ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1837/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 153 din 25 octombrie

2012, Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC

M.I.E. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A.T.P. SA și a obligat pârâta să

achite reclamantei suma de 349.524 RON, reprezentând despăgubiri, precum și

cheltuieli de judecată în sumă de 15.746 RON.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâta SC A.T.P. SA și a solicitat instanței de apel

suspendarea executării hotărârii până la soluționarea apelului.

Totodată, pârâta a

formulat o cerere de suspendare provizorie a executării sentinței atacate,

întemeiată pe dispozițiile art. 280 alin. (5), raportata la art. 581 C. proc.

civ., solicitând să se încuviințeze vremelnic, prin ordonanță președințială,

suspendarea executării sentinței, până la soluționarea cererii de suspendare

formulate în temeiul art. 280 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din

22 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare

provizorie a executării Sentinței civile nr. 153 din 25 octombrie 2012 a

Tribunalului Neamț, formulată pe calea ordonanței președințiale, de petenta SC

A.T.P. SA.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 581 C. proc. civ. referitoare la urgență și la prevenirea

unei pagube iminente.

Curtea a avut în

vedere faptul că raportat la cifra de afaceri a petentei, (de 497.813.094 RON

pe anul 2010 și respectiv 48.109.975 în 2011), eventuala executare a sumei din

sentința tribunalului, de 349.524 RON, este departe de a conduce la afectarea

situației financiare a petentei într-un mod care să o pună în situația de a-și

înceta activitatea, argumentele petentei, privind lipsa profitului pe ultimii

ani și situația economică generală, neputând fi avute în vedere întrucât aceste

aspecte țin de modul de conducere și administrare a societății.

Totodată, Curtea a

reținut că în soluționarea cererii de suspendare provizorie, instanța nu are

căderea de a examina temeinicia și legalitatea sentinței a cărei suspendare se

solicită, acest atribut revenind exclusiv instanței învestite cu soluționarea

apelului.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs petenta SC A.T.P. SA invocând ca și motive de

nelegalitate prevederile art. 304 pct. 7 și 3 C. proc. civ.

În argumentarea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a

învederat că soluția primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se sprijină

și conține motive străine de natura pricinii.

Astfel, recurenta

susține că în mod eronat prima instanță a reținut că nu are căderea de a

examina temeinicia și legalitatea soluției a cărei suspendare se solicită și în

mod eronat nu au fost analizate argumentele privind aparența dreptului în condițiile

în care, în cadrul verificărilor pe care instanța învestită cu o cerere de

suspendare pe calea ordonanței președințiale, cerere formulată în baza art. 281

alin. (5) C. proc. civ., care trimite expres la art. 581 C. proc. civ.,

obligația judecătorului este de a analiza un examen sumar al cauzei, pentru a

putea stabili de partea cui este aparența dreptului, în vederea pronunțării

unei soluții juste.

Totodată recurenta

arată că prima instanță a reținut în mod eronat că în cauză nu este îndeplinită

cerința urgenței, cerință subsumată condiției referitoare la prejudiciul

iminent, raportându-se eronat la cifra de afaceri ca la un indicator economic

care ar exclude existența unui prejudiciu iminent neluând în considerare

indicatorii economici relevanți potrivit cărora situația concretă a societății

implică pierderi majore de activitate.

Prin prisma motivului

de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta critică

soluția primei instanțe arătând că aceasta este lipsită de temei legal și a fost

pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În susținerea

motivului de nelegalitate mai sus evocat recurenta a arătat că prima instanță a

ignorat faptul că în speță erau îndeplinite toate condițiile de admisibilitate

incidente în materia ordonanței președințiale prevăzute de art. 581 C. proc.

civ. respectiv urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.

Totodată recurenta a

arătat că aparența dreptului îi este favorabilă, reiterând motivele susținute

în fața instanței de apel cu privire la neîndeplinirea condițiilor răspunderii

civile delictuale.

Analizând criticile

aduse încheierii atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta

Curte constată ca acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de

recurenta SC A.T.P. SA să fie respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii.

Dispozițiile citate

supun spre analiză prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. care obligă

instanța de judecată să arate în considerentele hotărârii motivele de fapt și

de drept care au formulat convingerea sa precum și motivele pentru care au fost

înlăturate cererile părților.

Observând

considerentele încheierii atacate se constată că aceasta cuprinde motivele pe

care se sprijină, în sensul că se arată motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței conducând la concluzia că în speță nu sunt

îndeplinite condițiile cazului grabnic și al prevenirii unei pagube iminente,

condiții prevăzute de art. 581 C. proc. civ.

Modificarea sau

casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din perspectiva

acestui motiv de recurs, recurenta a pus în discuție aplicarea greșită de către

prima instanță a prevederilor art. 581 C. proc. civ. arătând că în mod eronat a

reținut că în speță nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate

incidente în materia ordonanței președințiale respectiv urgența, vremelnicia și

neprejudecarea fondului.

Aceste critici nu

sunt întemeiate, în mod corect prima instanța reținând că cerința urgenței este

într-o strânsă legătură corelativă cu pericolul producerii unei pagube

iminente, or, în speță, din indicatorii economici prezentați nu rezultă

iminența producerii unei pagube în condițiile punerii în executare a Sentinței

civile nr. 153 din 20 octombrie 2012 a Tribunalului Neamț.

Mai mult decât atât,

la data de 12 martie 2013, Curtea de Apel Bacău a respins cererea SC A.T.P. SA

de suspendare a executării Sentinței civile nr. 153 din 20 octombrie 2012 a

Tribunalului Neamț ca nefondată.

În conformitate cu

prevederile art. 280 alin. (5) C. proc. civ., suspendarea executării poate fi

încuviințată vremelnic, la soluționarea cererii de suspendare, pe calea

ordonanței președințiale.

Prin urmare este

vorba de o măsură provizorie, ce poate fi încuviințată de instanță până la

dezlegarea cererii de suspendare, or, în speță, cererea a fost soluționată la

data de 12 martie 2013, motiv pentru care nu mai subzistă interesul analizei

motivelor de nelegalitate invocate de recurentă.

Pentru aceste

considerente în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC A.T.P. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenta SC A.T.P. SA împotriva încheierii din 22 noiembrie a Curții

de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS