ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1575/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamanta SC C. SRL Român a solicitat obligarea pârâtei SC B.P. SRL Român la plata sumei de 89.000 RON, reprezentând avans lucrări, 321.735 RON, penalități de întârziere, până la data introducerii acțiunii, penalități de întârziere de 267 RON/zi, de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, și la plata cheltuielilor de judecată. La termenul din 18 noiembrie 2011, reclamanta și-a mărit cuantumul penalităților de întârziere solicitate prin acțiune cu suma de 62.545 RON și a solicitat obligarea pârâtei și la plata penalităților până la data plății efective.

La termenul din data de 2 decembrie 2011, reclamanta SC C. SRL a depus contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat la data de 21 noiembrie 2011, din care rezultă că a cesionat drepturile litigioase deținute împotriva pârâtei, decurgând din acțiunea în pretenții ce formează obiectul Dosarului nr. 5155/103/2010 aflat pe rolul Tribunalului Neamț, cesionarilor H.V. și H.R. Având în vedere acest contract, Tribunalul Neamț a constatat că cesionarii H.V. și H.R. se substituie în toate drepturile cedentei, dobândind calitatea de reclamanți. Prin Sentința civilă nr 1294/COM din 16 decembrie 2011, Tribunalul Bacău a admis acțiunea formulată de reclamanții H.V. și H.R. în contradictoriu cu pârâta SC B.P.

SRL, pe care a obligat-o să le plătească reclamanților următoarele sume de bani: suma de 89.000 RON, cu titlu de avans lucrări și 384.280 RON, cu titlu de penalități de întârziere; penalități de întârziere de la data de 18 noiembrie 2011 până la data plății efective; suma de 10.843,8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanta inițială, SC C. SRL, prin administratorul judiciar T.A. SPRL - Filiala Neamț și pârâta SC B.P. SRL. Judecarea apelurilor a fost suspendată de către Curtea de Apel Bacău prin Încheierea din 25 mai 2012, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 850/103/2011/a2 al Tribunalului Neamț având ca obiect anularea contractului de cesiune drepturi litigioase încheiat între SC C. SRL, în calitate de cedent și H.V.

și H.R., în calitate de cesionari. La data de 11 iulie 2012, apelanta SC B.P. SRL a formulat o primă cerere de suspendare a executării silite a Sentinței civile nr. 1294/COM din 16 decembrie 2011, cerere care, prin Încheierea din 9 august 2012, a fost respinsă ca inadmisibilă motivat de neplata cauțiunii. La data de 16 august 2012 apelanta SC B.P. SRL a formulat o nouă cerere de suspendare a executării silite a Sentinței civile nr. 1294/COM din 16 decembrie 2011. Prin Încheierea din 6 septembrie 2012 s-a stabilit o cauțiune de 40.000 RON, această sumă fiind consemnată cu recipisa din august 2012, recipisa fiind înregistrată la registrul de valori al instanței.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din data de 20 septembrie 2012, a respins excepția inadmisibilității și a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării silite a Sentinței nr. 1294/COM din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Neamț, formulată de petenta SC B.P. SRL Roman. În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că o cerere de suspendare a executării silite se poate face oricând, anterior primirii dosarului de apel, odată cu cererea de apel sau pe parcursul apelului. Faptul că soluționarea apelului a fost suspendată - în cauză în temeiul art. 244 C. proc. civ. - nu poate determina inadmisibilitatea suspendării, fiind afectată însăși rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării execuției vremelnice.

Într-o astfel de cerere nu se prejudecă în niciun fel fondul judecății, ci doar se apreciază asupra temeiniciei motivelor pentru care debitorul solicită suspendarea executării. Prin urmare, excepția inadmisibilității s-a impus a fi respinsă. În privința cererii de suspendare a executării silite, s-a constatat că petiționara SC B.P. SRL nu a probat în niciun fel susținerile sale privind prejudiciul care s-ar produce prin executare silită. S-a mai constatat că, din înscrisurile depuse de intimați la dosar, rezultă că petiționara a consemnat cu recipisa din 4 septembrie 2012, pe seama și la dispoziția Biroului executorului judecătoresc R.V.S., suma de 462,237,80 RON, reprezentând contravaloare rest de plată din Dosarul de executare silită nr. 273/2012 corespunzător Dosarului instanței nr. 2918/291/2012 al Judecătoriei Roman, dosar privind cererea SC B.P.

SRL de încetare/suspendare a executării silite, în temeiul art. 428 C. proc. civ. a Sentinței civile nr. 1294/COM/2012. S-a apreciat că sub aspectul nelegalității contractului de cesiune a drepturilor litigioase încheiat între SC C. SRL și intimații H.V. și H.R., instanța de apel nu se poate pronunța, competența sa fiind strict limitată la aprecierea existenței și întinderii prejudiciului care s-ar crea petiționarei prin executarea silită. Împotriva acestei încheieri SC B.P. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs indicat recurenta a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală având în vedere că motivele care să justifice necesitatea suspendării executării silite a hotărârii apelate reies în mod neîndoielnic din faptul că apelul fusese suspendat tocmai având în vedere necesitatea soluționării cauzei având ca obiect anularea contractului de cesiune încheiat de intimați, în consecință, prin existența unui litigiu care pune în discuție însăși calitatea de creditori a acestora.

Astfel, susține recurenta, existența prejudiciului necesar formulării unei cereri de suspendare a executării hotărârii decurge din faptul că nu s-a stabilit printr-o hotărâre irevocabilă calitatea de creditori a intimaților, existând un litigiu cu privire la aceasta, iar prejudiciul suferit este unui clar în sensul în care în condițiile în care s-ar desființa calitatea de creditori a intimaților, recurenta ar fi în dificultate să-și recupereze creanța achitată în contul acestora. Cu alte cuvinte, susține recurenta, instanța nu a avut în vedere aceste aspecte ale cauzei și faptul că prejudiciul rezultă în mod direct din aparența de nelegalitate a hotărârii a cărei suspendare a solicitat-o. Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii recurate și pe fondul cauzei suspendarea executării Sentinței nr. 1294/COM.

Recursul este nefondat. Criticile recurentei vizând nelegalitatea încheierii prin care s-a respins cererea privind suspendarea executării Sentinței nr. 1294/COM din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Neamț sunt nefondate. În cauză, se constată că în mod corect nu s-a justificat necesitatea luării măsurii suspendării executării sentinței instanței de fond, întrucât susținerile petentei nu sunt de natură a constitui un motiv considerat de lege ca permițând aplicarea dispozițiilor art. 280 alin. (4) C. proc. civ. În susținerea cererii de suspendare executare, petenta a invocat faptul că prin blocarea conturilor sunt împiedicați să-și deruleze contractele încheiate, aducându-le prejudicii financiare și de imagine atât societății, cât și clienților, motive ce, astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel, nu au fost probate în niciun fel de către petentă pentru a susține prejudiciul care s-ar produce prin executarea silită.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă dezechilibrul pe care l-ar putea suferi societatea în condițiile în care s-ar trece la executarea silită, nefiind depuse înscrisuri pentru a susține măsura suspendării. Pe de altă parte, măsura suspendării executării unei hotărâri constituie un atribut exclusiv al instanței de judecată, ce poate fi dispusă ca o măsură de protecție ori de câte ori instanța sesizată apreciază că prin executarea silită s-ar crea părții prejudicii grave, iremediabile sau dificil de remediat, și nu o dispoziție imperativă care să impună luarea unei asemenea măsuri, în condițiile în care hotărârile date în materie comercială sunt executorii, potrivit dispozițiilor art. 720 8 C. proc.

civ. Or, instanța de apel a fost în imposibilitate de a analiza eventualul prejudiciu ce ar fi fost realizat prin punerea în executare a sentinței atâta timp cât petenta nu a înțeles să susțină cererea prin înscrisuri doveditoare. Pentru ca instanța să dispună suspendarea executării silite a unei sentințe în cadrul căii de atac a apelului, este necesar ca partea interesată pentru a obține o asemenea măsură să facă dovada unui pericol iminent care nu ar putea fi înlăturat iar, o eventuală întoarcere a executării silite să fie practic imposibil de realizat. În cauză, recurenta-petentă nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice, fapt pentru care Înalta Curte constată că în mod corect și judicios s-a respins cererea de suspendare a executării silite a Sentinței nr. 1294/COM din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Neamț.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că motivele invocate nu sunt de natură a justifica desființarea încheierii recurate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC B.P. SRL împotriva Încheierii din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ