ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4536/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ, asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 22 februarie 2011, în Dosarul nr. 2067/97/2011, contestatorul D.D., reprezentat de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere - Județul Hunedoara a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în principal, anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010, emisă în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea deciziei din 15 noiembrie 2005, precum și a drepturilor de pensie pe care contestatorul le-a avut anterior deciziei atacate, iar în subsidiar a solicitat anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naționale de a emite o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin care să i se valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum și să fie obligați pârâții să-i plătească diferențele de pensie cuvenite, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Prin Sentința nr. 1813/LM din 6 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2067/97/2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. În acest sens, instanța a constatat, raportat la obiectul cauzei, ca fiind incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care prevăd că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.

A mai considerat, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. În speță, cererea nu este îndreptată împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale sau împotriva unei case teritoriale de pensii, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000, ci împotriva altor instituții, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora cererea se adresează instanței de la sediul pârâtului.

Instanța a constatat ca Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, stabilește o competență derogatorie de la dreptul comun, potrivit căreia, cererile care nu sunt îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale sau a caselor teritoriale de pensii se soluționează de instanța în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul, fiind o competență teritorială exclusivă, ce nu poate fi înlăturată de către părți sau de către instanță. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul D.D., care a format obiectul Dosarului nr. 2067/97/2011, înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Decizia nr. 2295 din 15 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2067/97/2011 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, recursul a fost respins ca inadmisibil, în raport de prevederile art. 158 C. proc. civ., care prevăd faptul că, dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul urmând a fi trimis instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională. După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 21 iunie 2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin Sentința civilă nr. 6672 din 21 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4558/3/2012, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că domiciliul contestatorului D.D.

este în Județul Hunedoara și că, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "Cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul." La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) a fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului, pensionar la data de 22 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ. A mai considerat faptul ca Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a fost abrogată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel că s-a creat situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat.

Când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde norme de competență este înlocuită cu o altă lege, specială, care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se face aplicarea noii legi, competența fiind cea stabilită la data intrării ei în vigoare. Constatând intervenit conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății are ca obiect contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei, emisă în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 22 februarie 2011. La data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care prin art. 156 prevedea că "cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului". Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 22 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010 "cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele sectoriale de pensii, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat, în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării instanței. Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, care este în Deva, jud. Hunedoara, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS