.

În soluționarea apelului declarat de apelantă, instanța de apel a administrat probe pentru a stabili valoarea efectivă a despăgubirilor la care este îndrituită intimata, în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994. Astfel instanța a solicitat să se depună contracte încheiate în perioada de referință în prezenta cauză pentru o determinare corectă a despăgubirii. La întocmirea expertizei experții au avut în vedere astfel și prețul consemnat la încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat la nr. 171 din 27 ianuarie 2010 aflat la dosarul de apel. Intimata nu a administrat dovezi contrare, astfel că instanța de apel a reținut valoarea de 296.948 euro în echivalent RON la cursul oficial al Băncii Naționale a României de la data plății drept contravaloare a terenului expropriat, situat în București, șos.

O. (1.791 mp), identificat cu nr. cadastral C1., ca valoare reală în determinarea cuantumului despăgubirii cuvenită reclamantei. Această valoare este cea care răspunde cerinței prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile la data efectuării raportului de expertiză. Pârâta avea posibilitatea să administreze probatoriu prin care să facă dovada prețului de piață tranzacționat în diverse contracte de vânzare - cumpărare încheiate cu privire la terenuri similare, cu respectarea cerinței onestității convențiilor pe o piață concurențială, aspect ce nu se regăsește în prezenta cauză. Cu privire la valoarea despăgubirii amenajărilor și îmbunătățirilor efectuate s-a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de comisia de experți, concluziile acestora fiind depuse la dosar.

Instanța de apel a avut în vedere răspunsul la obiecțiunile formulate de intimată și valoarea TVA-ului de 19% pentru lucrările în valoare de 680.814 RON, care este în cuantum de 129.354,66 RON și un TVA de 24% pentru lucrările în cuantum de 135.724 RON, care este de 32.573,76 RON, totalul fiind de 978.466,42 RON, care include și TVA-ul, așa cum a fost dezvoltat mai sus. Cu privire la valoarea beneficiului nerealizat, așa cum este prevăzut el de art. 26 din Legea nr. 33/1994, el a fost menținut așa cum a fost evaluat în fața instanței fondului, față de consemnările din ședința publică din 07 februarie 2011 dosarul de apel. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât reclamanta SC R. SRL, cât și pârâta C.N.A.D.N.R.

SA. Astfel criticile aduse hotărârii instanței de apel de către reclamantă vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Reclamanta susține că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea legii, în condițiile în care instanța de apel trebuia să se limiteze doar la analiza criticilor formulate și pe cale de consecință să dispună că data de referință pentru calculul despăgubirilor este data expertizei de la fond și să dea eficiență variantei din expertiza efectuată în apel care se raporta la momentul efectuării expertizei la fond (aprilie 2009) - 653.715 euro fără TVA.

Or, susține recurenta, instanța de apel, comportându-se practic ca o primă instanță, dă eficiență variantei din expertiza efectuată în apel care se raporta la data efectuării acestei expertize, respectiv aprilie 2011. În ce privește valoarea de 296.948 euro, se susține că instanța de apel încalcă dispozițiile legale, întrucât în cauză fiind disponibilă o singură tranzacție, piața fiind în mod evident stagnată, metoda comparației cu imobile tranzacționate, nu reflectă valoarea reală a terenului din lipsa elementelor de comparație. Ca atare, susține reclamanta, trebuia avută în vedere valoarea de 488.943 euro fără TVA conform punctului de vedere separat al expertului S.D.L. și nu valoarea dispusă de instanță.

În aceeași idee a încălcării dispozițiilor legale ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, s-a mai invocat faptul că trebuia acordată cu titlu de prejudiciu, diferența de valoare rezultată dintre prețul la data exproprierii ca dată corespunzătoare lipsirii de prerogativele dreptului de proprietate și prețul la data efectuării expertizei. O altă critică, vizează faptul că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, față de obiectul dedus judecății și de faptul că s-au solicitat despăgubirile în moneda euro fără TVA, în condițiile în care tocmai valoarea fără TVA trebuie stabilită în mod obligatoriu pentru că la aceasta urmează să se aplice TVA-ul, a cărei valoare trebuie să fie cea aplicabilă la data efectuării raportului de expertiză respectiv 24% pentru toate lucrările.

Recurenta invocă și jurisprudența C.E.D.O. în materie motiv pentru care susține și încălcarea art. 1 Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care la data exproprierii avea „un bun” pentru care despăgubirile ce i se cuvin sunt cele stabilite în mod legal de instanța de fond în valoare totală de 1.172.890 euro după cum urmează: 784.458 euro fără TVA, valoarea de piață, circulație a terenului la data exproprierii, 5 martie 2008; - 320.692,90 euro (fără TVA) construcțiile și amenajările necesare continuării exploatării imobilului; - 67.740 euro fără TVA beneficiul nerealizat de societate.

În subsidiar, reclamanta mai susține că valoarea totală a despăgubirilor ar fi în sumă totală de 1.051.519 euro compusă din: 653.715 euro fără TVA valoarea terenului la data expertizei la fond (aprilie 2009); - 130.743 euro fără TVA prejudiciul reprezentând diferența de valoare rezultată dintre prețul la data exproprierii cu data corespunzătoare lipsirii de prerogativele dreptului de proprietate și prețul la data expertizei în apel (784.458 euro - 653.715 euro); - 199.321 euro fără TVA construcțiile și amenajările necesare continuării exploatării imobilului; 67.740 euro fără TVA - beneficiul nerealizat de societate. Criticile aduse de Statul Român prin C.N.A.D.N.R., hotărârii instanței de apel, vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel recurenta pârâtă susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în condițiile în care raportul de expertiză întocmit de experți și omologat de instanță are în vedere nu prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile asemănătoare, ci prețul rezultat dintr-o singură tranzacție imobiliară, fiind astfel eludate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care în opinia recurentei se impune efectuarea unei noi expertize. Cu privire la recursul pârâtei C.N.A.D.N.R. SA,, reclamanta SC R. SRL ridicat excepția nulității lui, susținându-se neîncadrarea criticilor în prevederile art 304 C. proc. civ. În ce privește exceptia nulității recursului declarat de pârâta C.N.A.D.N.R.

SA, pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art 304 C. proc. civ., sunt de reținut următoarele aspecte. Este real că potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul precum și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. îndicarea greșită a motivelor de recurs, nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor intr-unul din motivele prevazute de art. 304 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă incadrarea lor intr-unul din cazurile de nelegalitate prevazute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În speță,însă recurenta C.N.A.D.N.R. SA, nu numai că s-a conformat exigențelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., dar a și dezvoltat motivele de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care își intemeiaza recursul. Cum, în cuprinsul cererii de recurs se regăsesc critici propriu-zise la adresa hotărârii instanței de apel, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, nu este incidentă excepția nulității recursului pârâtei C.N.A.D.N.R. SA,motiv pentru care această excepție ridicată de reclamanta SC R. SRL urmează a fi respinsă. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. este sancționată încălcarea de către instanță a principiului disponibilității în virtutea căruia reclamantul este cel care stabilește limitele judecății prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concret formulată. Astfel c ritica legată de incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., este nefondată în condițiile în care instanța a examinat cauza atât prin prisma obiectului dedus judecății, a limitelor investirii cât și a dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică , în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.

Celelalte critici ale recurentei reclamante și ale pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. privesc, în esență, nemulțumiri legate de modul de aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, critică ce se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Este real că potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, însă p entru a fi incident acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs o încălcare expresă și reală a legii, și anume ca soluția pronunțată să fie în contradicție cu legea ,iar înlăturarea unei astfel de contradicții să nu fie cu putință, în raport de datele ce au fost stabilite de judecătorii fondului.

În analiza acestui motiv, instanța de recurs nu poate verifica dacă instanțele de fond au făcut o apreciere eronată a probatoriului, adică dacă s-a comis o gravă greșeală de fapt, știut fiind că o astfel de verificare era permisă prin dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care însă au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000. Criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt legale, în sensul că ele sunt prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 și doar nerespectarea acestora poate pune în discuție o problemă de încălcare a legii. Potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptatite.

La calcularea cuantumului despagubirilor experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.Ț Raportat tocmai la obiectul dedus judecății și în respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a administrat probe pentru a stabili valoarea efectivă a despăgubirilor la care este îndreptățită reclamanta, în concordanță cu criteriile prevăzute de textul legal sus evocat, solicitând depunerea unor contracte încheiate în perioada de referință în prezenta cauză pentru o determinare corectă a despăgubirii.

Astfel l a întocmirea expertizei experții au avut în vedere și prețul consemnat la încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat la 27 ianuarie 2010 precum și faptul că nu au fost depuse probe contrare de către reclamantă. Or, s tabilirea prețului în concordanță cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 presupune administrarea de catre părțile litigante a unor probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere a acestora de către judecătorul cauzei. Astfel, dacă respectarea criteriilor prevazute de dispozițiile legale menționate poate face obiectul unei critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aprecierea judecătorilor cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii, stabilită în concordanță cu criteriile prevazute de textul de lege menționat, constituie o problemă de temeinicie a hotărârii care, pentru considerentele de drept mai sus arătate,nu pot forma obiect al controlului instanței de recurs.

În speța supusă analizei, sub motivul unei încălcări a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, se constată că se solicită, în principal, o reevaluare a probatoriului administrat în fața instanțelor cu consecința stabilirii unui alt cuantum al despagubirii, ceea ce nu este permis instantei de recurs. Or, stabilirea chestiunilor de fapt ale procesului aparține judecătorilor fondului cauzei, iar eventuale critici sub acest aspect nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în actuala sa configurație. Cât privește relevanța solicitării de noi probe în apel, această susținere nu poate fi examinată de instanța de recurs, față de actuala structură a recursului, care nu mai permite reevaluarea situației de fapt în raport de probele administrate în cauză, inclusiv din perspectiva celor care ar fi fost utile soluționării cauzei.

Rolul activ al judecătorului, în materie probatorie, se referă la punerea în dezbaterea părților a necesității efectuării unor probe și chiar ordonarea acestora, pentru aflarea adevărului obiectiv și clarificarea raportului juridic dedus judecății, chiar și în condițiile împotrivirii participanților la proces [art. 129 alin. (5) C. proc. civ.]. Pe de altă parte, examinarea utilității și a concludenței unor probe în soluționarea cauzei reprezintă atributul exclusiv al instanței învestite cu cererea de probatoriu, iar măsurile dispuse de instanță în legătură cu această cerere nu pot fi cenzurate de instanța de recurs față de abrogarea prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 a motivului de casare care permitea analiza, în recurs, a situației de fapt în raport de dovezile administrate, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc.

civ. Faptul că, în urma aprecierii probelor administrate, instanța de apel a ajuns la o altă concluzie decât cea susținută de recurentă cu privire la cuantumul despăgubirii cuvenite, pune în discuție greșita stabilire a situației de fapt în raport de probele administrate, critică ce nu poate fi cenzurată în recurs față de cele anterior menționate. Din perspectiva celor expuse nefiind întrunite cerințele art 304 pct 6 și 9 C. proc. civ., ambele recursuri fiind nefondate urmează a fi respinse co nform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, invocată de recurenta-reclamantă

SC R. SRL.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC R. SRL și de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 90A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2012.