ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3242/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanții S.R. și P.P. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C.C.S. D. din cadrul A.N.R.P. obligarea acesteia ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. ( 7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin. (5) și alin. (6) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în Dosarul cu nr. 32928/ CC pentru cota de câte ¼ din imobilul construcție și teren în suprafață totală de 670 mp situat în Cluj-Napoca, înscris inițial în C.F.

Cluj - Napoca, cu nr. topografic și transcris ulterior în C.F. Cluj-Napoca, și cota de câte ¼ din imobilul teren, în suprafață totală de 1.400 mp, situat în Municipiul Cluj-Napoca, înscris inițial în C.F. Cluj-Napoca, cu nr. topografic și transcris ulterior în C.F. Cluj – Napoca. Au mai solicitat reclamanții obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei cu titlu de penalități pe zi de întârziere a executării sentinței de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă precum și obligarea acesteia în temeiul art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul S.R. a arătat că este unicul moștenitor al defunctei Szabo Magdalena care a avut în proprietate, înainte de preluarea abuzivă, cota de 1/4 din imobilul construcție si teren în suprafață totală de 670 mp, situat în Cluj Napoca, înscris inițial în C.F.

Cluj - Napoca, cu nr. topografic și transcris ulterior în C.F. Cluj - Napoca, și cota de câte 1/4 din imobilul teren in suprafață totală de 1.400 mp situat în Mun. Cluj - Napoca, înscris inițial în C.F. Cluj - Napoca, nr. topografic și transcris ulterior în C.F. Cluj-Napoca. S-a mai arătat că prin Decizia Universității B.B. din Municipiul Cluj - Napoca nr. 11896 din 21 august 2006, reclamanților le-a fost recunoscută calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, fiindu-le astfel propusă acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul juridic de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de câte 1/4 din imobilele anterior menționate.

Ulterior emiterii deciziei, în cursul anului 2006, Universitatea B.B. a înaintat decizia împreună cu dosarul întocmit pe baza notificării reclamanților, Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul A.N.R.P. spre analizare și soluționare, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 32928/ CC. S-a mai precizat că deși au trimis C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P. mai multe memorii de-a lungul a 3 ani, nici până în prezent dosarul nu a fost analizat și nici nu au primit decizia reprezentând titlu de despăgubire în echivalent pentru imobilul menționat. Prin sentința nr. 624 din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții S.R.

și P.P. și în consecință a obligat pârâta C.C.S.D. la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubiri pentru Dosarul înregistrat sub nr. 32928/ CC, a respins petitul având ca obiectul cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 200 lei cu titlu de penalități și a obligat C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.600 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că începând cu momentul declanșării procedurii instituite de dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 247/2005, doar autoritatea învestită trebuia să depună toate diligențele în vederea soluționării cererii reclamanților într-un termen rezonabil. Astfel, se reține că este doar culpa autorității că reclamanții nu se pot bucura de bunul de a cărui ocrotire ar trebui să se bucure, nerespectarea termenelor instituite prin actele normative menționate producând prejudicii în patrimoniul acestora.

S-a mai reținut că acordarea titlurilor de participare la Fondul Proprietatea trebuie să se realizeze la cuantumul care ar echivala cu executarea integrală a obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească în vederea asigurării unei reparații integrale. Referitor la petitul privind obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei cu titlu de penalițăți de întârziere, Curtea a reținut că se aplică conducătorului autorității publice sau după caz persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, numai în cazul în care termenul privind executarea hotărârii definitive și irevocabile nu este respectat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.C.S.D., sentință pe care o consideră ca fiind nelegală și netemeinică.

Sub aspectul emiterii deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire se arată următoarele: Instanța de fond, în mod greșit a apreciat că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se declanșează printr-o cerere de urgentare a emiterii deciziei. Altfel spus, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite, ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) și alin. (2) din actul normativ amintit, așa cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007.

Subliniază recurenta că nu sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât prin cererea adresată, reclamantul nu a solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat în termenul de 30 de zile, ci solicită eliberarea un anumit act administrativ, care poate fi emis numai în baza unei legi speciale - Legea nr. 247/2005, act normativ ce prevede mai multe etape legale, prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire. Sub aspectul obligării C.C.S.D.

la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.600 lei s-au învederat următoarele: Instanța de fond, în mod greșit, a reținut, la modul general, că „reclamanții au parcurs procedurile instituite în favoarea lor și este culpa autorităților că aceștia nu se pot bucura de bunul a cărui ocrotire ar trebui să se bucure (…).„ Se precizează faptul că se impune reducerea acestor cheltuieli de judecată, pe de o parte, având în vedere faptul că în litigiile ce vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 Comisia reprezintă Statul Român, astfel că nu poate fi obligată să le plătească în nume propriu, iar pe de altă parte nu există un buget pentru plata acestora. Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente: Examinând actele dosarului, motivele de recurs și având în vedere și dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin sentința civilă recurată, Curtea de Apel Cluj a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții S.R. și P.P. și în consecință a obligat pârâta C.C.S.D. la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubiri pentru Dosarul înregistrat sub nr. 32928/ CC pentru cota de câte ¼ din imobilul construcție și teren în suprafață totală de 670 mp situat în Cluj - Napoca. Din actele dosarului precum și din apărările formulate de recurenta - pârâtă C.C.S.D. în cuprinsul notelor scrise depuse la dosarul cauzei (fila 22 dosar) rezultă fără posibilitate de tăgadă că în ședința C.C.S.D. din data de 29 ianuarie 2010 a fost aprobată emiterea Deciziei nr. 7746 din 29 ianuarie 2010 reprezentând titlul de despăgubiri pentru Dosarul înregistrat sub nr. 32928/ CC, decizie comunicată reclamanților.

În privința aspectelor de fond ca și Curtea de Apel Cluj, instanța de control judiciar estimează că prelungirea procedurii în mod nerezonabil se datorează deficiențelor autorității competente, respectiv recurentei-pârâte, aceasta fiind răspunzătoare pentru întârzierea generală înregistrată în modul de tratare a acestei cauze, pentru care nu există explicații pertinente. Așadar, în mod corect și cu respectarea legislației în materie, instanța de fond a obligat autoritatea pârâtă la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, înțelegându-se prin aceasta obligarea sa la urgentarea procedurii administrative și parcurgerea etapelor prevăzute de aceasta, știut fiind că finalizarea acestei proceduri are ca efect emiterea deciziei.

În privința obligării Comisiei la plata cheltuielilor de judecată se rețin următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Față de această prevedere, instanța a procedat în mod legal obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că autoritatea pârâtă și-a îndeplinit obligațiile emițând decizia reprezentând titlul de despăgubire, după soluționarea pe fond a cererii reclamantelor. Această împrejurare face imposibilă aplicarea prevederilor art. 275 C. proc. civ. potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.” Motivele invocate de recurentă, lipsa culpei sau a fondurilor la dispoziția autorității, nu poate fi avută în vedere față de dispozițiile invocate mai sus. Susținerea recurentei că „în litigiile ce vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 Comisia reprezintă Statul Român, astfel că nu poate fi obligată să plătească cheltuielile de judecată în nume propriu” nu poate fi reținută. Calitatea procesuală pasivă a recurentei nu a fost negată, fiind chiar asumată. Cum recurenta - pârâtă este subiectul obligațiilor impuse prin sentința recurată, în mod corect s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. Însă, instanța de control judiciar apreciază că se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanți, având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Așa fiind, va admite recursul declarat de C.C.S.D. Va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubiri. Va obliga pârâta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 624 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că: Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubiri pentru Dosarul înregistrat sub nr. 32928/ CC. Obligă pârâta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.