ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1848/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3687 din 22 martie

20 12 Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta SC R.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a

obligat pârâta la plata sumei de 631.338,33 RON echivalentul a 147.722,95 euro,

reprezentând și facturate potrivit facturii din 2 decembrie 2009 și a respins

celelalte pretenții ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut în esență faptul că din probele

administrate de către reclamantă (înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică

construcții) rezultă că aceasta, în temeiul raporturilor contractuale avute cu

pârâta a executat lucrări de construire la obiectivul „săli de reuniuni -

restaurant situat în București, str. R., sector 2" - în valoare de

147.722,95 euro echivalentul a 631.338,33 RON pentru care s-a emis factura din

2 decembrie 2009, sumă neachitată de către pârâtă până la data soluționării

cauzei, astfel încât incidența dispozițiilor art. 969 C. civ. este de necontestat.

Instanța de fond a mai reținut referitor la apărările pârâtei cu privire la

neexecutarea de către reclamantă a obligațiilor astfel cum acestea au fost

prevăzute contractual, la art. 6.7, art. 7.1, art. 5.1, art. 6.3.5, art. 9.4 și

art.14.1 lit. b) că acestea sunt nefondate, în raport de înscrisurile existente

la dosar, respectiv adresa nr. 5163 din 2 decembrie 2009, referitoare la suma

de 147.722,95 euro care reprezenta contravaloarea lucrărilor ce excedau

avansului plătit, sumă necontestată de pârâtă; de procesul-verbal încheiat la

data de 12 noiembrie 2009 prin care se precizau lucrările efectuate în plus

(fără obiecțiuni din partea pârâtei); de dispozițiile art. 139

1

alin. (2) C. fisc., referitoare la schimbul de curs valutar aplicabil și

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 1080, 1082 - 1083 C.

civ. pentru atragerea răspunderii civile contractuale a reclamantei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC B. SRL, criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică.

Prin Decizia civilă

nr. 316 din 25 iunie 2012 Curtea da Apel București, secția a V-a civilă, a

respins apelul și a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a

cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut, în esență, că din probatoriul administrat în

cauză rezultă nerespectarea de către pârâtă a clauzelor contractuale iar

atitudinea reclamantei de părăsire a șantierului este justificată și că în

niciun caz nu i se poate opune acesteia, de către pârâtă excepția de

neexecutare a contractului; atâta vreme cât partea culpabilă de nerespectarea

clauzelor contractuale este însăși pârâta, căreia potrivit principiului de

drept „Nemo auditur propriam turpitudinem allegans" nu-i poate fi îngăduit

să tragă foloase juridic prin invocarea propriei culpe.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs pârâta SC B. SRL invocând drept motive de

nelegalitate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs invocate pârâta a arătat, în esență, că în cauză nu au fost

stabilite pe deplin împrejurările de fapt iar instanța de apel, trecând peste

caracterul devolutiv al apelului, a respins toate probele solicitate de aceasta

respectiv înscrisuri, proba testimonială și două expertize, una în construcții

și cealaltă contabilă.

Înalta Curte, luând

în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1

din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 3 lit. e), art. 20 alin. (1) și (2)

din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de

judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în

cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată

ca netimbrată.

În speță, recurenta a

fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și timbrului

judiciar, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei.

Constatând că cererea

nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de Curte, 25

aprilie 2013, și că în cauză nu operează scutirea legală de obligația

timbrării, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrată a cererii de recurs

formulată de pârâta SC B. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de

recurs promovată de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei civile nr 316 din 25

iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, ca netimbrată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS