ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4536/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ, asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la data de 22 februarie 2011, în Dosarul nr.

2067/97/2011, contestatorul D.D., reprezentat de Sindicatul Cadrelor Militare

Disponibilizate în Rezervă și în Retragere - Județul Hunedoara a solicitat, în

contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale, în principal, anularea deciziei de recalculare a pensiei

din 31 decembrie 2010, emisă în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea deciziei

din 15 noiembrie 2005, precum și a drepturilor de pensie pe care contestatorul

le-a avut anterior deciziei atacate, iar în subsidiar a solicitat anularea

deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza

Legii nr. 119/2010 și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din

Ministerul Apărării Naționale de a emite o nouă decizie, în baza Legii nr.

119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin care să i

se valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de

activitate, precum și să fie obligați pârâții să-i plătească diferențele de

pensie cuvenite, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Prin Sentința nr.

1813/LM din 6 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2067/97/2011,

Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis

excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, declinând competența

de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București, în temeiul

dispozițiilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 privind sistemul

public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

În acest sens,

instanța a constatat, raportat la obiectul cauzei, ca fiind incidente

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, care prevăd că procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate este cea prevăzută de

Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare. A mai

considerat, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 156 din Legea nr.

19/2000, cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări

Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. În speță,

cererea nu este îndreptată împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări

Sociale sau împotriva unei case teritoriale de pensii, potrivit dispozițiilor

art. 3 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000, ci împotriva altor

instituții, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 156 teza a II-a din

Legea nr. 19/2000, conform cărora cererea se adresează instanței de la sediul

pârâtului.

Instanța a constatat

ca Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, stabilește o

competență derogatorie de la dreptul comun, potrivit căreia, cererile care nu

sunt îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale sau a

caselor teritoriale de pensii se soluționează de instanța în a cărei rază

teritorială își are sediul pârâtul, fiind o competență teritorială exclusivă,

ce nu poate fi înlăturată de către părți sau de către instanță.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamantul D.D., care a format obiectul Dosarului

nr. 2067/97/2011, înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Decizia nr. 2295

din 15 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2067/97/2011 de Curtea de Apel

Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, recursul a

fost respins ca inadmisibil, în raport de prevederile art. 158 C. proc. civ.,

care prevăd faptul că, dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este

supusă niciunei căi de atac, dosarul urmând a fi trimis instanței competente

sau altui organ cu activitate jurisdicțională.

După declinare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 21 iunie

2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr. 6672 din 21 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4558/3/2012, Tribunalul

București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În motivarea

hotărârii, tribunalul a reținut că domiciliul contestatorului D.D. este în

Județul Hunedoara și că, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "Cererile îndreptate

împotriva Casei Naționale de Pensii Publice, a caselor teritoriale de pensii

sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul."

La intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de

pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,

Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) a

fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei

anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, în baza Legii

nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cererea de

anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului, pensionar

la data de 22 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și

abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte

drepturi de asigurări sociale.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc.

civ.

A mai considerat

faptul ca Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi

de asigurări sociale a fost abrogată la momentul intrării în vigoare a Legii

nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel că s-a creat

situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat.

Când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde

norme de competență este înlocuită cu o altă lege, specială, care face

trimitere la normele de competență din legea abrogată, se face aplicarea noii

legi, competența fiind cea stabilită la data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.

21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și

Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are ca obiect contestație împotriva deciziei de recalculare a

pensiei, emisă în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii din

cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 22 februarie 2011.

La data emiterii

deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care prin art. 156 prevedea că

"cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări

Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a fost

însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 22 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010 "cererile îndreptate

împotriva Casei Naționale de Pensii Publice, a caselor teritoriale de pensii

sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la

deciziile emise de casele sectoriale de pensii, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor

și Serviciului Român de Informații, s-a modificat, în sensul că aceste cereri

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data

sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar

de pensii publice, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul

reclamantului, care este în Deva, jud. Hunedoara, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS