ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2197/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La 25 noiembrie 2009, reclamanta

SC M.I.E. SRL a chemat-o

în judecată pe pârâta SC A.M.S.T.P. SA Roman, pentru a fi obligată la plata sumei

de 1.752.525,38 RON, actualizată cu rata inflației, reprezentând echivalentul prejudiciului

cauzat prin neexecutarea parțială a obligațiilor contractuale asumate, obligarea

societății pârâte la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii

până la efectuarea plății, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Neamț, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca

nefondată, așa cum rezultă

din sentința civilă

nr.

388/COM din

29 aprilie 2010.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, din analiza actelor administrate în cauză, nu sunt

întrunite cerințele acordării de daune interese, întrucât debitorul a prezentat

un înscris, semnat de ambele părți, care modifică clauzele contractuale inițiale

cu privire la numărul de ore alocat și care denotă intenția comună a părților de

a modifica clauzele inițiale, neputând fi interpretat în sensul pretins de către

reclamantă, precum că variațiile vizau procentul de 10% menționat în contractul

inițial.

Mai mult decât atât,

art. 983 C. civ. prevede că în cazul în care sunt îndoieli, contractul se interpretează

în folosul celui care s-a obligat.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva deciziei primei instanțe a fost respins de Curtea de Apel

Bacău, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 72/2011 din

04 octombrie 2011.

Instanța de apel a reținut

că până la încheierea minutei din 10 aprilie 2008, lucrările de reparații care se

circumscriu expres în obiectul celor două contracte, în limita orelor convenite,

trebuiau executate de reclamantă și că minuta menționată a modificat orele de manoperă,

părțile stabilind că numărul orelor de manoperă nu este fix, ci poate varia în funcție

de necesitățile beneficiarului, pe baza unor devize, stabilite înainte de începerea

lucrărilor, astfel că în perioada litigioasă apelantul nu avea dreptul la un număr

de ore de manoperă și, corelativ, la o anumită valoare a prestațiilor, ci doar la

acele ore de manoperă determinată de pct. 11 din minută, pe care prestatorul le-a

negociat cu beneficiarul și care sunt aferente obiectului celor două contracte,

convenit prin art. 2.

Cu atât mai mult, expertiza

tehnică efectuată în cauză a confirmat faptul că din cele 149 comenzi nu toate se

circumscriu obiectului celor două contracte conform art. 2, apelanta necontestând

raportul de expertiză sub acest aspect, nefiind dovedit că intimata era ținută legal

sau contractual de contractarea prestărilor de servicii, altele decât cele din contractele

în litigiu.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta

S.C.

M.I.E. S.R.L. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și

pct. 9 C. proc. civ.

A arătat că prin decizia

atacată se face o motivare dubitativă în sensul că aceasta exprimă o îndoială asupra

unei chestiuni de fapt, în sensul că instanța reține pe de-o parte că cele 149

comenzi emise de

intimată nu se

circumscriu în totalitate

obiectului celor două contracte, pe de altă parte că este posibil să fi existat

lucrări care se circumscriu celor două contracte, contradictorialitatea rezultând

și din faptul că instanța a reținut că reclamanta nu a contestat raportul de expertiză,

dar și că expertul tehnic este în imposibilitatea de a răspunde obiectivelor expertizei

fiindcă nu a avut acces la toate documentele, fiind încheiate și contracte cu alți

parteneri care nu au fost puse la dispoziția expertului ca urmare a caracterului

confidențial.

În ceea ce privește nelegalitatea

deciziei invocată în temeiul dispozițiilor art. 304 alin. (8) C. proc. civ., a susținut

că instanța de judecată a interpretat greșit atât minuta din 10 aprilie 2008, cât

și contractele din 06 iulie 2007 și din 03 august 2007, denaturând drepturile și

obligațiile ce rezultă din actele încheiate între părți, minuta neputând fi interpretată

izolat față de contract, ceea ce duce la negarea naturii juridice a acesteia, instanța

nesocotind regulile de interpretare prevăzute de art. 970 alin. (2) și art. 978-985

C. civ.

A arătat că instanța a

aplicat greșit legea, mai precis art. 969 și urm. C. civ., schimbând natura contractelor

cu caracter sinalagmatic și în același timp regulile de interpretare a contractelor

prevăzute de art. 970 și art. 978-985 C. civ.

Intimata a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea cererii de recurs.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 304 pct.

7 C. proc. civ., hotărârea atacată poate fi modificată când nu cuprinde motivele

pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii,

recurenta referindu-se la ipoteza când motivele hotărârii recurate sunt contradictorii,

contradicția reclamată vizând considerentele.

Sub acest aspect, Înalta

Curte constată că nu există contradicție în considerentele deciziei în ceea ce privește

necontestarea de către apelantă a raportului de expertiză privind comenzile care

nu se încadrau în obiectul contractelor, respectiv art. 2 din acestea, nesolicitând

contraexpertiză sau altă expertiză și reținerea instanței referitoare la eventualitatea

existenței unor astfel de lucrări, care ar fi justificat un prejudiciu raportat

perioadei anterioare datei de 10 aprilie 2008 când părțile, de comun acord, au semnat

modificarea contractului. Cu privire la prima reținere, există certitudinea constatării,

pe când în cea de-a doua expertul nu a putut constata existența lucrărilor care

fac obiectul contractelor ca urmare a restricționării verificărilor din motive de

confidențialitate.

Nu există contradictorialitate

nici sub aspectul necontestării raportului de expertiză de către recurentă, cu nesocotirea

art. 2 din cele două contracte, întrucât imposibilitatea de a răspunde la obiectivele

expertizei de către expert nu exclude efectuarea altei expertize sau formularea

de obiecțiuni, dimpotrivă acestea având menirea de a clarifica rezolvarea obiectivelor

expertizei.

Instanța a constatat corect

că în aceste împrejurări reclamanta avea calea solicitării contraexpertizei sau

unei alte expertize, aceasta având conform art. 1169 C. civ., sarcina de a proba

cererea de chemare în judecată și a demonstra prejudiciul pe care a susținut că

l-a suferit, astfel că legalitatea hotărârii din această perspectivă nu poate fi

pusă la îndoială.

Art. 304 alin. (8) C.

proc. civ., reglementează situația când judecătorul procedează la interpretarea

unui act juridic dedus judecății, cu toate că nu are dreptul să o facă, în condițiile

în care clauzele în care sunt clare și precise, judecătorul fiind obligat să aplice

legea părților conform art. 969 C. civ., conform căruia convențiile legal făcute

au putere de lege între părțile contractante.

Sub acest aspect, este

de necontestat că judecătorii care au soluționat apelul nu au schimbând natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății, nefiind alterată

în mod substanțial natura sa, ci doar au interpretat prevederile minutei în conformitate

cu art. 970, art. 978-979 și art. 980-984 C. civ., în raport de stabilirea valorii

manoperei raportate la oră și numărul orelor alocate prin negociere între părți,

care modifică nu natura actului juridic, ci înțelegerea părților privind volumul

de activitate și plata. Această interpretare reprezintă o chestiune de fapt, care

nu poate fi cenzurată în condițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Nu poate fi primită nici

critica privind nelegalitatea deciziei pentru aplicarea greșită a legii, invocată

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Textul de lege precitat

vizează nelegalitatea deciziei în ipoteza pronunțării hotărârii cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii, recurenta indicând art. 969 C. civ. și regulile de interpretare

prevăzute de art. 970, art. 978-980 C. civ.

Așa cum s-a arătat mai

sus, instanța de apel a aplicat corect legea părților, respectiv contractele invocate

și minuta încheiată la 10 aprilie 2008, reținând că până la minuta de negociere

din 10 aprilie 2008, lucrările de reparații se circumscriu expres în obiectul celor

două contracte, iar după încheierea minutei, părțile au modificat orele de manoperă

care urmau a fi stabilite în urma „devizelor negociate de beneficiar înaintea lucrărilor”,

aceleași părți stabilind că numărul orelor de manoperă nu este fix, ci poate varia

în funcție de necesitățile beneficiarului, clauzele fiind interpretate în sensul

de a produce efecte.

A ignora dispozițiile

minutei ar însemna menținerea prevederilor art. 8 din contractele în litigiu și

implicit anularea efectelor minutei exprimate de părți prin minută, ceea ce ar contrazice

art. 978 C. civ.

Înalta Curte constată

că instanța de apel a apreciat în mod corect termenii convențiilor părților și că

atât minuta, cât și contractele au dispoziții clare, cu înțeles bine determinat,

care au fost aplicate în litera și spiritul lor, astfel că susținerile recurentei

privind aplicarea greșită a art. 969, art. 970 și art. 978-980 C. civ. nu au suport

legal.

În acest context și pentru

aceleași motive nu pot fi primite nici aprecierile recurentei privind dreptul său

rezultat din actele juridice prezentate de a efectua toate reparațiile de pe platforma

intimatei în limita valorii contractului.

Nici susținerile referitoare

la încălcarea art. 173 C. proc. civ. și art. 208 din același act normativ nu pot

fi primite, acestea nefăcând obiectul apelului.

Pentru aceste considerente,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC M.I.E. SRL Roman împotriva deciziei nr. 72/2011 din 04

octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.