ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5794/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3729 din 18 iunie 2013 a

Curții de Apel Oradea, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr.

11262/111/2010, evocându-se fondul după casare:

S-a admis în parte

acțiunea formulată și precizată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu

pârâta SC G.F.R. SA și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească

reclamantului S.I. suma de 23.340,42 RON reprezentând diferențe drepturi

salariale neachitate cu dobânda legală de la data pronunțării hotărârii până la

plata efectivă a sumei.

Au fost respinse

celelalte pretenții ale reclamantului.

A fost obligată

pârâta să plătească reclamantului suma de 1.920 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor

sub numărul nr. 11262/111/2010, disjunsă din Dosarul nr. 4792/111/2010 al

Tribunalului Bihor, ulterior precizată, reclamantul S.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta SC G.F.R. SA, ca prin hotărârea ce o va pronunța să

dispună obligarea pârâtei la plata unui număr de 800 ore suplimentare efectuate

și neplătite pe perioada septembrie 2008 - ianuarie 2010, plata drepturilor

bănești cuvenite pentru cumulul de funcții începând din 1 septembrie 2009 cu

dobânda legală aferentă, precum și la plata unor daune morale și cheltuieli de

judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 463 din 8 aprilie 2011 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acțiunea

reclamantului.

Prin Decizia civilă

nr. 2385/R/2011 Curtea de Apel Oradea a admis recursul reclamantului, a casat

sentința cu reținerea cauzei pentru rejudecare în raport de completarea

probatoriului cu înscrisuri, inclusiv o expertiză contabilă care să clarifice

efectiv câte ore suplimentare a efectuat reclamantul și să stabilească în

raport de prevederile contractului colectiv de muncă și dispozițiile art. 119

din Legea nr. 53/2003 sumele datorate acestuia.

Reclamantul S.I. prin

notele și concluziile scrise depuse la dosar la 15 martie 2013 și-a precizat

pretențiile solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 55.500 RON

reprezentând plata a 800 ore suplimentare, cumul de funcție, daune interese cât

și cuantumul sumei reactualizată, obligarea pârâtei la 324.000 RON daune

materiale și 5.000.000 RON daune morale depunând în susținere o serie de

contracte de împrumut.

Curtea de Apel

Oradea, soluționând cauza după casarea cu reținere spre rejudecare, a reținut că

reclamantul S.I. a fost angajat cu contract de muncă pe perioadă determinată 3,

9 și 12 luni conform înscrisurilor depuse la dosar, începând cu data de 4

septembrie 2008 iar la data de 1 septembrie 2010 contractul individual de muncă

al acestuia a încetat de drept conform art. 55 din Legea nr. 53/2003.

În perioada cât a

fost angajat a prestat ore suplimentare recunoscute parțial și de pârâtă.

Potrivit art. 119 -

120 C. muncii, s-a constatat că în perioada 2008 - 2009, munca suplimentară se

compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile, iar în cazul în

care compensarea nu este posibilă, munca suplimentară va fi plătită prin

adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, aceleași

dispoziții fiind reiterate la art. 122 - 123 Codul muncii actualizat.

Din raportul de

expertiză efectuat la data de 24 ianuarie 2013 de către expertul C.I. a

rezultat că în perioada 4 septembrie 2008 - 31 ianuarie 2010 reclamantul a

efectuat un număr de 800 ore suplimentare necompensate și neachitate acestuia

în valoare totală actualizată la 23 ianuarie 2013 de 23.340,42 RON.

Prin urmare, în

condițiile în care din expertiză a rezultat existența celor 800 ore

suplimentare efectuate, necompensate și neachitate de pârâtă pe perioada cât

reclamantul a desfășurat activitate, s-a reținut că pretențiile acestuia sunt

întemeiate pentru suma stabilită de expert, cu dobânzile legale de la

pronunțarea hotărârii.

Curtea de apel a

constatat însă că nu sunt întemeiate pretențiile reclamantului pentru

activitatea prestată în funcția de ajutor mecanic prin cumul, din probele

administrate rezultând că acesta a avut o singură funcție, aceea de mecanic de

locomotivă, conform contractului individual de muncă și fișa postului și, de

altfel, începând cu data de 1 septembrie 2009 nici nu mai exista funcția de

ajutor mecanic pentru trenurile directe de marfă.

Ca nefondate au fost

considerate și pretențiile reclamantului cu privire la plata daunelor morale,

acesta nefăcând dovada existenței unui prejudiciu moral în condițiile art. 998

- 999 C. civ. datorită neachitării orelor suplimentare, pentru întârzierea în

plată pârâta fiind obligată la plata sumei reactualizată, conform expertizei și

la dobânzi legale, conform dispozițiilor art. 1082 - 1084 C. civ. în vigoare la

data formulării acțiunii.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul S.I., înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 25 iunie 2013,

sub nr. 3645/1/2013.

În motivarea cererii,

revizuentul S.I. a arătat că decizia a cărei revizuire o solicită este

potrivnică cu următoarele hotărâri:

- Decizia nr. 791/R

din 29 martie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, pronunțată în

Dosarul nr. 4792/111/2010;

- Decizia nr. 1370/R

din 31 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, pronunțată în

Dosarul nr. 4792/111/2010;

- Decizia nr. 152/R

din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, pronunțată în

Dosarul nr. 4792/111/2010*;

- Decizia nr. 509/R

din 7 mai 2012 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr.

14076/271/2011.

Astfel, revizuentul a

arătat că aceste hotărâri irevocabile sunt contradictorii și că, la pronunțarea

soluțiilor în cauzele respective dispozițiile legale incidente au fost

interpretate subiectiv, fiind nemulțumit de modul de soluționare a proceselor

de către instanțele judecătorești.

Examinând cererea de

revizuire cu care a fost învestită, prin prisma dispozițiilor art. 322 pct. 7

C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu ocazia dezbaterilor,

la termenul de judecată din 12 decembrie 2013, Înalta Curte a invocat, din

oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție care este

întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Această dispoziție

legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de

revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Revizuirea, în

temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă doar dacă sunt întrunite

cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești

definitive și potrivnice, date în dosare deosebite; existența triplei identități

de părți, obiect și cauză, și ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat

excepția puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată aceasta să nu fi

format obiect de dezbatere.

Revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii

lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate

cu încălcarea acestui principiu.

În speță, se constată

că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși

admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi

contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, hotărârea a

cărei revizuire se solicită s-a pronunțat în litigiul având ca obiect cererea

formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâta SC G.F.R. SA, prin

care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unui număr de 800 ore

suplimentare efectuate și neplătite pe perioada septembrie 2008 - ianuarie

2010, plata drepturilor bănești cuvenite pentru cumulul de funcții începând din

1 septembrie 2009 cu dobânda legală aferentă, precum și la plata unor daune

morale și cheltuieli de judecată, ulterior acțiunea fiind precizată în sensul

obligării pârâtei la plata sumei de 55.500 RON reprezentând plata a 800 ore

suplimentare, cumul de funcție, daune interese cât și cuantumul sumei

reactualizată, obligarea pârâtei la 324.000 RON daune materiale și 5.000.000

RON daune morale.

În litigiul

soluționat prin Decizia nr. 791/R din 29 martie 2011 a Curții de Apel Oradea,

secția civilă mixtă, pronunțată în Dosarul nr. 4792/111/2010, obiectul cauzei

l-a reprezentat contestația formulată de S.I., în contradictoriu cu intimata SC

G.F.R. SA împotriva Deciziei nr. G.8/551 din 5 martie 2010 emisă de intimată

prin care s-a dispus suspendarea Contractului individual de muncă nr. 7314/K/I

din 4 septembrie 2008 al contestatorului.

De asemenea, Decizia

nr. 1370/R din 31 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă,

pronunțată în Dosarul nr. 4792/111/2010 a vizat cererea de completare a dispozitivului

Deciziei civile nr. 791/R din 29 martie 2011 a Curții de Apel Oradea formulată

de petentul S.I.

În ceea ce privește

cea de-a treia hotărâre pretins contradictorie, respectiv Decizia nr. 152/R din

18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, pronunțată în

Dosarul nr. 4792/111/2010*, se constată că obiectul acestei cauze l-a

reprezentat contestația în anulare formulată de contestatorul S.I., în

contradictoriu cu intimata SC G.F.R. SA, împotriva Deciziei civile nr. 1370/R

din 31 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, sus-menționate.

Referitor la ultima

hotărâre pretins contradictorie, respectiv Decizia nr. 509/R din 7 mai 2012 a

Tribunalului Bihor, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 14076/271/2011,

se constată că aceasta a fost pronunțată în litigiul având ca obiect cererea

formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu SC G.F.R. SA și cu BEJ N.M.

privind obligarea paratei SC G.F.R. SA la plata unei amenzi civile în temeiul

art. 580

2

și 580

3

C. proc. civ. pentru neexecutarea obligațiilor

stabilite în sarcina acesteia prin decizia civilă nr. 791/R/2011 a Curții de

Apel Oradea.

Prin urmare, se

constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat

principiul autorității de lucru judecat în raport de hotărârile judecătorești

pretins a fi potrivnice de către revizuent, întrucât între aceste pricini nu

există identitate de părți, obiect și cauză.

De aceea, instanța,

constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322

pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, va

dispune respingerea acesteia în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 3729 din 18 iunie 2013 a

Curții de Apel Oradea, secția I civilă, formulată de revizuentul S.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM