ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4378/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 18

octombrie 2010, reclamantul D.I. a chemat în judecată C.C.S.D., solicitând

obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru

imobilul situat în Cluj-Napoca, precum și la plata sumei de 1.000 RON

despăgubiri pe zi de întârziere.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că prin dispoziția din 29 noiembrie 2007 a Primarului municipiului

Cluj-Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat în anul

1980, însă pârâta a lăsat în nelucrare dosarul constituit conform Legii nr. 247/2005,

depășind cu mult termenul rezonabil de soluționare a cererii.

Prin sentința civilă

nr. 446 din 23 noiembrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la emiterea

deciziei reprezentând titlu de despăgubire, precum și la plata, în temeiul art.

18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a sumei de 1.000 RON despăgubiri pe zi de întârziere,

de la data rămânerii irevocabile a sentinței și până la executarea acesteia.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență că, în raport de intervalul de timp scurs

de la data notificării, și de împrejurarea că nici până în prezent nu a fost emis

titlul de despăgubire, reclamantul a fost lipsit de reparația echitabilă prevăzută

de Legea nr. 247/2005, fiind încălcat caracterul rezonabil al duratei procedurii

administrative.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat

că în mod eronat s-a reținut culpa sa în neemiterea deciziei reprezentând titlu

de despăgubire, în condițiile în care instituția a respectat etapele procedurii

administrative prevăzute de lege, în ordinea de soluționare a cererilor prevăzută

în decizia C.C.S.D. nr. 2815/2008.

De altfel, a mai arătat

pârâta, a fost deja desemnat un evaluator căruia i se va transmite dosarul în vederea

întocmirii lucrării de specialitate, împrejurare în raport de care este nejustificată

măsura obligării la plata despăgubirilor pe zi de întârziere.

Pârâta a mai criticat

sentința și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată la plata cărora a

fost obligată, suma reținută de 1.000 RON, reprezentând onorariul de avocat, fiind

nepotrivit de mare față de activitatea depusă de apărătorul reclamantului.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a modifica hotărârea

doar sub aspectul obligării la despăgubiri în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004.

În primul rând, trebuie

menționat decesul reclamantului D.I., intervenit după data pronunțării hotărârii,

calitatea acestuia fiind preluată de legatarii universali D.E.M. și D.V., care au

fost citați în cauză.

Referitor la criticile

formulate prin recurs, Curtea va reține ca fiind neîntemeiat motivul privind obligarea

pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în condițiile în

care nu s-a pornit la derularea procedurii administrative prevăzute de Legea

nr. 247/2005, deși comisia a fost sesizată în anul 2007, când i s-a transmis dosarul

corespunzător dispoziției.

Omisiunea legiuitorului

de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii

administrative, nu poate conduce la ideea că pârâta, în cadrul marjei de apreciere

ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate în soluționarea

cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005.

Pentru respectarea termenului

rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să

răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în prezenta cauză, procedura

administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării și până în prezent,

nu a fost emis titlul de despăgubire.

Recursul urmează a fi

însă admis sub aspectul aplicării prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

potrivit cărora, în cazul soluționării acțiunii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor

pentru daunele materiale și morale solicitate.

Astfel, pe de o parte,

această măsură nu a fost motivată, nefiind relevate aspecte pe baza cărora să fie

apreciate gravitatea și intensitatea atingerii aduse valorilor sociale ocrotite,

întrucât daunele materiale și cele morale nu se acordă în mod automat, doar ca efect

al admiterii acțiunii.

Pe de altă parte, deși

au fost invocate dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța

a aplicat sancțiunea unei penalități pentru fiecare zi de întârziere, prevăzută

de art. 18 alin. (5) din același act normativ, măsură pentru care însă, trebuie

să fie îndeplinite cerințele art. 24 alin. (2) din lege.

Însă, în cauză, întrucât

despăgubirile pentru întârziere au fost prevăzute de lege pentru a acoperi prejudiciul

cauzat de neexecutarea în termenul legal a hotărârii judecătorești pronunțate de

instanța de contencios administrativ, condițiile art. 24 alin. (2) nu sunt întrunite,

motiv pentru care se va respinge cererea întemeiată pe art. 18 alin. (3) din lege.

Referitor la ultimul motiv

de recurs, critica adusă de pârâtă nu este întemeiată, cheltuielile de judecată

fiind acordate cu respectarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., în raport de

activitatea prestată de avocatul reclamantului în fața instanței de fond.

Având în vedere cele expuse

mai sus, Curtea, admițând recursul formulat, va modifica în parte hotărârea atacată

în sensul că va respinge cererea privind acordarea despăgubirilor solicitate conform

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmând a menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 446 din 23 noiembrie 2010 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, hotărârea

atacată, în sensul că respinge cererea privind acordarea despăgubirilor solicitate

conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 septembrie

2011.