ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5357/2013

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 83 din 15 ianuarie 2013,

Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității acțiunii,

invocată de pârâți și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, având în vedere Decizia nr.

33/2008 dată în interesul legii, precum și considerentele hotărârii pilot

pronunțată de Curtea Europeană în cauza Măria Atanasiu și alții contra

României, că reclamantul nu este exceptat de la procedura instituită prin Legea

nr. 10/2001 pentru a avea deschisă calea acțiunii pe dreptul comun pentru

revendicarea unui imobil preluat de stat în perioada de referință a legii

speciale de reparație.

Soluția primei

instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin

Decizia nr. 63 din 18 aprilie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de

reclamantul M.R. împotriva sentinței tribunalului.

Procedând și la

analiza existenței bunului în raport de considerentele hotărârii pilot a Curții

Europene în cauza Atanasiu și alții împotriva României, instanța de apel a

reținut, în esență, că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunea

în revendicare a imobilelor nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun,

persoanele care pretind restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor

preluate de stat în perioada regimului comunist fiind ținute să urmeze

procedura prevăzută de acest act normativ, soluție ce se impune ca urmare a

aplicării principiului specialia generalibus derogant.

Împotriva acestei

ultime decizii a declarat recurs reclamantul M.R., solicitând casarea hotărârii

atacate, ca netemeinică și nelegală.

Înalta Curte, în

prealabil analizei motivelor de casare, constată că recursul este tardiv

declarat.

Astfel, așa cum

rezultă din actele dosarului, respectiv din dovada de îndeplinire a procedurii

de comunicare, aflată la Dosarul nr. 1690/30/2012 al Curții de Apel Timișoara,

secția I civilă, decizia atacată, pronunțată în apel a fost comunicată

recurentului - reclamant la data de 10 mai 2013.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,

dacă legea nu dispune altfel.

Se reține că termenul

de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea

din dreptul de a exercita calea de atac.

Or, în speță, cererea

de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 29 mai

2013, după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate,

termen calculat potrivit dispozițiilor art. 101 C. proc. civ. și care se

împlinea la 27 mai 2013.

Pentru cele ce

preced, reținând sancțiunea reglementată de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exercițiul căii

extraordinare de atac), recursul va fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca tardiv, recursul declarat de reclamantul M.R. împotriva Deciziei nr. 63 din

18 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - CL