ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5357/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 83 din 15 ianuarie 2013, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, având în vedere Decizia nr. 33/2008 dată în interesul legii, precum și considerentele hotărârii pilot pronunțată de Curtea Europeană în cauza Măria Atanasiu și alții contra României, că reclamantul nu este exceptat de la procedura instituită prin Legea nr. 10/2001 pentru a avea deschisă calea acțiunii pe dreptul comun pentru revendicarea unui imobil preluat de stat în perioada de referință a legii speciale de reparație.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin Decizia nr. 63 din 18 aprilie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de reclamantul M.R. împotriva sentinței tribunalului. Procedând și la analiza existenței bunului în raport de considerentele hotărârii pilot a Curții Europene în cauza Atanasiu și alții împotriva României, instanța de apel a reținut, în esență, că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, persoanele care pretind restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate de stat în perioada regimului comunist fiind ținute să urmeze procedura prevăzută de acest act normativ, soluție ce se impune ca urmare a aplicării principiului specialia generalibus derogant.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul M.R., solicitând casarea hotărârii atacate, ca netemeinică și nelegală. Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de casare, constată că recursul este tardiv declarat. Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, respectiv din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, aflată la Dosarul nr. 1690/30/2012 al Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, decizia atacată, pronunțată în apel a fost comunicată recurentului - reclamant la data de 10 mai 2013. Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Se reține că termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Or, în speță, cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 29 mai 2013, după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate, termen calculat potrivit dispozițiilor art. 101 C. proc. civ. și care se împlinea la 27 mai 2013. Pentru cele ce preced, reținând sancțiunea reglementată de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exercițiul căii extraordinare de atac), recursul va fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul M.R. împotriva Deciziei nr. 63 din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2013. Procesat de GGC - CL