ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2197/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2197/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor
și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 25 noiembrie 2009, reclamanta
SC M.I.E. SRL a chemat-o
în judecată pe pârâta SC A.M.S.T.P. SA Roman, pentru a fi obligată la plata sumei
de 1.752.525,38 RON, actualizată cu rata inflației, reprezentând echivalentul prejudiciului
cauzat prin neexecutarea parțială a obligațiilor contractuale asumate, obligarea
societății pârâte la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii
până la efectuarea plății, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Neamț, secția
comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca
nefondată, așa cum rezultă
din sentința civilă
nr.
388/COM din
29 aprilie 2010.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că, din analiza actelor administrate în cauză, nu sunt
întrunite cerințele acordării de daune interese, întrucât debitorul a prezentat
un înscris, semnat de ambele părți, care modifică clauzele contractuale inițiale
cu privire la numărul de ore alocat și care denotă intenția comună a părților de
a modifica clauzele inițiale, neputând fi interpretat în sensul pretins de către
reclamantă, precum că variațiile vizau procentul de 10% menționat în contractul
inițial.
Mai mult decât atât,
art. 983 C. civ. prevede că în cazul în care sunt îndoieli, contractul se interpretează
în folosul celui care s-a obligat.
Apelul declarat de reclamantă
împotriva deciziei primei instanțe a fost respins de Curtea de Apel
Bacău, secția
a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 72/2011 din
04 octombrie 2011.
Instanța de apel a reținut
că până la încheierea minutei din 10 aprilie 2008, lucrările de reparații care se
circumscriu expres în obiectul celor două contracte, în limita orelor convenite,
trebuiau executate de reclamantă și că minuta menționată a modificat orele de manoperă,
părțile stabilind că numărul orelor de manoperă nu este fix, ci poate varia în funcție
de necesitățile beneficiarului, pe baza unor devize, stabilite înainte de începerea
lucrărilor, astfel că în perioada litigioasă apelantul nu avea dreptul la un număr
de ore de manoperă și, corelativ, la o anumită valoare a prestațiilor, ci doar la
acele ore de manoperă determinată de pct. 11 din minută, pe care prestatorul le-a
negociat cu beneficiarul și care sunt aferente obiectului celor două contracte,
convenit prin art. 2.
Cu atât mai mult, expertiza
tehnică efectuată în cauză a confirmat faptul că din cele 149 comenzi nu toate se
circumscriu obiectului celor două contracte conform art. 2, apelanta necontestând
raportul de expertiză sub acest aspect, nefiind dovedit că intimata era ținută legal
sau contractual de contractarea prestărilor de servicii, altele decât cele din contractele
în litigiu.
Împotriva acestei decizii,
reclamanta
S.C.
M.I.E. S.R.L. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și
pct. 9 C. proc. civ.
A arătat că prin decizia
atacată se face o motivare dubitativă în sensul că aceasta exprimă o îndoială asupra
unei chestiuni de fapt, în sensul că instanța reține pe de-o parte că cele 149
comenzi emise de
intimată nu se
circumscriu în totalitate
obiectului celor două contracte, pe de altă parte că este posibil să fi existat
lucrări care se circumscriu celor două contracte, contradictorialitatea rezultând
și din faptul că instanța a reținut că reclamanta nu a contestat raportul de expertiză,
dar și că expertul tehnic este în imposibilitatea de a răspunde obiectivelor expertizei
fiindcă nu a avut acces la toate documentele, fiind încheiate și contracte cu alți
parteneri care nu au fost puse la dispoziția expertului ca urmare a caracterului
confidențial.
În ceea ce privește nelegalitatea
deciziei invocată în temeiul dispozițiilor art. 304 alin. (8) C. proc. civ., a susținut
că instanța de judecată a interpretat greșit atât minuta din 10 aprilie 2008, cât
și contractele din 06 iulie 2007 și din 03 august 2007, denaturând drepturile și
obligațiile ce rezultă din actele încheiate între părți, minuta neputând fi interpretată
izolat față de contract, ceea ce duce la negarea naturii juridice a acesteia, instanța
nesocotind regulile de interpretare prevăzute de art. 970 alin. (2) și art. 978-985
C. civ.
A arătat că instanța a
aplicat greșit legea, mai precis art. 969 și urm. C. civ., schimbând natura contractelor
cu caracter sinalagmatic și în același timp regulile de interpretare a contractelor
prevăzute de art. 970 și art. 978-985 C. civ.
Intimata a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea cererii de recurs.
Recursul este nefondat
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 304 pct.
7 C. proc. civ., hotărârea atacată poate fi modificată când nu cuprinde motivele
pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii,
recurenta referindu-se la ipoteza când motivele hotărârii recurate sunt contradictorii,
contradicția reclamată vizând considerentele.
Sub acest aspect, Înalta
Curte constată că nu există contradicție în considerentele deciziei în ceea ce privește
necontestarea de către apelantă a raportului de expertiză privind comenzile care
nu se încadrau în obiectul contractelor, respectiv art. 2 din acestea, nesolicitând
contraexpertiză sau altă expertiză și reținerea instanței referitoare la eventualitatea
existenței unor astfel de lucrări, care ar fi justificat un prejudiciu raportat
perioadei anterioare datei de 10 aprilie 2008 când părțile, de comun acord, au semnat
modificarea contractului. Cu privire la prima reținere, există certitudinea constatării,
pe când în cea de-a doua expertul nu a putut constata existența lucrărilor care
fac obiectul contractelor ca urmare a restricționării verificărilor din motive de
confidențialitate.
Nu există contradictorialitate
nici sub aspectul necontestării raportului de expertiză de către recurentă, cu nesocotirea
art. 2 din cele două contracte, întrucât imposibilitatea de a răspunde la obiectivele
expertizei de către expert nu exclude efectuarea altei expertize sau formularea
de obiecțiuni, dimpotrivă acestea având menirea de a clarifica rezolvarea obiectivelor
expertizei.
Instanța a constatat corect
că în aceste împrejurări reclamanta avea calea solicitării contraexpertizei sau
unei alte expertize, aceasta având conform art. 1169 C. civ., sarcina de a proba
cererea de chemare în judecată și a demonstra prejudiciul pe care a susținut că
l-a suferit, astfel că legalitatea hotărârii din această perspectivă nu poate fi
pusă la îndoială.
Art. 304 alin. (8) C.
proc. civ., reglementează situația când judecătorul procedează la interpretarea
unui act juridic dedus judecății, cu toate că nu are dreptul să o facă, în condițiile
în care clauzele în care sunt clare și precise, judecătorul fiind obligat să aplice
legea părților conform art. 969 C. civ., conform căruia convențiile legal făcute
au putere de lege între părțile contractante.
Sub acest aspect, este
de necontestat că judecătorii care au soluționat apelul nu au schimbând natura ori
înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății, nefiind alterată
în mod substanțial natura sa, ci doar au interpretat prevederile minutei în conformitate
cu art. 970, art. 978-979 și art. 980-984 C. civ., în raport de stabilirea valorii
manoperei raportate la oră și numărul orelor alocate prin negociere între părți,
care modifică nu natura actului juridic, ci înțelegerea părților privind volumul
de activitate și plata. Această interpretare reprezintă o chestiune de fapt, care
nu poate fi cenzurată în condițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Nu poate fi primită nici
critica privind nelegalitatea deciziei pentru aplicarea greșită a legii, invocată
în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Textul de lege precitat
vizează nelegalitatea deciziei în ipoteza pronunțării hotărârii cu încălcarea sau
aplicarea greșită a legii, recurenta indicând art. 969 C. civ. și regulile de interpretare
prevăzute de art. 970, art. 978-980 C. civ.
Așa cum s-a arătat mai
sus, instanța de apel a aplicat corect legea părților, respectiv contractele invocate
și minuta încheiată la 10 aprilie 2008, reținând că până la minuta de negociere
din 10 aprilie 2008, lucrările de reparații se circumscriu expres în obiectul celor
două contracte, iar după încheierea minutei, părțile au modificat orele de manoperă
care urmau a fi stabilite în urma „devizelor negociate de beneficiar înaintea lucrărilor”,
aceleași părți stabilind că numărul orelor de manoperă nu este fix, ci poate varia
în funcție de necesitățile beneficiarului, clauzele fiind interpretate în sensul
de a produce efecte.
A ignora dispozițiile
minutei ar însemna menținerea prevederilor art. 8 din contractele în litigiu și
implicit anularea efectelor minutei exprimate de părți prin minută, ceea ce ar contrazice
art. 978 C. civ.
Înalta Curte constată
că instanța de apel a apreciat în mod corect termenii convențiilor părților și că
atât minuta, cât și contractele au dispoziții clare, cu înțeles bine determinat,
care au fost aplicate în litera și spiritul lor, astfel că susținerile recurentei
privind aplicarea greșită a art. 969, art. 970 și art. 978-980 C. civ. nu au suport
legal.
În acest context și pentru
aceleași motive nu pot fi primite nici aprecierile recurentei privind dreptul său
rezultat din actele juridice prezentate de a efectua toate reparațiile de pe platforma
intimatei în limita valorii contractului.
Nici susținerile referitoare
la încălcarea art. 173 C. proc. civ. și art. 208 din același act normativ nu pot
fi primite, acestea nefăcând obiectul apelului.
Pentru aceste considerente,
conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta SC M.I.E. SRL Roman împotriva deciziei nr. 72/2011 din 04
octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.