ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3194/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea formulată pe rolul

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâții A.N.R.P. și Statul Român –

prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata

sumei de 16.000 Euro contravaloarea unui teren de 0,16 ha situat în comuna Ogrezeni, județul Giurgiu.

care s-a întemeiat acțiunea.

Reclamantul arată că are dreptul să

i se achite suma pretinsă, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

urmare a preluării terenului în proprietatea statului.

3.1. A.N.R.P. a solicitat admiterea

excepției lipsei calității procesuale pasive, deoarece în speță nu s-a emis

titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor .

Pe fondul cauzei a solicitat

respingerea cererii ca neîntemeiată.

3.2. Statul Român prin Ministerul

Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de

atribuțiile sale.

Prin sentința civilă nr. 4009 din 18

noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal:

- a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor și a

respins acțiunea în consecință, în ceea ce privește acest pârât;

- a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților;

- a respins ca nefondată acțiunea

precizată formulată de reclamantul N.I. în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P.

și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

care s-a întemeiat sentința de fond.

5.1. Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice s-a constatat că, din economia prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005

rezultă că Ministerul Finanțelor Publice nu are vreo atribuție directă, cu

excepția celei din art. 8, dar care nu este aplicabil în speță.

5.2. În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., s-a considerat a fi neîntemeiată

în raport de obiectul acțiunii, obligarea la plata despăgubirilor, prevăzute de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

5.3. Pe fondul cauzei, cererea a

fost considerată neîntemeiată pentru nerespectarea și neparcurgerea procedurii

de plată, a prevederilor art. 13

1

, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 247/2005

coroborate cu art. 18

2

pct. 1 lit. a) din H.G. nr. 128/2008.

Motive de recurs ce pot fi încadrate

în cele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul consideră că sentința

atacată îi îngrădește dreptul de a obține de la A.N.R.P. suma de 57.457 lei, stabilită prin Decizia nr. 831/FF a Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Se arată că în mod greșit a reținut

instanța de fond că recurentul nu a înregistrat cererea de opțiune, deși a

probat această împrejurare.

Referirea instanței de fond la

termenul de 15 zile prevăzut de Legea nr. 247/2005, de la data existenței

disponibilităților financiare, determină ca plata să se facă abia peste 30 de

ani, având în vedere că până în prezent intimata a soluționat 3000 dosare, iar

cel al recurentului este înregistrat la numărul 13.000.

intimata-pârâtă A.N.R.P.

Intimata solicită respingerea

recursului ca nefondat, deoarece urmează a fi emis un titlu de plată pentru

suma de 57.454 lei și a fi efectuată plata în ordinea înregistrării cererilor

de opțiune, în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare

în centrul A.N.R.P., în temeiul art. 18

^

2.4. din H.G. nr. 128/2008.

II. Considerentele instanței de

recurs.

Acțiunea recurentului-reclamant a

pornit fără ca în speță să fie emisă decizia de despăgubiri ce cade în sarcina

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Este adevărat că în timpul

procesului a fost emisă această decizie ce poartă nr. 8311/FF din 17 iulie 2009.

În mod corect instanța de fond a

constatat că reclamantul nu a formulat cererea de opțiune, deoarece la dosarul

de fond nu este depus înscrisul.

Abia prin motivele de recurs

reclamantul arată că a formulat cererea de opțiune a posibilității de plată,

însă nu o depune și nu indică numărul de înregistrare.

Doar prin întâmpinarea formulată de

intimata-pârâtă A.N.R.P. se indică faptul că opțiunea reclamantului a fost

înregistrată cu nr.12984 din 15 septembrie 2009. De asemenea, actul nu este

depus la dosar.

Rezultă că și această cerere a fost

formulată în timpul procesului.

de recurs, se constată că recurentul solicită ca plata despăgubirii să fie

făcută imediat.

Recurentul ignoră însă prevederile

Legii nr. 247/2005 în domeniu, corect evidențiate de către prima instanță.

Pentru ca instanțele judecătorești

să dispună obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată și a plății

propriu-zise este necesar a se demonstra că a fost depășit termenul rezonabil

pentru efectuarea plății.

Aceasta deoarece plata este legată

de existența disponibilităților în cont, într-un termen de 15 zile, astfel cum

prevede art. 18 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII.

Perioada scursă între data

înregistrării cererii de opțiune (15 septembrie 2009), data soluționării

fondului cauzei (18 noiembrie 2009) și a recursului (17 iunie 2010), nu poate

fi considerată că încalcă principiul termenului rezonabil, dat fiind evidenta

lipsă de disponibilități financiare a A.N.R.P. în contextul economic actual.

este cea deja pronunțată de instanța de fond, urmând ca în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.I. împotriva

sentinței civile nr. 4009 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie

2010.