ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3242/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanții S.R. și P.P.

au solicitat în contradictoriu cu pârâta C.C.S.

D. din cadrul A.N.R.P.

obligarea acesteia ca în termen de 30 de

zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să

emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, în conformitate cu

dispozițiile art. 16 alin. (

7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005

având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind

regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin. (5) și alin.

(6) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în Dosarul cu nr. 32928/ CC pentru

cota de câte ¼ din imobilul construcție și teren în suprafață totală de

670 mp situat în Cluj-Napoca, înscris inițial în C.F. Cluj - Napoca, cu nr. topografic

și transcris ulterior în C.F. Cluj-Napoca, și cota de câte ¼ din

imobilul teren, în suprafață totală de 1.400 mp, situat în Municipiul

Cluj-Napoca, înscris inițial în C.F. Cluj-Napoca, cu nr. topografic și

transcris ulterior în C.F. Cluj – Napoca. Au mai solicitat reclamanții

obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei cu titlu de penalități pe zi de

întârziere a executării sentinței de la data rămânerii definitive și

irevocabile și până la executarea efectivă precum și obligarea acesteia în

temeiul art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată.

În

motivarea acțiunii, reclamantul S.R. a arătat că este unicul moștenitor al

defunctei Szabo Magdalena care a avut în proprietate, înainte de preluarea

abuzivă, cota de 1/4 din imobilul construcție si teren în suprafață totală de

670 mp, situat în Cluj Napoca, înscris inițial în C.F. Cluj - Napoca, cu nr. topografic

și transcris ulterior în C.F. Cluj - Napoca, și cota de câte 1/4 din imobilul

teren in suprafață totală de 1.400 mp situat în Mun. Cluj - Napoca, înscris

inițial în C.F. Cluj - Napoca, nr. topografic și transcris ulterior în C.F.

Cluj-Napoca.

S-a mai arătat că

prin Decizia Universității B.B. din Municipiul

Cluj - Napoca nr. 11896 din 21 august 2006,

reclamanților le-a fost

recunoscută calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri în

temeiul Legii nr. 10/2001, fiindu-le astfel

propusă acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul

juridic de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod

abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de câte 1/4

din imobilele anterior menționate.

Ulterior

emiterii deciziei, în cursul anului 2006, Universitatea B.B. a înaintat decizia

împreună cu dosarul întocmit pe baza notificării reclamanților, Secretariatului

Comisiei Centrale din cadrul A.N.R.P. spre analizare și soluționare, Dosarul fiind

înregistrat sub nr. 32928/ CC.

S-a

mai precizat că deși au trimis C.C.S.D. din cadrul

A.N.R.P. mai multe

memorii de-a lungul a 3 ani, nici până în prezent dosarul nu a fost

analizat și nici nu au primit decizia reprezentând

titlu de despăgubire în echivalent pentru

imobilul menționat.

Prin sentința nr. 624

din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții S.R.

și P.P. și în consecință a obligat pârâta C.C.S.D. la emiterea unei decizii

reprezentând titlu de despăgubiri pentru Dosarul înregistrat sub nr. 32928/ CC,

a respins petitul având ca obiectul cererea de obligare a pârâtei la plata

sumei de 200 lei cu titlu de penalități și a obligat C.C.S.D. la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.600 lei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că începând cu momentul declanșării

procedurii instituite de dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 247/2005,

doar autoritatea învestită trebuia să depună toate diligențele în vederea

soluționării cererii reclamanților într-un termen rezonabil.

Astfel, se reține că

este doar culpa autorității că reclamanții nu se pot bucura de bunul de a cărui

ocrotire ar trebui să se bucure, nerespectarea termenelor instituite prin

actele normative menționate producând prejudicii în patrimoniul acestora.

S-a mai reținut că

acordarea titlurilor de participare la Fondul Proprietatea trebuie să se realizeze la cuantumul care ar echivala cu executarea

integrală a obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească în vederea

asigurării unei reparații integrale.

Referitor la petitul

privind obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei cu titlu de penalițăți de

întârziere, Curtea a reținut că se aplică conducătorului autorității publice

sau după caz persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, numai în cazul în care termenul privind

executarea hotărârii definitive și irevocabile nu este respectat. Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.C.S.D., sentință pe care o

consideră ca fiind nelegală și netemeinică.

Sub aspectul emiterii

deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire se arată următoarele:

Instanța de fond, în

mod greșit a apreciat că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 se declanșează printr-o cerere de urgentare a emiterii deciziei.

Altfel spus,

procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu se

declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite, ci numai după

transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) și alin. (2) din

actul normativ amintit, așa cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007.

Subliniază recurenta

că nu sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, întrucât prin cererea adresată,

reclamantul nu a solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat în

termenul de 30 de zile, ci solicită eliberarea un anumit act administrativ,

care poate fi emis numai în baza unei legi speciale - Legea nr. 247/2005, act

normativ ce prevede mai multe etape legale, prealabile și obligatorii emiterii

deciziei conținând titlul de despăgubire.

Sub aspectul

obligării C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.600 lei

s-au învederat următoarele:

Instanța de fond, în

mod greșit, a reținut, la modul general, că „reclamanții au parcurs procedurile

instituite în favoarea lor și este culpa autorităților că aceștia nu se pot

bucura de bunul a cărui ocrotire ar trebui să se bucure (…).„

Se precizează faptul

că se impune reducerea acestor cheltuieli de judecată, pe de o parte, având în

vedere faptul că în litigiile ce vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005

Comisia reprezintă Statul Român, astfel că nu poate fi obligată să le plătească

în nume propriu, iar pe de altă parte nu există un buget pentru plata acestora.

Recursul este

întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Examinând actele

dosarului, motivele de recurs și având în vedere și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin sentința civilă

recurată, Curtea de Apel Cluj a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanții S.R. și P.P. și în consecință a obligat pârâta C.C.S.D. la emiterea

unei decizii reprezentând titlu de despăgubiri pentru Dosarul înregistrat sub nr.

32928/ CC pentru cota de câte ¼ din imobilul construcție și teren în

suprafață totală de 670 mp situat în Cluj - Napoca.

Din actele dosarului

precum și din apărările formulate de recurenta - pârâtă C.C.S.D. în cuprinsul

notelor scrise depuse la dosarul cauzei (fila 22 dosar) rezultă fără

posibilitate de tăgadă că în ședința C.C.S.D. din data de 29 ianuarie 2010 a

fost aprobată emiterea Deciziei nr. 7746 din 29 ianuarie 2010 reprezentând

titlul de despăgubiri pentru Dosarul înregistrat sub nr. 32928/ CC, decizie

comunicată reclamanților.

În privința

aspectelor de fond ca și Curtea de Apel Cluj, instanța de control judiciar

estimează că prelungirea procedurii în mod nerezonabil se datorează

deficiențelor autorității competente, respectiv recurentei-pârâte, aceasta

fiind răspunzătoare pentru întârzierea generală înregistrată în modul de

tratare a acestei cauze, pentru care nu există explicații pertinente.

Așadar, în mod corect

și cu respectarea legislației în materie, instanța de fond a obligat

autoritatea pârâtă la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire,

înțelegându-se prin aceasta obligarea sa la urgentarea procedurii

administrative și parcurgerea etapelor prevăzute de aceasta, știut fiind că

finalizarea acestei proceduri are ca efect emiterea deciziei.

În privința obligării

Comisiei la plata cheltuielilor de judecată se rețin următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții

va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.

Față de această

prevedere, instanța a procedat în mod legal obligând pârâta la plata

cheltuielilor de judecată având în vedere că autoritatea pârâtă și-a îndeplinit

obligațiile emițând decizia reprezentând titlul de despăgubire, după

soluționarea pe fond a cererii reclamantelor.

Această împrejurare

face imposibilă aplicarea prevederilor art. 275 C. proc. civ. potrivit cărora

„pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului

nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Afară numai dacă a

fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.”

Motivele invocate de

recurentă, lipsa culpei sau a fondurilor la dispoziția autorității, nu poate fi

avută în vedere față de dispozițiile invocate mai sus.

Susținerea recurentei

că „în litigiile ce vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005

Comisia reprezintă Statul Român, astfel că nu poate fi obligată să plătească

cheltuielile de judecată în nume propriu” nu poate fi reținută.

Calitatea procesuală

pasivă a recurentei nu a fost negată, fiind chiar asumată.

Cum recurenta - pârâtă

este subiectul obligațiilor impuse prin sentința recurată, în mod corect s-a

făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Însă, instanța de

control judiciar apreciază că se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de

judecată solicitate de reclamanți, având în vedere dispozițiile art. 274 alin.

(3) C. proc. civ.

Așa fiind, va admite

recursul declarat de C.C.S.D.

Va modifica în parte

sentința atacată în sensul că va respinge ca rămas fără obiect capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlul

de despăgubiri.

Va obliga pârâta la

plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 624 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată în sensul că:

Respinge ca rămas

fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei

decizii reprezentând titlul de despăgubiri pentru Dosarul înregistrat sub nr.

32928/ CC.

Obligă pârâta la

plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.