ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2343/2013

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

80/32/2013 la Curtea de Apel Bacău, SC A.T.P.R. SA Roman, a solicitat

suspendarea în parte a executării sentinței civile nr. 153/2012 pronunțată de

Tribunalul Neamț, până la soluționarea apelului.

Prin

încheierea din 12 martie 2013 Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a

executării sentinței civile nr. 153/COM din 25 octombrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 3571/103/2011, până la soluționarea apelului.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 153 din

25 octombrie 2012, Tribunalul Bacău a obligat apelanta să plătească intimatei

suma de 349.524 RON reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat datorită

lipsei de folosință a echipamentelor de lucru și de protecție, în perioada 1

mai 2009-3 august 2009.

A mai reținut

instanța de apel că, criticile aduse hotărârii susmenționate vizează argumentele

care au stat la baza pronunțării sentinței civile, analizând întreg probatoriul

existent la dosarul cauzei cu privire la fondul litigiului. Or, criticile de nelegalitate

și netemeinicie aduse sentinței atacate nu justifică admiterea cererii privind suspendarea

executării; altfel, ar însemna ca instanța, investită cu cererea de suspendare,

să se substituie instanței de control, ceea ce contravine legii.

În ceea ce privește

criticile vizând strict cererea de suspendare, respectiv faptul că suma în discuție

este una considerabilă, faptul că executarea silită expune societatea riscului de

a nu-și mai putea onora obligațiile financiare curente, cu sumele disponibile, putându-se

genera o stare de insolvență și faptul că situația delicată a societății a antrenat

necesitatea adoptării a două majorări de capital succesive, în contextul în care

valoarea activului net s-a diminuat la mai puțin de jumătate din valoarea capitalului

social, instanța de apel a apreciat că nu sunt întemeiate, situațiile invocate de

apelantă nereprezentând temei al suspendării executării, prejudicierea eminentă

la care face referire apelanta, fiind aplicabilă oricărei societăți comerciale.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs pârâta SC A.T.P.R. SA invocând ca și motive de nelegalitate

prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs invocate, recurenta a arătat că soluția primei instanțe nu cuprinde

motivele pe care se sprijină și a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale

incidente.

Recurenta învederează

că prima instanță a considerat în mod eronat că nu se justifică cerința urgenței,

considerând că o suspendare nu ar fi de plano posibilă întrucât s-ar afecta caracterul

executoriu al hotărârii primei instanțe.

Astfel, recurenta

arată că a argumentat că, în lipsa acordării suspendării, există pericolul iminent

ca patrimoniul acesteia să fie diminuat cu o sumă considerabilă, iar pierderea să

fie ireversibilă în condițiile în care această sumă va intra în conturile reclamantei,

având în vedere situația financiară a acesteia care la jumătatea anului 2012 nu

mai avea nici un salariat, profitul obținut în asemenea condiții fiind unul infim

respectiv 7.974 RON.

A mai arătat recurenta

că prima instanță a ignorat în totalitate argumentele privind aparența dreptului,

pe considerentul că analizarea acestora ar reprezenta un atribut exclusiv al instanței

învestite cu soluționarea apelului, în condițiile în care se reține constant în

doctrină că judecătorul trebuie să realizeze un examen sumar al cauzei, pentru a

putea stabili de partea cui este aparența dreptului, în vederea pronunțării unei

soluții juste.

Subsumat acestei

critici, recurenta a reiterat cele mai importante elemente care confirmă faptul

că hotărârea a cărei executare se solicită a fi suspendată este nelegală și netemeinică,

ceea ce crează premisele unei posibile admiteri a apelului formulat împotriva acesteia.

Recursul este

fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Art. 280 C. proc.

civ. prevede la alin. (1) că „Cererea pentru suspendarea executării vremelnice se

va putea face fie o dată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanței de apel”,

iar la alin. (3) că „Cererea de suspendare se va judeca de instanța de apel. Dispozițiile

art. 403 alin. (3) sunt aplicabile.”.

Măsura prevăzută

de textul de lege enunțat se referă la situațiile ce vizează existența unei urgențe

pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei

pagube iminente și care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar putea

ivi cu ocazia executării silite, iar o întoarcere a executării silite ar fi practic

imposibil de realizat.

Posibilitatea

permisă instanței de apel de a dispune suspendarea executării vremelnice, presupune

să stabilească existența unor motive temeinice de natură să impună și să justifice

suspendarea.

În speță, prin

sentința civilă nr. 153 din 25 octombrie 2012, Tribunalul Bacău a obligat apelanta

să plătească intimatei suma de 349.524 RON reprezentând contravaloare prejudiciu

cauzat datorită lipsei de folosință a echipamentelor de lucru și de protecție, în

perioada 1 mai 2009-3 august 2009.

Se constată totodată

că profitul înregistrat de reclamantă în anul 2012 este de 50 de ori mai mic decât

suma în litigiu, creându-se astfel premisele imposibilității întoarcerii executării

silite.

Astfel, din examinarea

susținerilor recurentei în raport de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte constată

că motivele arătate sunt întemeiate sub aspectul urgenței și condiționată la rândul

său de existența unor motive temeinice, respectiv riscul de a nu-și mai putea onora

obligațiile financiare curente, putându-se genera astfel o stare de insolvență.

Prin urmare, în

mod greșit instanța de apel a reținut că nu sunt întemeiate situațiile invocate

de apelantă nereprezentând temei al suspendării executării, prejudicierea eminentă

la care face referire apelanta, fiind aplicabilă oricărei societăți comerciale.

În consecință,

Înalta Curte urmează ca în baza art. 312 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. să

admită recursul, să admită cererea formulată de pârâta SC A.T.P.R. SA și să dispună

suspendarea executării sentinței civile din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul

Neamț în Dosarul nr. 3571/103/2011, până la soluționarea apelului declarat împotriva

acestei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC A.T.P.R. SA împotriva încheierii din 12 martie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

pe care o modifică și în consecință:

Admite cererea

formulată de pârâta SC A.T.P.R. SA și dispune suspendarea executării sentinței civile

nr. 153/COM din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr.

3571/103/2011, până la soluționarea apelului declarat împotriva acestei sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 iunie 2013.